Un ghem de minciuni

volum din seria
Ffion Morgan

de
Clare Mackintosh

Editura Trei
Colecția: Fiction Connection. Crime
Titlul original: A Game of Lies
Traducere: Liviu Szoke
Număr de pagini: 464

#1 bestseller Sunday Times

Camera de filmat nu minte niciodată, se spune. Dar în această emisiune nu poți crede nimic din ceea ce vezi.

Blocați în munții din Țara Galilor, șapte concurenți dintr-un reality-show habar n-au la ce s-au înscris. Fiecare dintre acești străini are un secret. Dacă un alt jucător poate ghici adevărul, cel vizat nu va fi doar eliminat, ci expus în direct la televizor. Miza este mai mare decât și-au imaginat vreodată și sunt prinși în capcană.

Dispariția unui concurent nu trebuia să facă parte din scenariu. Detectiva Ffion Morgan trebuie să lase deoparte ceea ce a urmărit pe ecran și să afle cine sunt acești oameni cu adevărat – știind că nu poate avea încredere în niciunul. Iar când un criminal atacă, Ffion știe că fiecare dintre suspecți are un alibi… dar și un secret pentru care merită să ucidă. 

O lectură mult mai intensă decât romanele crime obișnuite.
Reader’s Digest

Distracție grozavă – intrigă complexă, personaje captivante și scriitură inteligentă și clară.
SHARILA PENA, scriitoare

Plină cu suspecți și răsturnări de situație, Un ghem de minciuni este Clare Mackintosh în cea mai bună formă.
ALEX MICHAELIDES, scriitor

Un reality show asemănător cu Survivor se transformă într-un coșmar… Bine structurat (și cu un detectiv foarte bun!), acesta este un succes sigur pentru fanii Mackintosh.
ELLE

O intrigă diavolească, un fundal maiestuos, personaje captivante și tone de tensiune.
B. A. PARIS, scriitoare

CLARE MACKINTOSH 
a lucrat 12 ani în poliție, apoi a fost jurnalist independent și consultant social media. A scris thrillere care au primit numeroase premii și au ajuns toate bestsellere Sunday Times și New York Times. Cărțile ei au fost traduse în 40 de țări și au fost vândute în peste trei milioane de exemplare. Clare locuiește în nordul Țării Galilor, împreună cu soțul și cei trei copii.
De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut Te las să pleci, Te văd, Lasă-mă să mint, După sfârșit, Dublura – scris alături de Sophie Hannah, B.A. Paris și Holly Brown –, Ostatica, precum și Ultima petrecere – primul volum din Seria Ffion Morgan.

Fragment
în avanpremieră

27

DUMINICĂ | LEO

Cutia e mică și are un capac cu balama și o etichetă rămasă din zilele în care în ea se păstrau pliculețe de ceai Earl Grey. Leo a băgat‑o într‑o pungă pentru probe, alături de bonurile din ea — majoritatea emise de Ceinwen’s Catering.

— Cine folosea mărunțișul? întreabă Leo.

— Noi toți, răspunde Roxy și ridică din umeri. Eu și

Owen am comandat pizza seara trecută, după ce‑am terminat.

Uneori Miles mai lua câte o bancnotă de zece lire pentru benzina ATV‑ului.

Se uită la Owen, care încuviințează.

— Și apoi băgați bonul în cutie și completați acest tabel? Leo desface tabelul de cheltuieli cu mâinile învelite în mănuși.

— Corect. Am trecut pe la băcănie ca să iau niște dropsuri de gât înainte de segmentul în direct de sâmbătă. Atunci am atins ultima oară cutia. Pixul negru pe care l‑a folosit Roxy pentru a semna în tabel s‑a imprimat prin hârtie. Leo îl pune la loc în punga cu probe.

— Ceea ce înseamnă că banii au dispărut cândva în ultimele 24 de ore, spune Leo și apoi se uită de la Roxy la Owen. Trebuie să vă întreb: a luat vreunul dintre voi banii? Owen clatină din cap.

— Nu.

— Categoric nu, spune Roxy.

— În afară de voi patru, intervine Ffion, mai știa cineva de cutia de‑aici?

— Nu, răspunde Roxy și ezită. Ah… Caleb a rămas fără lapte când concurenții au luat micul‑dejun aici în ziua în care am început filmările.

— Atunci a pomenit cineva de cutie?

