Dispărut într-o clipă

de
Jo Callaghan

Editura Trei
Colecția: Fiction Connection. Crime
Titlul original: In the Blink of an Eye
Traducere: Luciana Crăciun
Număr de pagini: 424

.

PRIMUL VOLUM DIN SERIA
KAT ȘI LOCK
Bestseller Sunday Times

În Marea Britanie, o persoană este dată dispărută la fiecare 90 de secunde. Pur și simplu! Într-o clipă!

Mamă singură, văduvă, Kat este o polițistă care are încredere în instinctele ei. Aleasă să conducă un program-pilot în care trebuie să lucreze alături de Lock, care este EDIA (entitate detectiv cu inteligență artificială), instinctele lui Kat intră în conflict cu logica „partenerului“. Dar când două cazuri nerezolvate de dispariție pe care le examinează devin brusc active, Lock este singurul care o poate ajuta pe Kat, după ce ancheta devine prea personală pentru ea.

Inteligența artificială versus experiența umană.
Logică versus instinct.

Roman laureat al premiilor Theakston Old Peculier 2024 și CWA Crime Dagger 2024

„Cel mai original roman polițist pe care îl vei citi anul acesta.”
CLARE MACKINTOSH, scriitoare

„Cu personaje bine construite, emoții credibile și o premisă interesantă, putem vedea cu ușurință cum acest roman devine un serial TV.”
INDEPENDENT

„Un debut îndrăzneț pe care pur și simplu îl ador. Extraordinar de original, sincer, amuzant și cu adevărat palpitant.”
CHRIS WHITAKER, scriitor

„Jo Callaghan s-a documentat mult și modul în care își imaginează AI într-un mediu polițienesc este absolut fascinant. O lectură de cinci stele, abia aștept serialul TV!”
JUDITH MCKINNON, scriitoare

JO CALLAGHAN
este strateg senior în cercetarea privind impactul viitor al inteligenței artificiale și al genomicii asupra forței de muncă. A urmat Writers’ Academy Course și a participat la concursuri de scriere creativă. După ce și-a pierdut soțul din cauza cancerului în 2019, a început să scrie „Dispărut într-o clipă”, romanul său polițist de debut. Acesta a fost foarte bine primit de public și critică, fiind laureat al premiilor Theakston Old Peculier 2024 și CWA Crime Dagger 2024. Locuiește cu cei doi copii în Midlands, unde își petrece mult prea mult timp pe X ca @JoCallaghanKat, și lucrează la noi romane din serie.

