« Greșelile nu se ispășesc, se poartă! »
Vara jucăriilor moarte
de Antonio Hill
Editura RAO
Anul publicării: 2018
Titlul original: El verano de los juguetes muertos (2011)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini: 400
Am citit mai multe romane polițiste/mystery thrillere la rând, perioada asta, și am putut constata, încă o dată, cât de mult le schimbă atmosfera locația în care sunt plasate, cu tot ce presupune ea: cultură, limbă, obiceiuri, citadinitate, peisaje, psihologie socială diversă. Fiecare dintre elementele de variație amplifică deosebirile, până aproape de a le recataloga în subgenuri literare diferite, în funcție de aria din care provin.
Aplicând ideea, Vara jucăriilor moarte, volum detectivistic ambientat în Barcelona, pe străduțele de la marginea mării, printre clădiri istorice și construcții moderne, influențat de toate particularitățile catalane, nu putea decât să sune extrem de atrăgător.
Totuși, începutul lui nu a fost exact ce m-am așteptat. Toată mașinăria internă scenografică se turează pufăind confuz, ai nevoie de atenție trează și de ceva perspicacitate pentru a urmări numeroasele fire epice încrucișate. În câteva zeci de pagini însă, ajungi să te prinzi complet de cine e cine și în ce mod sunt legați protagoniștii unul de altul, iar atunci se activează empatiile, aducându-te chiar la faza în care amâni alte lucruri pe care le aveai de făcut, spunându-ți că vrei să termini mai întâi capitolul ăsta,… apoi încă unul… O realizare remarcabilă, după conectivitatea atât de greoaie de la start, pentru că învinge și scepticismul care s-a format între timp.
Antonio Hill este un autor spaniol provenit dintr-un traducător, munca lui de tălmaci ajutându-l să se familiarizeze cu diferite genuri de structurare ale unui roman și cu diverse tehnici de scriere. Având câteva cursuri de psihologie bifate și o mare pasiune: Agatha Christie, genul policier părea alegerea cea mai rezonabilă pentru volumul său de debut.
Vara jucăriilor moarte a fost lansat în anul 2011 și s-a bucurat de mare succes în Spania, fiind tradus curând și în alte țări.
Hector Salgado, detectiv investigator de origine argentiniană, la vreo 40 de ani, recent divorțat de nevasta care l-a lăsat pentru o femeie și tată al unui băiat adolescent, se confruntă cu suspendarea disciplinară, după ce a snopit în bătaie un suspect dintr-un caz de trafic de carne vie.
Cazul, extrem de important, privea piața prostituției, alimentată cu refugiate minore din Africa, în special nigeriene, aduse din țările lor pentru a fi exploatate sexual nemilos, iar infractorul împotriva căruia s-a îndreptat furia polițistului juca rolul unui fel de doctor Mengele mistic al organizației criminiale, ce a convins cumva pe una dintre fetele de 15 ani, abordată pentru a depune mărturie, să se sinucidă într-un mod înfiorător.
N-ai cum să nu simpatizezi cu gestul lui Salgado, și colegii lui încearcă să îl scoată la liman prin sancțiuni birocratice de formă, dar situația se complică când un dubios cap de porc tăvălit în sânge uman apare enigmatic la locul agresiunii.
Până la rezolvarea problemelor de imagine ale inspectorului, șeful lui îi alocă un dosar neoficial și pe proaspăt înregimentata anchetatoare Leire Castro, tânără și entuziastă, de abia intrată în serviciu, după ce a primit cele mai bune calificative la teste.
Caracterul neoficial al noului caz provine din insistența cu care o veche prietenă a comisarului-șef, mama victimei unui accident, solicită investigarea minuțioasă a circumstanțelor morții fiului ei, aceasta având loc în casa tatălui său, de care ea s-a despărțit, influent om de afaceri, implicat în politică, deci nu prea recomandabil în a fi deranjat pe degeaba.
Marc Castells, băiatul de nouăsprezece ani al disfuncționalei familii din înalta burghezie – recompletată cu-o mamă vitregă – , a murit căzând de la fereastra camerei lui, la finalul unei petreceri cu cei mai buni prieteni: Gina Martí și Aleix Rovira.
Marc se întorsese de curând din Dublin, după o scurtă perioadă de studii urmate acolo, foarte schimbat, conform mărturiilor celor apropiați.
Flashback-uri cu rememorări secvențiale, lăsate să se scurgă de autor din perspectiva mai multor personaje, ne permit să întrevedem un eveniment tragic din viața tânărului, petrecut când era copil. O fetiță plutind înecată în apele unui bazin, înconjurată de păpușile ei – imagine tulburătoare a sfârșitului unei vieți inocente.
Ce legătură există între acest episod obsedant încă, pentru atât de mulți membri ai familiei, și prezentul în care Aleix, amicul carismatic, genial și manipulator – implicat în traficul cu droguri – , împreună cu Gina, influențabila iubită a lui Marc, încearcă să ascundă ceva de ancheta poliției, devine tot mai interesant de descoperit.
