Inés
a sufletului meu
de Isabel Allende
Editura Humanitas Fiction
Anul apariției în limba română: 2017
Titlul original: Inés del alma mía (2006)
Traducere: Cornelia Rădulescu
Numărul de pagini: 312
Achiziționabilă pe Cartepedia.ro
Mai mult decât un roman istoric, mai mult decât o porție de realism magic sud-american, romanul Inés a sufletului meu este o restaurare intimo-viscerală a tumultuosului secol al XVI-lea, sub forma unui jurnal-cronică adresat de către protagonista aflată aproape de finalul aventurilor sale fiicei ei adoptive, o biografie neoficială a vieții unei femei care a marcat vremea sa, chiar dacă vremurile au refuzat să o țină minte.
Celebra scriitoare hispanică Isabel Allende, mereu atentă la rolul feminității în toate formațiunile sociale și-n toate erele istorice, a acordat acestui proiect literar patru ani de documentare asiduă și lecturi specifice avide, în ideea de a se îmbiba cât mai mult cu spiritul epocii, pentru a empatiza total cu eroina pe care a dorit atât de mult să o înfățișeze prezentului, cu cât mai multă acuratețe în conturarea personalității ei reale.
Inés Suárez este un personaj fascinant, a cărui existență doldora de realizări extraordinare a fost prea puțin oglindită de cronicarii timpului în care a trăit.
Născută în provincia Extremadura din Spania, în anul 1507, într-o zodie a bătăliilor de cucerire purtate atât pe vechiul continent european, cât și în nou descoperitele Americi, de bărbați în armuri, total lipsiți de milă față de inamic, a reușit să răzbească prin acest violent univers masculin, adaptându-se lui, dar și transformându-l… pe o zonă mult mai întinsă decât cea a spațiului personal.
De tânără, Inés, nonconformistă și rebelă, a ignorat autoritatea tradițională familială și s-a căsătorit, împotriva voinței alor ei, cu seducătorul Juan de Málaga, care a învățat-o să-și trăiască iubirea și erotismul, dar i-a și trezit instinctul de conservare prin dependențele lui de cartofor afemeiat, încununate cu abandonarea vieții conjungale pentru minunile fantasmagorice pe care le promitea Lumea Nouă.
Pentru Inés, teritoriul proaspăt descoperit al Americii, aflat în plină colonizare haotică, debușeu la tot surplusul de războinici inutili sau aventurieri europeni, simbolizează ideea de libertate, de ieșire din încorsetarea limitărilor impuse social și spiritual, prin tradițiile patriarhale sau religioase, întărite de autoritatea spectral-amenințătoare a Inchiziției.
Ea alege să-și urmeze soțul în periculoasa călătorie de peste ocean, nu din loialitate maritală, ci doar pentru ea însăși, în speranța la o viață nu neapărat mai bună, cât mai interesantă.
Inés debarcă în Peru, reușind după multe peripeții să afle că este văduvă și să se folosească de noul statut pentru a se integra în proaspăta lume ce prinde cheag în fosta capitală a imperiului Inca, sub conducerea sumbrului conchistador Francisco Pizzaro.
Aici îl întâlenște, printre aburi de plăcinte empanadas gătite de ea, pe Pedro de Valdivia, hidalgo aflat în serviciul Coroanei și marea-i iubire, care va deveni, odată ce-și unesc destinele, cuceritorul regatului Chile și întemeietorul orașului Santiago.
Împreună traversează deșertul Atacama, unde doar ea are talentul de a descoperi apă, luptă cu indienii – pe bună dreptate mobilizați împotriva invadatorilor – și întemeiază un nou stat, în ultimele teritorii continentale locuibile rămase necolonizate de europeni.
Când Pedro nu va mai fi, Inés se mută cu tot sufletul în cea mai matură și mai stabilă dintre relațiile sale, aceea cu Guvernatorul don Rodrigo de Quiroga, pe a cărui fiică o adoptă și o iubește ca și cum ar fi născut-o ea, adresându-i scrierile de la finalul vieții, memoriile imaginate de Isabel Allende ca istorisiri autobiografice la persoana întâi.
Cartea este o călătorie extraordinară în timp, când abruptă și nemiloasă, când tandră și duioasă, un vertij emoțional care nu lasă indiferent nici cel mai neinteresat de istorie cititor.
Rămâne în urma ei imaginea vie a unei persoane reale, Inés Suárez, o femeie voluntară, cu temperament pasional, care a avut grijă ca nimeni altcineva de răniți, copii și animale, ce știa să gătească delicioase mâncăruri cu gust de acasă, iubită generoasă și luptătoare neînfricată, strateg militar, bun politician și organizatoare pașnică de mari comunități, având o întreagă metaforă a existenței inclusă în darul ei magic de a descoperi sursa subterană de apă.
