Darul vieții – Predestinați

                          de Alina Cosma

 

Editura Petale Scrise
Anul apariției: 2019
Numărul de pagini: 248

 

         Darul vieții – Predestinați este un roman cu destin la fel de zbuciumat ca al protagoniștilor săi. Publicat într-o primă variantă în 2016, sub titlul Darul vieții, revine la început de an 2019, recompus, reconfigurat și redefinit, după ce a trecut încă o dată prin filtrul inspirației creatoarei lui.

Din curiozitate, atașament pentru personaje și fiindcă mi-a plăcut mult povestea, am parcurs și ediția anterioară a cărții, imediat ce am terminat-o pe cea mai recentă. M-am simțit ca și cum aș fi comparat un remake cinematografic american cu filmul franțuzesc care i-a stat la bază. Observând plusuri evidente în noul volum, dar înregistrând și o undă nostalgică produsă de schimbările dramatice dinspre final, care fac șerpuirea firului epic mai plăcută publicului, dar scot din scenă un sublim renghi al sorții, declanșator de sentimente intense.

Evitând spoiler-ele – atât pentru vechea ediție, cât și pentru cea nouă – am să remarc doar că titlul Darul vieții se potrivește mai bine cu romanul din 2016, iar Predestinați, cu variațiunea din 2019. Speculez eu că doar bunul simț al autoarei a stabilit să îl păstreze în reeditare cu ambele formulări, pentru ca fanii cărților ei să nu creadă că au în față un alt titlu și să ia de două ori aceeași poveste – care până la urmă se dovedește că nu mai este deloc aceeași, dar oricum, cu aceiași protagoniști.

         Alina Cosma este o scriitoare care captivează prin atmosfera romanelor sale și prin dialogul spumos purtat între eroii lor. Ambele desprinse realist din mediul înconjurător. Peisaje frumoase pe care și noi, cititorii, le-am admirat, secvențe citadine oglindite în propriile amintiri, replici amuzante ce ne-au stat măcar o dată pe limbă, dacă nu chiar le-am și rostit. O familiaritate ambientală care integrează organic narațiunea.

         Aflată la o pensiune din Vadu Crișului, frumoasa Dalia Brudaşcu nu-și dorește decât să se bucure de feeria și liniștea naturii, în concordanță cu firea ei retrasă, ce a făcut-o să evite mereu socializarea.

Dar tocmai atitudinea sa discretă și apariția-i delicată, din care orice urmă de prefăcătorie sau artificial lipsește, atrage atenția unui crai înstărit aflat la fața locului.

Cristian Matei este un tânăr om de afaceri plin de succes și încredere în sine, obișnuit să se învârtă într-o lume unde fetele cu naturalețea Daliei sunt de negăsit.

Este fascinat de felul de a fi al acesteia și încearcă să o seducă prin gesturi provocatoare și replici spirituale, dar tipica lui strategie mai degrabă dă greș, chiar dacă reușește măcar să-i atragă atenția.

Cu atât mai mult cu cât Daliei i se dezvăluie la recepție, în finalul sejurului, că nu are nimic de plată, fiindcă proprietarul pensiunii este chiar Cristian, care a lăsat dispoziții în acest sens, înainte de a părăsi stațiunea.

Principială însă, fata este decisă să-i înapoieze personal suma datorată, acest mic gest de cavalersim refuzat marcând următoarea întâlnire a celor doi, din Oradea, orașul în care ambii locuiesc.

Trebuie să te lași prins, ca cititor, de dialogul lor savuros, pentru a înțelege cum, prin apropieri, respingeri și tachinări, cei doi protagoniști, tot mai interesați unul de celălalt, ajung să încheie o înțelegere gen serviciu contra serviciu.

Morala Daliei cedează, anulând interdicția autoimpusă la a accepta cadouri, cu scuza că se va face utilă lui Cristian, devenid pentru trei luni… damă de companie.

Chiar dacă titulatura sună scandalos, limitele exacte impuse atribuțiilor pe care le va avea ea în această calitate transformă bizarul lor pact într-un angajament aproape respectabil.

«… Cristian își așeză lingurița și îi susținu privirea.
– Ce nu-i place unei femei ca tine la un bărbat ca mine?
Se speriase și începuse să se joace cu lingurița.
– Dalia, aștept răspunsul!
Îl privi, roșind.
– Nu vreau să te jignesc.
– Te cred. Dar vreau să aflu care sunt defectele pe care le-ai observat la mine.
– Ești încrezut.
El zâmbi.
– Este vorba despre autocunoaștere. Încrezut e cel care are o părere eronată despre sine.
– Ești convins că ceea ce crezi despre tine este adevărat?
– Sunt prea sever cu propria persoană ca să nu mă cunosc.
Îl privi uluită.
– În schimb, tu ai o părere greșită despre tine.
– De ce crezi una ca asta? se încruntă ea.
– Ești mult prea inhibată.
– Inhibată?!
– Timidă. .…»

Cristian Matei, în pofida bravadelor lui, are nevoie de o însoțitoare la brațul căreia să reînceapă să navigheze prin propria lume, după ce trădarea fostei iubite l-a lăsat cu sechele, brusc înstrăinat de prieteni și anturajul lor comun.

Bărbatul de treizeci și unu de ani, ce-și ascunde rana sufletească sub siguranța de sine, pe care a păstrat-o mereu ca pe-o armură, simte fragilitatea psihică a fetei cu aspect adolescentin, aflată însă și ea la douăzeci și opt de primăveri, și deși încă nu știe din ce traumă provine, încearcă să i-o vindece prin prezentarea tuturor frumuseților universului ce-i este familiar lui.

Vernisaje, cluburi de lux, cursuri de dans clasic, lecții de înot sau de călărie, excursii în destinații exotice, toate sunt bifate ca din goana unui carusel fermecat, în cele trei luni ale înțelegerii dintre cei doi, făcând-o pe Dalia, la un moment dat, să se întrebe cum se va mai putea întoarce la vechea ei viață.

Iar în timpul perioadei încântătoare petrecute împreună, ei ajung și să se cunoască tot mai bine, descoperind cu adevărat fiecare sufletul celuilalt.

Dalia o întâlnește pe fosta iubită a lui Cristian, Roxana, și are parte de micile răutăți ale amicilor lor snobi care o preferă.

El află despre moartea părinților fetei, de-acum mulți ani, și remarcă înfiorat un fel de cameră-altar în care Dalia le păstrează amintirea ca o Domnișoară Havisham în fază incipientă (aia din goticul roman Marile Speranțe al lui Dickens).

Mai mult, o revelație tulburătoare o apropie pe tânăra orfană de familia celui pe care simte tot mai profund că îl iubește…

         Am să mă opresc cu orice altă dezvăluire rezumatoare a acțiunii aici, sperând c-am reușit să transmit o mostră reprezentativă din pasionanta învolburare de evenimente și de sentimente, care o marchează.

Plină de lovituri de teatru, surprize și întorsături de situație, povestea romantică se încarcă adesea cu o tentă de mystery sau de thriller, care o face cu atât mai interesantă.

Personajele ei sunt vii și sensibile, modelate de drame ale trecutului sau reacționând cvasi-patologic la șocuri ale prezentului. Atât cele principale, cât și cele secundare au complexitatea neliniarității, reușind să surprindă prin gesturi neașteptate, depășind adesea conturul format în jurul lor la prima impresie.

Un roman al combinațiilor de contradicții, al amestecului între timiditate și provocare, reținere și îndrăzneală, emoții înăbușite și pasiuni descătușate. O mixtură hiper-reactivă ce până la urmă devine, inevitabil, explozivă, sub forma unui spectaculos foc de artificii.

Darul vieții – Predestinați este istorisirea unor destine care numai când sunt complet înlănțuite simt eliberarea iubirii totale.

 

 

Puteți comanda cartea pe site-ul editurii
Petale Scrise