“Sosea o furtună-răzuitoare.”

Spațiul Revelației

                        de Alastair Reynolds

 

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Anul apariției: 2017
Titlu original: Revelation Space (2000)
Traducător: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 672

 

   Spațiul Revelației este unul dintre acele romane science fiction despre care pasionații genului aud vorbindu-se la superlativ încă dinainte de traducerea lui în limba română, astfel că, atunci când îl au în mână, îl deschid cu bucuria unei dorințe îndeplinite și-i sorb primele pagini total necritic, în euforia primului contact mult-dorit… Aș recomanda oricărui gen de cititor o asemenea abordare, un pic răbdătoare cu primul volum al trilogiei, pentru că scriitorul galez Alastair Reynolds, doctor în Astronomie și fost angajat al Agenției Spațiale Europene, pe cât de generos este la deșertarea ideilor ștințifice, lumilor super-tehnologizate și a nenumăratelor personaje în space-opera lui, pe atât este de reținut în a le dezvălui de îndată motivațiile, scopurile și foarte complexa istorie. Va trebui să te lași purtat un pic, ca un turist năucit, pe diferite planete de la mari distanțe spațiale și temporale, alături de tot felul de tipologii umane sau transumane, despre care deocamdată nu știi prea multe, înainte ca toate să înceapă să se lege, firele empatice să se conecteze, să te atașezi de protagoniști și să percepi importanța vitală a misterelor ce trebuie descifrate. Poate după primele 70 de pagini din cele 670, poate un pic mai târziu – pentru unii, dar garantez că momentul când vei simți că ai fost înhățat total de acțiune vine, și niciun fan SF, oricât de mari așteptări ar fi avut, nu va rămâne dezamăgit la sfârșitul acestei prime părți a unei saga extraordinare.

Trilogia conține volumele (datele adăugate reprezintă anii între care se desfășoară acțiunea fiecăruia):

Spațiul Revelației – 2524–2567

Redemption Ark – 2605–2651

Absolution Gap – 2675–3000

dar mai există două romane din aceeași lume, ce se pot citi separat, înainte sau după trilogie:

Prefectul – 2427

Orașul Abisului – 2517–2524

și un volum de povestiri apărut tot la Editura Nemira:

Câinii de diamant. Zile de turcoaz – 2500–2550

   Universul lui Reynolds, deși hiper-abundent imaginativ, este unul al extrapolărilor care respectă legile fizicii așa cum le știm. Pregătirea științifică îi permite autorului să dezvolte creativ tehnologii ale viitorului în concordanță cu știința actuală, concepte deduse din experimente deja înfăptuite, nu are nevoie pentru a-și desfășura civilizațiile spațiale nici măcar de forțarea limitelor vitezei luminii, soluțiile alese pentru zborul interstelar, făcând și ele parte ca toate celelalte speculații conceptuale, din plauzibil, din ceea ce chiar ar putea exista într-un viitor destul de apropiat, fără să se descopere nimic altceva deosebit de revoluționar, care să dea vreun imbold, inimaginabil până ieri, evoluției noastre.

Până și cifrele timeline-ului din dreptul volumelor, relativ îndepărtate, nu ajung de nenumărat și nu au fost restartate ca în alte scenarii de space-opera, legăturile cu Pământul și istoria colonizării nu s-au uitat, sistemele stelare la care a ajuns omenirea sunt cele familiare, pe care deja le avem denumite în cartografierea cosmică actuală.  Într-un gen de literatură al distopiilor și utopiilor, romanele lui Alastair Reynolds ne păstrează societatea, chiar așa – supertehnologizată, într-o normalitate a banalui cotidian, cu bune și rele, cu tarele și calitățile oricărei comunități umane, cu conduceri corupte și oneste, cu indivizi comozi, lâncezind în decadență, în timp ce alții se luptă îndârjit pentru supraviețuire, idealuri, pasiuni sau cine știe ce meschine scopuri mercantile. O lume la fel de diferită de cea actuală, cum e a noastră de cea antică sau medievală –  adică, dincolo de accesorizarea modernă, nu foarte mult.

   În secolul XXVI , omenirea răspândită prin spațiu a colonizat diverse sisteme solare. Transportul între ele se face cu astronave care navighează la viteze apropiate de cea a luminii, însă fără a o depăși, astfel că durează niște ani un drum dinspre o planetă spre alta și somnul artificial indus criogenic rămâne esențial – cel mai practic pentru astfel de voiaje interstelare.

De-a lungul vremii, umanitatea s-a fragmentat în diferite forme de transumanism, rezultate din variatele utilizări ale tehnologiei și protezării cibernetice sau informatice, practicate pentru a potența capacitățile fizice și psihice individuale naturale.

   Trei fire narative menite să se unească detonator într-un ghem exploziv, pornesc din locații și momente diferite la începutul romanului, dar ele sunt întretăiate de flashback-uri ale celor trei personaje din perspectiva cărora se desfășoară. O alternanță de vizualizări și viziuni ce face necesară atenția la anii specificați uneori la începutul capitolelor.