— Nu știu. Poate.

Leo ia punga cu probe.

— Să nu plecați nicăieri!

Roxy și Owen încuviințează tăcut. Leo îi face semn lui Ffion, care îl urmează afară.

— Crezi că a fost Roxy? întreabă Ffion în timp ce traversează curtea. Credea că poate scăpa basma curată dar când Ceinwen vine și‑și cere plata, se panichează și hotărăște să „descopere“ furtul?

— Nu prea îmi dă impresia asta. Ție?

Leo îi întinde punga și cutia etichetată unui criminalist în costum alb care stă afară în fața cortului.

— Poți să rezervi asta pentru prelevare de amprente?

— Aceeași treabă?

Criminalistul și‑a coborât până la talie costumul de protecție și mânecile îi atârnă pe jos. O legitimație pe un lănțișor din jurul gâtului îl prezintă drept Alistair Langham, de la Poliția din nordul Țării Galilor.

— Posibil.

— Am nevoie de un cod nou de buget dacă nu e pentru cazul de crimă.

— Atunci e categoric pentru cazul de crimă.

Leo se uită prin ușa deschisă a cortului.

— Apropo de asta, ați găsit vreo dovadă de intrare prin efracție?

— Până acum, niciuna.

— Atunci sigur Miles își cunoștea atacatorul, spune Leo. Acesta a venit la ușă, Miles i‑a dat drumul înăuntru și s‑a așezat înapoi la masa de lucru, după care s‑a întâmplat ceva…

— Nu e chiar așa, îl oprește Alistair. Putem afirma cu destulă siguranță că suspectul a ieșit pe geam, nu? Voi ați ajuns aici după doar câteva minute, iar dacă cineva ar fi venit prin curte, l‑ați fi văzut.

— Corect, zice Ffion.

— Ei bine, veți fi încântați să aflați că raportul criminalisticii sprijină această teorie. Am găsit o urmă pe partea exterioară a tocului de la geam, exact unde te‑ai prinde de el ca să te tragi înăuntru.

— Amprente? întreabă Leo cu speranță.

Alistair clatină din cap.

— Urma prezintă un model de țesătură — cel mai probabil lână sau lână plus încă ceva. De multe ori asta ne indică faptul că suspectul purta mănuși, dar în acest caz nu există urme individuale de degete. Încă n‑am auzit de un spărgător care să poarte mănuși cu un deget, deci bănuiala mea ar fi o pereche de șosete. Logic, până acum. Pe când Leo lucra în Liverpool, jumătate din puștii pe care‑i aresta purtau șosete pe mâini când spărgeau mașini. Mai ușor de făcut rost de ele decât de mănuși, iar șmecherașii le foloseau chiar pe cele din picioare, în loc să aducă o pereche în plus, despre care trebuiau să ofere explicații în cazul unei percheziții inopinate.

— Dar uite‑i care șpilul, reia Alistair. Am găsit o urmă asemănătoare și pe interiorul tocului.

— Dar nu există o intrare prin efracție, continuă Leo ideea criminalistului. Ceea ce înseamnă că Miles și‑a lăsat atacatorul să intre pe geam, poate ca să nu fie văzut.

Se uită apoi la Ffion:

— E posibil să fi avut o aventură?

— Cred că mai degrabă ar avea legătură cu serviciul, răspunde ea. Am văzut cât de secretos era — le‑a dezvăluit lui Roxy și lui Owen adevăratul scop al Exposure abia în prima zi de filmări. Poate avea în minte încă o răsturnare de scenariu.

— Ar fi putut stabili să‑l primească înapoi pe unul dintre concurenții eliminați.

Leo începe să împărtășească îndoielile lui Ffion în legătură cu Ryan Francis. De ce‑ar fi deschis Miles geamul pentru un individ dispărut despre care se știa nu doar că‑i poartă sâmbetele, ci și un cuțit după el? Trebuie să stabilească cine mai are alibi și cine nu. Aliyah clipește rapid când Leo o întreabă unde se afla în intervalul în care a fost omorât Miles.

— Eram aici, se bâlbâie ea. D‑dar nu am cum s‑o dovedesc.

— Ce făceai? o întreabă Ffion.

— Nimic.

Aliyah stă pe pat.

