Paznicul de noapte

de
Jayne Anne Phillips

Editura Bookzone
Anul publicării în limba română: 2024
Titlul original: Night Watch (2023)
Traducere: Justina Bandol
Număr de pagini: 368

.

Romanul Paznicul de noapte, distins cu Premiul Pulitzer în 2024, reconstituie – foarte meticulos documentat și oarecum melancolic – atmosfera tensionată a Virginiei de Vest din anul 1874, la aproape un deceniu după încheierea Războiului Civil American, conflictul intern care a sfâșiat țesutul social și psihic al țării.

Scris într-un stil liric, dar dens, cu detalii minuțioase și cu o construcție narativă stratificată, romanul recreează America postbelică într-o manieră cvasi-alchimică, amestecând senzația de pierdere cu o serenitate pe muchie de cuțit, moartea cu transcendența, disperarea cu un fir de speranță care nu cedează nici măcar în cele mai sumbre momente.

În mijlocul evenimentelor se află ConaLee, o adolescentă forțată să devină adult înainte de vreme. Mama ei, Eliza (rebotezată Domnișoara Janet), după o serie de tragedii domestice și nașterea a doi gemeni, cade pradă unei tăceri catatonice, iar povara supraviețuirii rămâne pe umerii firavi ai fetei.
Călătoria către sanatoriul Trans-Allegheny, unde mama ar putea găsi alinare, se desfășoară sub protecția dubioasă a lui Domnu, bărbatul dur pe care ConaLee îl consideră tatăl său, și este însoțită de umbrele trecutului și de promisiunea unor dezvăluiri care vor reconfigura întreaga lor istorie familială.

Scriitoarea Jayne Anne Phillips recompune un microcosmos – ospiciul Trans-Allegheny – ce reflectă America profundă a acelei epoci: un spațiu plin de contradicții, violență, discriminare și suferință, dar traversat de curajul anonim al supraviețuitorilor.
Fiecare cameră a azilului ascunde drama unei vieți marcate de război, de pierderea libertății, de alienare. Prin personajele sale – curajoasa ConaLee, clarvăzătoarea Dearbhla, paznicul de noapte (un invalid de război cu un destin enigmatic), doamna Hexum (stăpâna bucătăriei) sau Domnu, figura brutală și contradictorie – autoarea schițează un tablou în care granițele dintre bine și rău devin tot mai neclare.
Fiecare personaj e marcat de traumele trecutului, iar romanul nu se ferește să arate că suferința nu selectează: cei buni și cei răi par să suporte același preț al durerii.

Romanciera jonglează cu perspectiva și cu timpul narativ, amestecând trecutul și prezentul, istoria personală și cea colectivă, într-o țesătură aproape poetică. Dacă uneori ritmul devine lent, iar atmosfera apasă ca o ceață grea, tocmai această lentoare oferă profunzime și gravitate experienței de lectură. Epoca tulbure de după război capătă astfel contururi autentice și valențe existențiale, pentru că romanul nu urmărește doar evenimentele exterioare, ci radiografiază transformările interioare – violente sau subtile – ale personajelor sale.

Povestea de dragoste dintre părinții ConeiLee, imposibilă și tragică, nu e decât fundalul pe care se desfășoară drama celor rămași: Eliza, femeia care s-a pierdut pe sine din cauza durerii, și ConaLee, forțată să preia responsabilitatea de mamă pentru frații săi mai mici.
Dearbhla, „doftoreasa”, aduce un iz de magie și clarviziune, dar și o doză de realism dur, fiind una dintre acele femei uitate de vremuri, al căror lupte pentru supraviețuire continuă pe un front invizibil.

În această lume fracturată, ospiciul devine mai mult decât un decor: e o metaforă a Americii însăși, un loc al amintirilor furate, al identităților ascunse și al poveștilor nespuse. Cartea abordează tema pierderii de sine, a rușinii, dar și a curajului de a te reinventa pentru a supraviețui. Faptul că unele personaje își schimbă numele pentru a scăpa de trecut sau de stigmatul unei boli mintale spune multe despre trauma colectivă și individuală postbelică.

Construcția stilistică a romanului e migăloasă, cu un limbaj poetic, plin de detalii precise, ce recompune cu fidelitate locurile, atmosfera și chiar modul de a gândi al epocii. Phillips scrie cu o empatie lucidă: nu-și ferește personajele de adevărurile dure, dar nici nu le refuză speranța. Chiar dacă romanul e dominat de o stare amară, aproape greu suportabilă pe alocuri, autoarea presară, la final, câteva străluciri de lumină, o promisiune difuză că trecutul, oricât de greu, poate fi asumat și depășit.

Există substraturi delicate și fire narative pe care cititorul trebuie să le descâlcească atent, dar răsplata este o poveste bogată, cu rezonanță emoțională profundă, care rămâne multă vreme în minte.
Este o carte pentru cei care caută nu doar acțiune, ci și o reconstituire meticuloasă a unei epoci tulburi, pentru cei care sunt dispuși să privească dincolo de aparențe și să descopere poveștile acelora care nu au reușit să-și imortalizeze în niciun fel propria poveste.

Dincolo de destinul individual al ConeiLee sau de cel al mamei sale, romanul propune o meditație asupra sensului istoriei și a felului în care poveștile mici, personale, devin, în fond, adevăratele cronici ale unei epoci. Identitatea este mereu fluidă: fiecare personaj poartă o mască, fiecare ar putea fi oricând altcineva – victimă sau călău, supraviețuitor sau pierdut.
Măștile cad, iar haosul, deși pare copleșitor, lasă loc unei regăsiri, unui echilibru fragil și poate, în cele din urmă, unei speranțe. Phillips înscrie astfel romanul său în registrul ficțiunii istorice, dar și în cel al literaturii de introspecție, făcând vizibilă fragilitatea și tăria celor uitați de istorie.

Cartea Paznicul de noapte este o oglindire literară a destinului istoric, a urmărilor războiului și a identității, o pledoarie pentru rezistență și speranță, dar și un tribut adus celor ce s-au stins cândva, anonimi. Este o radiografie a unei societăți pe cât de tulbure, pe atât de fascinante, o istorisire despre supraviețuire, pierdere și reconstituire, despre curajul de a merge înainte atunci când totul pare pierdut. E o experiență literară care răvășește și purifică în același timp.

Cartea
poate fi achiziționată în librării sau pe
site-ul editurii
Bookzone