   2551. Dan Sylveste este un fel de arheolog-xenolog obsedat de misterioasa civilizație a amarantinilor, o specie inteligentă umanoido-aviară care popula planeta Resurgam, dispărută în urma unei inexplicabile catastrofe denumită Evenimentul, cu aprope 900 000 de ani în urmă. Descoperirea unui obelisc și, mai târziu, a unui întreg oraș îngropat, naște întrebări tot mai neliniștitoare despre soarta alienilor băștinași și a gradului lor real de tehnologizare.

În timpul excavărilor, însăși colonia umană de pe pustiita Resurgam, trece prin propriile zbuciumări dramatice. Într-o mini-societate unde politica se confundă cu știința aplicată, facțiunea care își dorește terraformarea rapidă, chiar cu riscul distrugerii oricăror urme ale unor civilizații anterioare, preia controlul printr-o lovitură de stat, împiedicând momentan continuarea cercetărilor.

   Imensa astronavă Nostalgia Infinitului are un echipaj redus la minimum, format din doar câțiva membri Ultranauți – oameni modificați pentru a face față cât mai bine provocărilor din îndelungatele călătorii interstelare. O găsim în stare de veghe pe triumvira Ilia Voliova, care execută tot felul de manevre dubioase în timpul somnului criogenic al restului echipajului, părând totuși, până la urmă, cea mai puțin sinistră dintre ei, odată treziți ceilalți. Scopul lor imediat este să îl contacteze pe Sylveste, pe care-l consideră unica șansă de a-și salva căpitanul infectat de Epidemia Fuziunii, un virus nanoteh ce atacă posesorii de implanturi artificiale, combinând celule umane și celule nanotehnologice într-o oribilă malformație schiloditoare, în cele din urmă letală.

   Ana Khouri este o ex-militară, devenită asasină, ajunsă fără voie pe planeta Yellowstone din Sistemul Epsilon Eridani, unde este angajată de misterioasa Mademoiselle să-l ucidă pe Sylveste.

   Două dintre cele trei fire narative se unesc când Ana (însoțită fantomatic de un implant clonă al personalității lui Mademoiselle) reușește să se infiltreze în echipajul Nostalgiei, în escala de pe Yellowstone, și apoi se îndreaptă spre Resurgam împreună cu triumvirii (Voliova, Sajaki și Hegazi) pentru a își  vindeca/repara căpitanul, cei trei fiind convinși că au înregimentat forțat o recrută pe care au condiționat-o cu tratamente psihice de lealizare.

   Toate drumurile par să ducă la Sylveste, dar soarta lui nu e o miză în marele joc intergalactic decât în măsura în care el este cel care înțelege cel mai bine importanța rezolvării enigmei dispariției civilizației Amarantin.

Chiar denumirea de Spațiul Revelației, ce pare desprinsă din aventura sa în Lințoliul lui Lascaille, unde a accesat date pe care de-abia le-a putut procesa, în acel „spațiu al revelațiilor” – cum l-a numit, își generalizează înțelesul prin anticiparea răspunsului intuit la principala întrebare ce se naște din paradoxul vestigiilor amarantinilor, care la suprafața planetei arată ca o cultură înapoiată, iar în subteran dezvoltaseră o societate tehnologică cu un grad nebănuit de sofisticare:

Simțeau o amenințare de s-au camuflat astfel sau era doar o simplă împărțire pe specializări a civilizației lor?

Întrebările derivate pentru cel mai tulburător dintre răspunsuri fiind:

De cine se ascundeau? Aceea este forța inimaginabilă care, până la urmă, i-a exterminat? Reprezintă ea oare un la fel de mare pericol și pentru civilizația umană? Poate provoca dezvoltarea noastră tehnologică, declanșarea unui conflict cu o specie extraterestră mult superioră, deocamdată, care să ne dorească extincția pe acest criteriu?

Și, la un moment dat, veșnica abreviere interogativ-retorică a oamenilor, în care sunt cuprinse toate întrebările existențiale comprimate de groază sau disperare:

– De ce?

   Spațiul Revelației este un maelstrom galactic de neliniște umană, mister sumbru, fulgurări beligerante și iluminări devastatoare, care te prinde în vârtejul lui, fără să poți prevedea nicio clipă unde te va purta.

   Analogiile mele, pentru cei care caută și alte romane scrise asemănător sau, dimpotrivă, se folosesc de ele pentru o ultimă comparație dumiritoare cu ce-au citit deja, se îndreaptă înspre seriile lui Peter F. Hamilton (sper să traducă în continuare Nemira tot ce a scris și va scrie vreodată) și spre Foc în adânc sau Adâncurile cerului ale lui Vernor Vinge.

Puteți comanda cărțile lui Alastair Reynolds direct pe site-ul Editurii Nemira.

Mulțumim , Editura Nemira , pentru plăcerea fantastică și științifico-fantastică a lecturii.