Barcelona își face și ea loc, cu farmecul ei special, prin succesiunea de instantanee de pe traseul investigativ.
« Acea clădire colosală, veche și solidă proteja o rețea de străduțe labirinitice care nu cedaseră invaziei valului de arhitectură modernă care devastase cartierele din apropiere, precum Born. Acestea erau străzi unde oamenii continuau să întindă rufele pe balcoane și unde aproape că puteau fi furate cele ale vecinului de vizavi; fațade care cu greu se puteau reabilita, pentru că nu exista spațiu pentru schele; clădiri joase, înainte abandonate, unde acum se înmulțeau băcăniile pakistanezilor, magazinele de haine ale minoritarilor și, ici-colo, câte un bar cu pereții acoperiți de faianță în stil maur. »
Romanul lui Hill este o intrigantă poveste polițistă, cu personaje puternic conturate, ascunzând vechi sau noi păcate, cu anchete alambicate intersectate – desfășurându-se într-o lume a privilegiilor istorice și a abuzului de putere. Totul, comprimat și ambalat misterios, în pitorescul a doar cinci zile dintr-o sufocantă vară catalană.
Puteți achiziționa cartea online – pe site-ul editurii RAO – sau în librării.
Citiți citiți și iar citiți. Încă e bine.
Acele străduțe cu rufele spălate la vedere le-am văzut și eu.
Recenzii făcute de un profesionist în materie. Mă bucur sa te citesc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc de apreciere, Ane! 🙂 Sper sa se pastreze traditia asta istorica pana ajung sa le vad si eu, la un moment dat, dupa ce tai Alhambra de pe lista de vizitat. Dintre Madrid si Barcelona, parca Barcelona suna mai interesant… si ar merita sa fie mai sus in lista. Asa,… din filme si carti. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…in Barcelona le-am văzut 🙂
ApreciazăApreciază
Da , am inteles si te invidiez (vorba vine) prieteneste. 😀 Eu comparam Madridul cu Barcelona, nu neaparat pentru rufe. 😛 Barcelona e mai interesanta, asa-i? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Port la Marea Mediterana; e suficient sa spun Gaudi… 😀 Mi-a plăcut mult de tot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, daaa, Gaudi! Ar fi putut pune pe harta turistica orice orasel, numai el. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cadrul este excelent redat, dar acțiunea mi s-a părut slăbuță.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, merge mai mult pe genul de ancheta psihologica. 🙂 O Agatha iberica, masculinizata si actualizata. 😀
ApreciazăApreciază
Nici psihologic nu mi se pare că a strălucit. Connelly mi se pare mult mai bun, deși am citit thriller juridic de la el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta din cauza masculinizarii stilului de Agatha. 😀 … Well, era romanul de debut. 😛 Connelly mai are un pic pana sa faca o suta.
Se simte o crestere, chiar pe parcursul volumului, de la start, spre final, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Eu am citit doar Trei volume de-a lui Connelly. Nu știu ce nuanța sunt astea pentru el, dar el are altceva. Vara jucăriilor moarte a fost de la început încețoșată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Număr nu nuanța.. să îmi fie cu iertare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Esti absolvita! 😎
ApreciazăApreciază
De-acord, am amintit si eu de asta. 🙂 Inceputul e in ceata rau. 😀 Mi s-a parut ca pe parcurs s-a mai disipat. 🙂
ApreciazăApreciază
O am si eu pe lista de dorinte. Nu stiu de ce am cam fugit de cărți scrise de spanioli . Imi dădeau senzația de exagerare. Cartea asta insa mi-a atras atenția de cand a aparut. O recenzie deosebita. Felicitări, Marius 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mercic, Vero! 🙂 E si in editia RAO de buzunar, care-ti place tie. 🙂 Fiind un thriller, autorul chiar reuseste sa reziste tentatiei genetice telenovelistice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙄😃😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoasa recenzia, vad ca ai dat-o serios pe thrillere! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yep, perioada mea noir. 😎 Merci! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am si eu cartea, sper sa ajung s-o citesc cat mai repede. Bine de stiut ca devine mai interesanta pe parcurs, o sa ma inarmez cu rabdare in primele capitole. Unele carti si seriale asa sunt: la inceput nu par cine stie ce, pentru a se dezvolta mai tarziu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sorina, tu, fie si numai pentru atmosfera barceloneza, tot ai aprecia-o. 😀 Cam dupa primele 70 de pagini, care acopera prima zi a anchetei, incep sa se lege toate si sa te prinda cu adevarat. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sunt convinsa, la cat sunt de obsedata de tot ce suna spaniol :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imaginea fetitei inecate alaturi de papusi este socanta, iti ramane infipta in creier. Dar am impresia ca „jucariile moarte” se refera la altceva… mai diabolic 😀 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Well, nu merge deloc pe ideea de erotism , deci s-ar putea referi si la altceva. 😀 : ))) Desi ar cam intra in contradictie cu ideea de macho hispanic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană