Restituirea

de
Anamaria Bancea

 

Editura Crux Publishing
Colecția Postmodern
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 328

 

Romanul Restituirea a fost pentru mine o minunată surpriză.
Am hotărât să îl explorez mai mult din încredere în inspirația selectivă dovedită mereu de Editura Crux Publishing, pentru că am citit alte titluri lansate sub logo-ul acesteia, în diferite colecții, și toate m-au încântat…

Totuși, premisele nu păreau complet favorabile, dacă nu te simți fan al oglindirii în beletristică a vieții de zi cu zi dintr-o perioadă istorică liniștită, cum e cea de acum, fără mari tulburări populare sau invazii extraterestre.

În startul acțiunii, personaje emblematice pentru societatea actuală se înghesuie în același autobuz din traficul bucureștean, într-o zi de vară caniculară, predându-și unul altuia perspectiva asupra aglomeratei lumi înconjurătoare, de câte ori se intersectează, ca într-o cursă de ștafetă cu POV-uri.

Primul capitol ar fi putut face carieră sub formă de povestire separată și ai fi rămas, parcurgând-o, cu impresia că ai vizionat un scurtmetraj realist simpatic, dintre cele care merită rulate pe la festivalurile cinematografice de gen.
Din fericire, autoarea a decis să scrie și celelalte capitole, ramificând și împletind firele destinelor protagoniștilor ei – aparent de circumstanță – într-o structură arhitecturală psihologică fascinantă, ce acoperă vaste zone culturale și temporale.

Cu remarcabilă abilitate, romanciera debutantă Anamaria Bancea își atrage cititorii în urmărirea interacțiunilor și relațiilor ce se formează între personalități având caractere și biografii extrem de diverse, din momentul în care li s-a conturat brusc un scop comun, prin posibilitatea de a moșteni o mare sumă de bani.

Eugenia, zisă Jeni, este o frumușică de la periferia capitalei, încă tânără, care s-a dezvoltat spiritual datorită unei mari iubiri, într-o îngemănare de suflete pereche.
Atunci când jumătatea sa adorată, George, pleacă în Australia fără a o invita și pe ea, rămâne în urmă ca suflet amputat din uniunea ce părea că i-a fost hărăzită.
Deși au trecut ani de la sfâșiere, nu reușește să stabilească nicio altă apropiere sentimentală profundă, alegând să aibă grijă singură de mama ei paralizată și să se refugieze în pasiunea pentru lectură sau tatuaje artistice.

Mihnea e tipicul director corporatist mereu ocupat, chipeș, repezit și arogant, cu elitism de clasă superioară în formare, ce pur întâmplător a nimerit și el în autobuzul primordial în care îi întâlnim pe toți.
Trăind sub ochiul vigilent al mamei sale inteligente, respectate și autoritare, dă totul pentru a avea succes în carieră, neglijându-și viața personală și hobby-urile, nefiind astfel de mirare că e proaspăt divorțat și mai întotdeauna nemulțumit.

Doamna Mimi este o gospodină prietenoasă, o femeie simplă, tonică, fără multă educație, mutată de la țară, din Sfârcea, în capitală, unde își duce traiul alături de bărbatul ei, Viorel, odată vajnic proletar, acum agent de pază.
Tanti Mimi are o fată adultă, la casa ei, un vecin băgăreț, domnu’ Titi, ce nu refuză nicio masă gratuită cu care e omenit, multe sacoșe deplasabile de colo-colo și foarte mare talent la gătit.

Dodo e un playboy cu codiță, cam scăpătat, ce mereu a dus o viață de întreținut al femeilor, dar care odată cu înaintarea în vârstă simte că începe să-i scadă farmecul și capacitățile manipulative cu care își convingea cuceririle bogate să investească în ideile lui de afaceri.
Concurențial în prezența altor masculi, mercantil și viclean în a specula orice posibilitate de a se căpătui, are grijă să mai treacă pe la mătușa sa bătrână, care speră că-i va lăsa lui apartamentul când o da ortu’ popii.

Toate aceste personaje sunt adunate întâi în autobuzul nexus cu iz de magic realism, apoi se reîntâlnesc în cabinetul avocatului mătușii lui Dodo pentru a afla despre moștenirea-cadou pe care o vor primi fiindcă, deși nu știau, sunt toți membri ai aceleiași (odată) nobile și înstărite familii, între timp dezarticulată și topită în plebeime.

Doamna Aurelia Puchici, mătușa darnică, și avocatul ei principial, domnul Valentin Cruțescu-Drăghici, reprezintă o altă lume, una în care rafinamentul se transmite ereditar și nu se stinge niciodată, indiferent de vicisitudinile vremurilor.
Contactul lor cu exponenții timpului actual care, dincolo de excentricitatea fiecăruia, ilustrează câte o categorie socială sau o comunitate de gândire modernă, produce scântei de toate genurile.

Umorul de situații și cel de limbaj se hrănesc din relațiile antagonice dintre vechi și nou, distincție și țopârlanism, scorțoșenie și nonconformism, dar și din modul în care se integrează fiecare dintre protagoniști în șuvoiul birocrației juridice, la capătul căruia ar trebui să curgă o cascadă de bani.

Restituirea este un roman al încrucișării percepțiilor, un captivant exercițiu de mediere a nuanțelor care categorisesc un donator sentimental cu epitete între generos și fraier.

Dar, mai presus de încărcătura sa ideatică și de reflexia societății din prezent sau trecut, e o acaparatoare poveste psihologico-umoristico-avocățească, rezultată parcă din întrepătrunderea unui roman de-al lui John Grisham cu o schiță a marelui Caragiale.

Cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii
Crux Publishing