Dar rămâne și zăngănitul realist de arme, al bătăliilor dintre europeni și al masacrelor comise împotriva indienilor mult mai slab înarmați. Toate prezentate cu duritatea vremii, fără nicio secvență de stângăcie feminină în nararea grozăviilor produse de demența războinică masculină și fără a idealiza vreuna dintre civilizații, cum se practică de multe ori în ficțiunea istorică, din milă față de învinșii mai suferinzi.
Mediul ambiental recompus se înfiripă intens, dens, încărcat de culori, gusturi și mirosuri, parcă încercând să te transpună fizic în atmosfera umedă, sufocantă, lascivă… Vigoarea scriiturii lui Allende este extrasă din însăși esența naturii pe care autoarea o descrie.
La baza tuturor romanele ei despre societatea din Chile în diferite perioade istorice, poate sta această operă literară ca o legendă întemeietoare.
Romanul Inés a sufletului meu poate fi comandat pe
site-ul librăriei online Cartepedia.
Stii ce as vrea? Sa vad o ecranizare, poate un serial :)) Ooo, el acento extremeno, cel mai complicat mi se pare :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar ar merita un film mare sau un serial tip Netflix, sunt destule aventuri acolo si pentru un scenariu cu actiune neintrerupta. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, ce bine suna. Ma bucur sa vad ca citesti genuri diferite pe langa cel preferat. Te felicit pentru recenzie Marius ! O sa am on vedere cartea pe viitor
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Vero! 🙂 Isabel Allende este una dintre scriitoarele mele preferate. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare ca am gasit cartea cu care sa incep sa o citesc pe Allende. Multumesc, Marius, pentru recomandare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu tot dragul, Ana! 🙂 Mi s-au parut la fel de reusite Insula de sub mare si Casa spiritelor, din ce am mai citit eu de ea. Dar cu Ines preferata absoluta din top. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O ador pe Isabel Allende de multi ani, si am citit destule de-ale ei. Ines mi-a placut in mod deosebit. Dar si Zorro, si Eva Luna si Povestirile Evei Luna, si Fiica Norocului… si multe altele. Ca sa nu mai vorbesc de Casa Spiritelor, prima pe care am citit-o, prin liceu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie imi plac cam toate cartile scrise de ea. 🙂 Ma amuza ca aproape de fiecare data, in povestile care se petrec mai spre vremea noastra, are printre personajele pozitive si un român. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am observat chestia asta. Sau, mai bine zis, tin minte vag ca intr-o carte era unul… dar atat.
ApreciazăApreciază
In Casa spiritelor era doctorul care a diagnosticat corect ca incapatanare, boala fetitei mute, in alta era inventatorul curentului hippie 😀 … personaje meteorice in general, dar funny pentru noi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Casa spiritelor am citit-o prin 1985, in original. In vacanta dinaintea clasei a douasprezecea. Si cu dictionarul spaniol-roman langa mine, pentru cuvintele mai grele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, ce fain sa o poti descoperi in original! Tot de la Allende am invatat ca dialectul chilian e foarte plin de diminutive ciudate, e interesant cat a pastrat din el in dialoguri. 🙂 Traducerile de la Humanitas sunt foarte bune, dar chiar asemenea subtilitati, cred ca totusi scapa oricarei talmaciri. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Profesorul meu de spaniola din liceu, cu care am pastrat legatura pana la …sfarsit, era chilian, dintre refugiatii de dupa lovitura de stat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate ca si asta a facut ca Allende sa fie atat de constienta de existenta Romaniei, cine stie cati dintre prietenii ei s-au refugiat aici. 🙂 Ea e chiar nepoata presedintelui Allende, cel rasturnat de Pinochet. Scrie pe coperta. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu, i-am citit biografia 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai împlinit intimo-visceral nevoia de a citi o construcție literară, fie ea și recenzie, scrisă de un arhitect al cuvintelor. Ce bine că ești!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mirare ca sunt… atat de apreciat 😀 – ca sa continuu in spiritul lui Nichita. Multumesc din suflet pentru preafrumoasa reactie motivatoare, Liutsa! 🙂 Cartile bune hranesc inspiratia arhitecturala. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scrierile tale dezvăluie un exces de inteligență (pe lângă care putem păli ușor) și o acuitate verbală de vampir literar – irezistibil! 🙂 🙂 La multe lecturi inspiraționale!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Cu siguranță, cartea este una minunată, însă recenzia ta este una de top! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Rodica! 🙂 Cred ca tu ai rezona tare bine cu stilul autoarei. 🙂
ApreciazăApreciază
Este prima carte pe care am citit-o de la Allende și mi-a plăcut foarte mult! Este un roman istoric diferit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca ar fi cumva cel mai bine sa inceapa cu el orice cititor, pentru ca prezinta istoria regiunii care-i va fi autoarei in atatea alte romane scena, in epoci mai recente. 🙂
ApreciazăApreciază