— Ne‑ați spus să rămânem în camerele noastre cât îl căutați pe Ryan, așa că exact asta făceam. Cred că poate eram la telefon — nu‑mi mai amintesc. Am ieșit când am auzit strigăte.

— Am văzut că‑n dimineața asta ți s‑a luat un interviu, continuă Ffion. Cum a decurs?

Aliyah afișează un zâmbet șters.

— Bine. Eram îngrozită, dar au fost de‑a dreptul adorabili. Jurnalista a spus că nu am absolut niciun motiv să mă simt rușinată. Ba chiar s‑a oferit să discute cu șeful meu dacă am nevoie de sprijin moral.

— Lucrezi într‑o…

Leo își verifică notițele.

— …creșă?

Femeia încuviințează.

— De fapt, s‑au comportat super. Șefa mea a zis ceva de genul „totul ține de trecut, dar trebuie să ne promiți că nu mai lucrezi în industria sexului câtă vreme ești angajată la noi“.

Aliyah râde scurt.

— De parcă mi‑aș dori așa ceva.

— Dar părinții tăi? întreabă Ffion.

Lacrimi proaspete încep să curgă pe obrajii tinerei.

— Am vorbit o grămadă. Credeam că le va fi rușine cu mine, dar au fost mai triști că nu le‑am spus cât de mult mă costa totul; că nu le‑am cerut ajutorul.

Trage cu greutate aer în piept.

— Iar tata m‑a făcut să jur că nu mi s‑a întâmplat nimic rău.

Expresia lui Aliyah se întunecă, iar Leo se întreabă cât de mult le‑a ascuns ea părinților.

— Dar nu m‑au dezmoștenit.

— Deci… ești bine?

— Să nu mă înțelegeți greșit, săptămâna care a trecut a fost de‑a dreptul oribilă, dar acum, că a ieșit la iveală, e ca un soi de ușurare. A fost mereu acolo, înțelegeți, pândind undeva în fundal. Mereu îmi era groază că un tată care își aduce copilul la creșă putea să fie cineva cu care eu…

Înghite în sec.

— Că putea să fie un fost client, înțelegeți?

Acum Aliyah expiră prelung.

— Dar acum nu mai contează. Știe toată lumea. S‑a întâmplat deja ce era mai rău.

— Când erai în tabără ai discutat cu ceilalți concurenți, nu‑i așa? o chestionează Leo.

— Nu prea aveam cine știe ce altceva de făcut.

— Ai avut cumva senzația că… spune el și își caută cuvintele potrivite. …că cineva nutrea idei violente la adresa lui Miles?

— Nu, răspunde Aliyah și clatină din cap. Știu unde bateți cu asta și așa este, Miles nu era chiar popular, dar nimeni nu l‑ar fi…

Se oprește și clatină iar din cap.

— Deci aveai încredere în toți? întreabă Ffion cu subînțeles.

Aliyah se înroșește.

— Evident că era greu să ai încredere în oameni când ei se aflau de fapt acolo ca să te trădeze, așa că…

— În Jason aveai încredere? preia Leo.

— Sută la sută.

— În Pam?

— O ador de‑a dreptul pe femeia asta.

— În Lucas?

— Desigur, răspunde Aliyah, cu ceva mai puțină convingere.

— Ce este?

Ffion observă și ea.

— Nimic. Doar că… oftează Aliyah. Am auzit‑o din întâmplare pe Roxy spunând ceva despre un concurent #MeToo și cred că m‑a tulburat, aș spune. Ideea de‑a fi închisă în tabără cu un prădător sexual. Își cuprinde corpul cu brațele și se cutremură.

— Ce te‑a făcut să crezi că Roxy se referea la Lucas? întreabă Leo.

— Un proces de eliminare. Jason e un tip deschis, iar dinspre Henry am simțit numai energie bună. Ryan era — ei bine, bietul de el nu avea nimic de prădător. Asta nu‑l mai lasă decât pe Lucas.

Aruncă o privire spre curte și‑și coboară vocea.

— Știți că are cazier?

— Chiar așa? se miră Leo, care acum e pe deplin la curent cu pedeapsa cu închisoarea a reverendului Lucas Taylor — și comportamentul lui exemplar de atunci încoace.

— Mi‑a spus‑o chiar el.

— Câtă sinceritate din partea lui! face Ffion.

— Cred că așa e, oftează Aliyah. E greu să‑ți dai seama în cine poți să ai încredere, nu‑i așa?