Colecționarul
de obiecte pierdute
de
Ruth Hogan
Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2019
Titlu original: The Keeper of the Lost Things (2017)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini: 274
ediție hardcover cu supracopertă
Colecționarul de obiecte pierdute este un roman al frumuseții izvorâte din imensa suferință a pierderii definitive.
Intensitatea scriiturii prin care autoarea britanică debutantă reușește să transmită întregul spectru al durerii interioare, al regretelor profunde, al delirului imaginativ ce înfiripă o realitate alternativă în care îngrozitoarea lipsă ar fi acoperită, te face imediat să te întrebi de unde atâta forță empatică. Și nu te surpinde deloc să afli, din biografia sa, că Ruth Hogan a avut un teribil accident în jurul vârstei de 30 de ani, iar ulterior s-a îmbolnăvit de cancer, acest roman prinzând cheag între ședințe de chimioterapie.
Pe lângă înțelegerea profundă a psihologiei suferinței, cred că s-a mai dezvoltat și o altă calitate a încercatei scriitoare. Modul exacerbat de a simți lumea înconjurătoare, prin fiecare părticică a ei percepută augmentat, fără nicio secvență insignifiantă sau izolată, ci cu toate incluse într-o țesătură perfectă ce se întinde prin timp și spațiu, pe care atunci când suntem prinși în vâltoarea vieții normale, nu avem cum să o observăm.
Sunt patruzeci de ani de când Anthony Peardew își petrece viața adunând bucăți de viață ale altora.
A devenit custode al obiectelor rătăcite din cauză că a pierdut medalionul dăruit de logodnica sa Therese, tocmai în ziua în care ea murea într-un accident.
Răvășit de tragedie și de coincidența simbolică, Anthony a căutat consolare în acele lucrușoare găsite pe stradă sau în parc, căzute din vreo geantă, ori uitate pe o măsuță de cafea sau bancheta unui tren.
Le-a inventariat, le-a numerotat, le-a stabilit pe cât posibil istoricul și a ajuns în timp să le încarce cu însușiri magice, autoconvingându-se că numai dacă ar putea restitui fiecare obiect recuperat, proprietarului său legitim, va regăsi ce a pierdut el însuși, ultima legătură cu unica femeie din viața lui.
Acum, la apusul existenței sale, ar vrea să-i cedeze această misiune asistentei și prietenei lui, Laura, pe care anganjând-o a salvat-o din propria depresie provocată de o căsnicie dezastruoasă, dorindu-și să-i lase moștenire splendida vilă victoriană în care locuiește și tot ceea ce posedă.
«Ea înțelegea că totul avea o valoare cu mult mai mare decât banii; că lucrurile aveau o poveste, o memorie și, cel mai important, un loc unic în viața din Padua.
Pentru că Padua nu era doar o casă, era un loc sigur, unde te puteai vindeca. Un sanctuar pentru lingerea rănilor, uscarea lacrimilor și reconstruirea viselor – oricât de mult ar fi durat asta. Oricât de mult ar fi fost necesar, pentru ca o persoană frântă să fie suficient de puternică pentru a înfrunta din nou lumea.
Iar el sperase că alegând-o pe ea să îi termine misiunea, ar putea-o elibera.
Pentru că el știa că ea este în exil în Padua – unul confortabil și autoimpus, dar totuși un exil.»
În acea zi a disparițiilor, de acum patru decenii, Anthony și-a intersectat destinul cu Eunice, o tânără care tocmai se angajase ca secretară de redacție într-o mică editură din Londra.
O întâlnire scurtă, întâmplătoare, ce a părut lipsită de importanță, dar care a marcat o întreagă existență.
Fiindcă fata a găsit un medalion…
Povestea Laurei și cea a lui Eunice sunt prezentate în paralel, condimentate cu scurte istorisiri legate de câte un obiect din colecție.
La început nu se întrevede vreo legătură între planurile epico-temporale principale, dar pe parcurs, existențele celor două femei, atât de îndepărtate, dar în același timp, atât de apropiate, se vor întrepătrunde într-o serie de conexiuni și evenimente tulburătoare.
