Super-armele
naziștilor
Führer-ul belicos al Germaniei naziste, Adolf Hitler, a fost dintotdeauna fascinat de noi strategii și soluții miraculoase pe care să le aplice în planurile sale, dar mai ales după începutul invaziei în Uniunea Sovietică, din 1941, când a înțeles că războiul pe mai multe fronturi ar putea dura ani de zile, a decis să aloce mari resurse dezvoltării armamentului avansat tehnologic, convins că utilizarea unor arme sofisticate i-ar asigura victoria rapidă.
Iată câteva dintre mașinăriile – aproape SF pentru vremea aceea – concepute de echipele lui de ingineri:
Schwerer Gustav
Marele Gustav este numele celei mai mari piese de artilerie folosite vreodată, un mega-tun proiectat de germani pentru a distruge orice gen de fortificații sau bunkere. A fost produs de fabricanții de arme de la Krupp, în numai două exemplare, la cerința directă a lui Hitler, care avea de gând să îl utilizeze pentru a spulbera Linia Maginot, dar datorită reușitei Blitzkrieg-ului nu a mai fost nevoie de el.
A ajuns până la urmă pe frontul din Rusia, la asediile Sevastopolului și Leningradului, fiind distrus spre sfârșitul războiului chiar de nemți, pentru a nu fi capturat de Armata Roșie.
Tunul gigantic era capabil să tragă cu proiectile cântărind 7 tone, până la o distanță de 38 de kilometri.
În final s-a dovedit a fi mai mult un simbol al megalomaniei nimicitoare naziste decât o armă cu adevărat eficientă, pentru că era greu de de montat și de deplasat, având nevoie de o cale ferată ranforsată care să îi asigure mobilitatea.
Panzer VIII Maus
Cel mai masiv tanc funcționabil din istoria omenirii, Panzerkampfwagen VIII Maus, a fost prezentat ca proiect preliminar lui Hitler de Ferdinand Porsche, în 1942, sub numele inițial de Mammut, dar a ajuns la faza de prototip de abia în 1943.
Era lung de 10 metri, înalt de aproape 4 și cântărea 188 tone, în condițiile în care următorul cel mai greu tanc avea „doar” 70 de tone.
Practic indestructibil, datorită blindajului gros care-i acoperea întreaga suprafață, dispunea de o mobilitate redusă, podurile și străzile erau prea înguste pentru el, trebuia să le ocolească, și se cufunda în teren moale.
S-a dovedit, la rândul lui, a nu fi suficient de practic pentru producția în serie
Fritz X
Fritz X era supranumele întrebuințat atât de Aliați, cât și de Luftwaffe, pentru a denumi familiar dispozitivile explozibile penetrante cu sistem de ghidare radio, primele de acest fel din lume, destinate utilizării împotriva ţintelor inamice puternic protejate, cum ar fi navele de luptă, cuirasatele sau crucişătoarele mari.
Arme ale Aviației, aceste prime variante ale bombelor inteligente de astăzi, au fost folosite cu mare succes în confruntările navale, singura lor slăbiciune fiind însăși baza de lansare, avioanele putând fi doborâte în timpul operațiunii.
Messerschmitt Me 163 Komet
Messerschmitt Me 163 Komet a fost singurul avion cu motor-rachetă folosit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Construit în 300 de exemplare de Messerschmitt AG, datorită sistemului de propulsie, putea zbura cu viteze inegalabile în acea perioadă.
Pilotul de încercare Heini Dittmar a atins la bordului lui, în 1944, recordul de 1 130 km/h.
Extrema velocitate a acestuit tip de super-avion permitea atacarea formațiunilor de bombardiere inamice fără ca el să poată fi lovit de tirurile escortelor acestora, dar în același timp, îi afecta propria precizie în doborârea lor.
O mare problemă a sa era consumul imens de combustibil, din cauza căruia avea o rază scurtă de acțiune la capacitatea maximă de zbor, fiind nevoit să revină la bază planând.
Bomba atomică
Cea mai mare temere a Aliaților era ca naziștii să nu dezvolte înaintea lor bomba atomică.
În octombrie 1941, serviciile secrete britanice au primit un raport care detalia întâlnirea dintre Niels Bohr, fizician danez laureat al Premiului Nobel, și Werner Heisenberg, cercetător german în domeniul atomic. Conversația l-a alarmat atât de tare pe Bohr, încât acesta a trimis imediat un avertisment la Londra, exprimându-și convingerea că hitleriștii sunt pe punctul de a obține o armă devastatoare bazată pe experimentele cu apă grea din Norvegia.
Modalitatea în care au acționat serviciile secrete aliate confruntate cu această teribilă perspectivă a inspirat un roman excelent, thrillerul istoric Sabotorul, al scriitorului Andrew Gross.Documentarea minuțioasă i-a permis autorului să utilizeze evenimentele dramatice reale drept fundal spectaculos pentru acțiunea cărții sale, o poveste captivantă ce explorează limitele eroismului și ale sacrificiului.
Tot ce ține de Hitler, de război, mă îngrozește. Omul ăla a fost perfect nebun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca de aia si impresioneaza atat de mult romanele despre acea perioada. Cand ai ca antagonist raul absolut,… empatia cu eroul care il infrunta e totala. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Marius, touché!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am trecut cartea pe listă, e un subiect care mă interesează (am fost și la Hiroshima :D). De fapt războaiele, chiar dacă detestăm ideea asta, ajută mult la avansul tehnologic. Inclusiv internetul nostru cel de toate zilele are origini „militare”.
Off topic cu nemți și seriale: The Man in the High Castle făcut, evident, după cartea lui Philip K. Dick, dar depășește cu mult cartea pentru că sunt 3 sezoane. E chiar foarte fain 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cand oamenii se lupta pe viata si pe moarte, isi mobilizeaza toate resursele intelectuale pentru a inventa chestii care sa le asigure supravietuirea. 🙂
Merci ca mi-ai amintit de serial. Dupa ce am vazut primul trailer, de abia asteptam sa il urmaresc, dar daca nu a ajuns pe Netflix sau HBO GO, mi-a iesit din minte. 😛 Cam toate filmele ce ecranizeaza romane ale lui PKD au iesit mai spectaculoase decat cartile. Au scos delirul din ele si le-au dat o logica oarecare a actiunii, dincolo de ideile minunate care sunt in toate. 😀
ApreciazăApreciază
Super articolul tău! Am și eu cărțile lui Andrew Gross în wishlist, mi-au tot fost recomandate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Eva! 🙂 Foarte reusite ambele carti ale autorului. Pare sa se specializeze pe thrillerul istoric. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, ce bine ca mi-ai amintit că încă nu am cumparat-o. Am Singurul Om . Sigur e o carte pe care nu o ratez. Merci, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag, Vero! 🙂 Pe mine deja m-a convins Andrew Gross sa-i citesc toate romanele pe care le va mai scrie. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un articol interesant, desi nu inceteaza sa ma uimeasca cati bani baga omenirea in armament chiar si acum, nu mai evolueaza deloc. Dorinta asta de putere, de a impune altora ideile proprii. Ce a fost in sec. XX a fost jale din doua parti – nazismul si comunismul. Ratiunea a tras un somn demn de Evul Mediu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da 😦 , si impresia mea, cand citesc carti sau vad filme cu subiecte din acea perioada razboinica, e ca a fost o epidemie de demență ideologica, tocmai intr-o vreme in care societatile pareau sa infloreasca in mod natural.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Problema cu ideologiile utopice absolute este că nu admit devianță sau opoziție sau upgrade. Oricâte defecte ar avea democrația, încă nu s-a inventat ceva mai bun… părerea mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e cea mai… umana… Singura care lasa loc si celor ce se pozitioneaza diferit. 🙂
ApreciazăApreciază
Oricat de ingrozitor a fost Hitler si oricat de distrugator a fost al doilea razboi mondial, mereu am fost obsedata de a afla cat mai multe despre acea perioada.
E incredibil sa vezi cat de departe poate sa ajunga omenirea, cat de furibunda si violenta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cate carti si filme bune nu ar mai fi aparut fara evenimentele astea istorice. 😛 Si trei sferturi din programul History Channel nu ar mai exista. 😀 Chiar si asa, daca cineva s-ar putea intoarce in timp sa il omoare pe Hitler cand era mic, ar trebui s-o faca.
ApreciazăApreciat de 1 persoană