«…dincolo de granițele universului…»

 Transgalactica

           de Philip Reeve

 

Editura Booklet Fiction
Anul publicării: 2016
Categoria: Literatură Universală
Titlul original: Railhead (2015)
Traducător: Laura Ciobanu
Număr de pagini: 384

 

   Transgalactica este un roman SF pentru adolescenți și nu numai…, așa cum ar trebui să se scrie mai des. Deloc tipica distopie sumbră, deși există unele elemente de decadență – comparativ cu epoci mai înfloritoare – , amintește de tradiția abundenței imaginative din acele space opera publicate de clasicii genului când decideau să se joace un pic și cu tinerii lor cititori, lansând câte un titlu încadrat la young  adult.

Doar că în povestea asta, ambientată peste mulți ani în viitor, spațiul nu apare mai deloc drept fundal sau cadru esențial, legătura între planetele terraformate și colonizate de oameni se face prin porți-k/portaluri care pot fi traversate numai de trenuri speciale, dotate cu inteligență artificială, ba chiar și sentimente sau temperamente diverse.

   Philip Reeve, scriitor și ilustrator britanic, a debutat ca romancier în 2001, cu Mortal Engines, volum care a avut parte de o primire spectaculoasă: nominalizat la Premiul Whitbread, a fost distins cu prestigiosul Smarties Gold, precum și cu premiile ,,Cartea anului”și ,,Cartea pe care n-am putut-o lăsa din mână” acordate de emisiunea BBC Blue Peter. Următoarele sale romane pentru copii și adolescenți s-au bucurat și ele de un succes de public extraordinar. Drepturile de ecranizare pentru Transgalactica (Railhead ) au fost cumpărate de Warner Bros, încă de dinainte de ieșirea cărții pe piață.

   Zen Starling e un puști hoțoman care locuiește împreună cu mama și sora sa, Myka, într-o localitate industrială săracă. Dar mai presus de orice, el se consideră un kălător – așa cum se numesc romanticii cărora le place să bântuie aiurea cu trenurile galactice. Micile lui furtișaguri inter-planetare, executate în alte sisteme solare, după câte-o expediție fulger, îi ajută să supraviețuiască, în condițiile în care mama lui suferă de stranii tulburări mintale, manifestate prin crize de paranoia, iar sora mai mare e doar o muncitoare puternică și principială, dar nu prea mintoasă.

Într-o zi, după ce fură un colier din bazarul unei alte lumi, ajunge să fie urmărit până acasă de un motorik (adică de un roboțel cu aspect uman). Crezând că urmează să fie tras la răspundere, băiatul încearcă să se ascundă în depoul gării, nimerind din lac în puț, fiind capturat de Forța Feroviară, armata oficială imperială însărcinată cu menținerea ordinii pe planetele Rețelei.

Supus la un interogatoriu ciudat, simte de data asta o adevărată bucurie când micuța androidă pistruiată reapare și îl salvează din ghearele polițienești.

Numele roboțicii este Nova și se dovedește că nu urmărește nicidecum recuperarea colierului, ci transmiterea unei oferte din partea misteriosului ei creator, identificat drept Raven.

   Raven e un tip care are serioase probleme cu autoritățile și dorește să-i propună o misiune aproape imposibilă lui Zen, dar care l-ar îmbogăți instantaneu. Vrea să se folosească de talentele lui de hoț pentru a fura un obiect, în aparență o simplă cutiuță, din trenul familiei Noon, cea mai puternică organizație familială a universului cunoscut, aceea de care aparține inclusiv actualul Împărat și toți moștenitorii tronului.

O lovitură înlesnită însă, de anumite aspecte ale trecutului băiatului, pe care Raven i le dezvăluie și care-i vor îngădui să joace rolul unuia dintre membrii mai puțin importanți ai familiei, pentru a reuși să depășească măsurile acerbe de siguranță aplicate în trenul imperial. Pregătirea atentă și antrenamentul pe o pitorească planetă – odată o mondenă stațiune de lux, acum abandonată – sunt alte etape ale planului ce potențează șansele de reușită.

Și nimic nu s-ar desfășura atât de eficient și atât de… plăcut, dacă nu ar fi ajutorul neprețuit dat de Nova, care chiar fiind un android, deci o ființă artificială simplă, demnă doar de tratamentul acordat oricărei alte unelte, în viziunea societății în care a crescut Zen, ajunge rapid să-i câștige afecțiunea, sentimentele pentru ea oscilând între prietenie și… ceva mai mult.

   Misiunea lui Zen este însă numai punctul de pornire în epopeica aventură care i se desfășoară înainte. O călătorie între lumi ce-l va conduce spre gesturi dramatice și alegeri complicate, nu întotdeauna corecte, punându-l în situația în care să nu mai poată distinge binele de rău și să sfideze ambele părți aflate în joc, într-o partidă ce pare că ar putea decide destinul întregii umanități.

   Ingeniozitatea lui Philip Reeve în a concepe lumi suprapopulate sau părăsite, precum și a organiza rețeaua galactică feroviară ce le ține unite, este remarcabilă. Conceptele noi și referirile la istoria umanității din viitorul nostru, ne sunt strecurate natural în context, de-a lungul întregii povești, până când le înțelegem cel puțin pe-atât de bine pe cât le pricep protagoniștii acțiunii, dorindu-ne să le rezolvăm misterele care constituie enigme de nedescifrat și pentru ei.

   Un asemenea univers al supertehnologizării și al inteligențelor artificiale sau al androizilor care conviețuiesc cu omenirea atrage automat ștampila de cyberpunk din partea cunoscătorilor, dar nici în acest subgen nu se încadrează tocmai perfect lumea lui Reeve. Atmosfera sa mai relaxată, ca din vremuri Victoriene,  o aduce mai degrabă înspre un steampunk high tech cu aristocrație, proletariat și dotare cu gadgeturi inegală, ce a preluat din space opera fascinația pentru colecțiile de planete exotice.

   Mă bucur că am dat peste carte în oferta Libris. Sincer, mai mult întâmplător, intrigat de sinopsis. Sper ca prezentarea mea să fi fost suficient de convingătoare pentru a atrage înspre ea și alți cititori cu aceleași gusturi. Merită cât mai mulți!

Pentru analogiile de final, aș face o trimitere înspre trenul vorbitor al lui Stephen King din Turnul Întunecat, aici avem o extindere la nivel galactic a acelui episod. Portalurile de comunicare între planete le-am mai întâlnit străbătute de trenuri, cu supremă încântare, și la Peter F. Hamilton. Dar cel mai puternic se impune impresia că toată atmosfera din Transgalactica, deși nimic anume, seamănă cu cea din filmele Al cincilea element, Tomorrowland sau Valerian și orașul celor o mie de planete. Dacă v-au plăcut ele, o să savurați și acest roman.

Din fericire, e doar primul volum dintr-o serie pe care n-ai cum să nu ți-o dorești cât mai lungă. Deocamdată, conținând titlurile:

The Railhead Series

Railhead (2015) / Transgalactica (2016)

Black Light Express (2016)

Station Zero (2018)

 

 

Puteți comanda romanul Transgalactica, de Philip Reeve, pe site-ul librariei online Libris