Fragment
în avanpremieră

CAPITOLUL 31
Sediul Poliției din Leek Wootton, Warwickshire, 2 iulie, ora 8:00

În sala de ședințe se lăsă liniștea când Kat intră, la 8 fix, ceea ce însemna că, până în acel moment, vorbiseră cu toții despre ea.
Le privi fețele, nasurile albe înroșite după o zi petrecută pe râu și, fără îndoială, cam prea mult alcool consumat după aceea la grădina de vară. În ziua precedentă, privirile le erau agere și sprintene, dar fețele întoarse spre ea acum arătau oboseală și nesiguranță; în încăpere era un iz acru de eau de mahmureală. Imaginea lui Lock era singura cu spatele drept printre rândurile de siluete cu umerii aplecați, dar ochii îi trecură repede peste ele în căutarea privirii atente a agentei șefe Browne. Kat se bucura să vadă că își recăpătase cât de cât culoarea din obraji și dădu din cap spre ea scurt, dar cu subînţeles.
— Vă mulțumesc tuturor pentru contribuția la investigația de ieri, le spuse din fața mesei de ședințe, menţinându-și vocea clară și energică. Ambele căutări s au desfășurat suficient de amănunțit, astfel că acum putem să îndepărtăm bănuielile cu privire la râul Avon și lacul din campus și să ne concentrăm eforturile pe alte piste.
Timp de 12 ore, Kat sărise imediat ce auzea vreun strigăt din barcă sau vreun bipăit pe telefon. Se holbase la apă atât de mult și atât de concentrat, că o dureau până și globii oculari. La 19:30, fusese de acord, în sfârșit, să încheie ambele căutări. Cele două mame au început să plângă când le a sunat să le spună (pentru că veștile bune, după cum i a explicat lui Lock, pot să fie împărtășite și prin telefon).
Dar oare chiar era absența unui cadavru o „veste bună“? Kat se masă pe tâmple. Presiunea din mandibulă ajunsese acum la gât și la umeri, de parcă ar fi fost ciment care se usca extrem de repede înăuntrul ei.
— Asta înseamnă că nu mai căutăm cadavre? întrebă un bărbat de vârstă mijlocie, a cărui față era chiar mai mototolită decât cămașa.
Ceea ce întreba, de fapt, era dacă aveau să și piardă timpul și de atunci încolo. Kat îi susţinu privirea.
— Avem același obiectiv — să aflăm unde sunt Will Robinson și Tyrone Walters, morți sau vii.
Browne dădu din cap cu emfază. Restul echipei se întoarse să se uite la ea — deși „echipă“ era mult spus, fiindcă era, de fapt, doar o adunătură aleatorie de trupuri înghesuite în sala pentru situații de urgență. Din fericire, majoritatea probabil nu luaseră încă micul dejun, așadar nimeni nu avea energia să o contrazică. Cât timp le dădea sarcini clare și termene limită, o să se grăbească să iasă din încăperea cu aer înăbușitor, să bea cafea, să și verifice telefoanele și să continue să și facă treaba.
— Aș putea să fac o observaţie? spuse Lock din spatele sălii.
Kat simți cum mandibula i se încleștează și mai tare. (Doamne, dacă o ține tot așa, va avea nevoie de o șurubelniță ca s o miște!) Dar nu voia să pară că nu e deschisă la alte perspective, chiar și din partea unui aparat.
— Dă i drumul!
— Faptul că nu s au găsit cadavrele nu schimbă cu nimic probabilitatea ca Tyrone și Will să fi fost victimele aceleiași persoane. Înseamnă doar că au fost răpiți sau uciși la fața locului, iar cadavrele au fost duse altundeva.
Kat își puse pe masă cana cu ceai.
— Foarte bine, Lock! spuse ea, cu mai multă mulțumire în glas decât ar fi fost necesar.
Chiar dacă nu o putea vedea, simțea că profesoara Okonedo zâmbea triumfătoare de la locul ei din spatele încăperii.
— Oare chiar așa să fie? spuse Hassan, încruntându se. Adică, poate ar fi bine să facem un pas înapoi un pic. Lock ne a convins că Tyrone și Will Robinson au fost victimele aceluiași făptaș. Dar Tyrone avea peste 1,80 în înălțime și nu era prea firav. Potrivit lui Lock, făptașul are 1,68 și constituție suplă, prin urmare cum ar fi reușit să i facă rău sau să l răpească fără ca vreun martor să fi văzut sau auzit ceva?
— Poate că l știa pe făptaș și a mers cu el de bunăvoie, zise Browne.
— Presupunerea agentei șefe Browne este în concordanță cu statisticile, spuse Lock. 32% dintre victimele de sex masculin ale omuciderii sunt ucise de prieteni sau cunoscuți. Faptul că au fost deteriorate camerele de supraveghere indică, de asemenea, că își dăduseră întâlnire.
Hassan dădu din cap.
— Atunci, tu ce teorie ai? ceru Kat.
— Doar zic că nu sunt sigur dacă ipoteza lui Lock chiar se ține bine. Poate greșim dacă vrem să găsim o legătură între cele două cazuri. Doar pentru că nu putem găsi vreo legătură între Sykes și Will Robinson, acest lucru nu înseamnă, neapărat, că Sykes nu a fost implicat în dispariția lui Tyrone. Singura legătură pe care o avem pentru moment este părerea lui Lock, potrivit căreia cele două persoane care au deteriorat camerele de suprave¬ghere au aceeași lungime a brațului.
— Nu e o părere, spuse Lock. Este un fapt.
Kat privi atent holograma; din expresia feței puteai să ți dai seama că, pentru el, nu exista nicio urmă de dubiu. Chiar s o fi lăsat — ea, care avea atât de multă experiență — distrasă de vorbăria despre lungimea ulnei și probabilități statistice? Se uită la Hassan și observă cum ceea ce spunea îi era, de fapt, adresat profesoarei Okonedo. La început încercase din răsputeri să o impresioneze, dar acum părea că voia să o provoace. Oare asta să i fi afectat capacitatea de judecată? Kat se întoarse iar spre ecranele cu imaginile nemișcate ale băieților, încercând să și golească mintea de neînțelegerile din încăpere. Nu. Chiar și lăsându l deoparte pe Lock, înregistrările și, mai ales, propria intuiție îi spuneau că exista o legătură între cele două cazuri. Trebuia doar să afle ce — și cine — le lega.
— E o opinie valoroasă, Hassan, și mă bucur că ți ai exprimat o, minți ea. E foarte important să continuăm să ne contestăm propriile presupuneri, în loc să le impli¬căm iar și iar în investigație. Dar e la fel de important să nu renunțăm doar pentru că legătura nu e vizibilă de la început. Principala noastră ipoteză de lucru rămâne cea conform căreia cei doi băieți au fost victimele aceleiași persoane. Să găsim legătura și vom găsi astfel nu doar făptașul, ci să sperăm că și pe Tyrone și Will. Doar trebuie să nu ne lăsăm.
Începu să le înșire alte instrucțiuni, dându le sarcini repede, înainte ca alții să poată să și exprime și ei dubiile. Exista o graniţă fină între a crea o atmosferă sănătoasă, în care ideile puteau fi chestionate, şi a eroda încrederea echipei în șef, iar acea graniţă nu era niciodată mai fină decât atunci când o femeie conducea un grup de bărbați.
Hassan aprobă din cap și își notă sarcinile, dar ieși încruntat din sala de ședințe.