Colecționarul de obiecte pierdute este o poveste sensibilă și delicată despre fatalitatea coincidențelor și rolul micilor întâmplări, care par neînsemnate, în soarta fiecăruia dintre noi.
Un roman emoționant, în măsură să pătrundă adânc în suflet, grație stilului narativ versatil al lui Ruth Hogan, ce reușește să combine momente de adâncă reflecție afectivă cu scene de cotidianitate autentică, amuzantă sau nostalgică.
Puteți achiziționa cartea pe
site-ul editurii
RAO
Am și eu cartea asta, dar nu am apucat să o citesc încă. Acum îmi doresc să o citesc cât mai curând.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt sigur ca o sa te impresioneze, Ancuta! 🙂 Si partea vesela si cea trista trezesc la fel de mult interes. 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte interesant se prezintă. Coperta însă mi se pare neinspirată. Albul acela rece de fond și trandafirii roz, poate în sine or fi ei frumoși, dar nu mă trimit la poveste și nici măcar la sufletul zbuciumat al autoarei. Iată, Ancuța spunea că o are, dar nu s-a apucat s-o citească ÎNCĂ… Oare de ce? 🙂 Pentru că după mine, coperta este cea care te strigă să o iei în brațe, ori titlul. Însă titlul este destul de în regulă. A, e deja bestseller? Pentru că merită, Marius tocmai convingându-ne de asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesanta observatie cromatica! 🙂 Copertile florale sunt, cumva, o specificitate a literaturii feminine. 😛 Mie mi se par dragute si numai de aia. 😀 In combinatie cu stilul de coperta cartonata si supracoperta velina, aplicat romanelor RAO, iese un fel de cutie de bomboane pe care nu ti-o poti imagina decat plina de bunatati, inainte de a o deschide. 😀
ApreciazăApreciază
Si mie mi-a placut romanul, iar referitor la coperta, chiar are legatura cu povestea din carte, doar ca trebuie sa o descoperi prin lectura. Portioarele de umor britanic sunt delicioase.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E chiar impresionant cum poate scrie Ruth Hogan, cand amuzant, cand melancolic, mai ales ca era o autoare debutanta in acest roman. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte interesanta cartea. Încă nu am achiziționat-o . După recomandarea ta o sa o pun pe lista de must have . Merci, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Vero! 🙂 O sa arate super in bogata ta colectie RAO! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O carte care m-a cucerit deja prin intermediul recenziei tale, ca de obicei, minunata! Iar azi e redeucere de 50% pe Elefant. :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc mult, Dana! 🙂 Iiiii!!! Cod rosu de achizitii! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emotiile sunt cel mai bine exprimate atunci cand sunt simtite. De aceea de multe ori cartile de debut ale unor autor sunt extraordinare si urmatoarele nu mai sunt. Interesanta abordarea cu obiectele pierdute. Chiar as fi curioasa cum ajunge el la proprietari.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daa, m-am gandit si eu la asta cu prima carte – cea mai buna. Poate si fiindca in ea autorul pune tot ce a adunat pana atunci in viata, dar in urmatoarea baga doar ramasite sau ce i s-a mai intamplat intre timp. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Altă carte ce pare pe gustul meu 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E speciala. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt convinsa ca e deosebita, dar am tendinta sa ma feresc de temele triste. Pe acelasi principiu, am si cartea „Printre tonuri cenusii” de ani de zile, nedeschisa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta are si o puternica parte amuzanta intercalata. 🙂 Scritoarea a vrut sa ne dea povesti de viata cu de toate. 🙂 … Mie, Printre tonuri cenusii mi-a placut mult fiindca ii prezinta pe rusofonii sovietici cel putin la fel de rai ca pe nazisti, ceea ce e in sine un act de curaj literar, nu numai o aducere a beletristicii de razboi la realitate. 🙂 Din acelasi motiv, inversat, nu as putea sa o citesc niciodata cap-coada pe propagandista aia scarboasa de Svetlana Aleksievici. 😛
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru recomandare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu drag, Roxana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Produse si Marci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană