Arhivele unor vânători de demoni
în Micul Paris
Cazul inimii furate

de
M.K. Lynn

.

Editura Petale Scrise
Anul apariției: 2022
Număr de pagini: 148

.

Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate este una dintre acele atât de rare cărți magice care se pot citi și reciti cu aceeași plăcere, pentru că par surse inepuizabile de bună dispoziție și amuzament.

Exact acestea sunt senzațiile predominante pe care le lasă în urmă romanul după parcurgerea sa, chiar dacă genurile literare mixate foarte original în el țin și de aventură, și de anchetă detectivistică, și de historical cu tentă romance, și de supranatural cu elemente urban fantasy.

Într-o atmosferă a Bucureștiului de altădată fermecător reconstituită, perfect documentată istoric, în care se modifică doar acceptarea existenței demonilor în lumea reală (așa cum la Naomi Novik, în seria Temeraire, apăreau dragonii în Războaiele Napoleoniene sau în filmul A fost odată la Hollywood al lui Tarantino, un șocant caz de crimă era finalizat într-o cu totul altă modalitate decât cea întâmplată), deci într-o ucronie solid realizată, protagoniștii poveștii evoluează cu grație, urmându-și pasiunile, colaborând ori tachinându-se acidulat, păstrând tot timpul activ un umor delicios de situații și de limbaj.

Cabinetul de Investigații Supranaturale al Micului Paris, unde demonii sunt capturați și exorcizați, iar oamenii – disecați și analizați – este, în anul 1875, încă la începuturile sale, a fost înființat acum mai puțin de un deceniu, prin decizia Domnitorului, pentru a se ocupa de orice scurgere ilegală de toxicitate paranormală în viața de zi cu zi a cetățenilor capitalei.

La conducerea sa se află Lisette Grant-Anghelescu, o tânără rămasă văduvă la numai 25 de ani, din familie nobiliară, dar cu o fire rebelă, ce o face să se împotrivească adesea regulilor stricte din Înalta Societate de care aparține, foarte pasionată de misiunea sa și de investigațiile pe teren, desfășurate chiar și prin cartierele mai puțin respectabile ale orașului.

Asistentul Șefei, mâna ei dreaptă, omul bun la toate, gata oricând să o însoțească în aventurile sale periculoase, să facă cercetări științifice sau să cotrobăie prin arhive, este un fost student la Medicină, exmatriculat în ultimul an de la Universitate, Leopold Vernescu – fiu de fermieri de prin părțile Brașovului.

Restul echipei de bază este alcătuit din doi polițiști delăsători și două slujnice cu personalitate, cea mai efervescentă dintre ele fiind Florica, ale cărei intervenții intempestive provoacă mereu situații comice.

Drept personaje secundare mai apar tot soiul de colaboratori temporari, unii dintre aceștia mai mult încurcând decât ajutând în vreo anchetă.

Ca orice instituție de stat încă nu tocmai respectabilă, Cabinetul de Investigații are probleme bugetare, astfel încât Lisette și Leopold se află tot timpul sub presiunea de a-și dovedi utilitatea rezolvând rapid orice caz ce ține de competența lor, pentru a demonstra ministerului în subordinea căruia sunt că merită banii ce li se alocă.

Atunci când se înregistrează o serie de decese suspecte în care e implicat acidul demonic și se fură inima uneia dintre victime, semn clar de practici vrăjitorești, membrii Cabinetului de Investigații Supranaturale intră în alertă și nu mai au nicio clipă de liniște până la găsirea vinovaților.

În plus, așa cum va constata panicată Florica:
Prăjiturile de la cafeneaua Capșa nu mai sunt deloc dulci!!!

De-a lungul peripețiilor cuplului inedit de detectivi, devine evident că Leopold simte o atracție semi-mărturisită pentru șefa lui, iar modul în care îl tratează aceasta sugerează că și ea este cel puțin conștientă de sentimentele asistentului, dacă nu chiar că i le împărtășește fără să-și recunoască asta nici ei înseși.

Romanul nefiind însă o poveste de dragoste, ci mai degrabă o savuroasă istorisire aventuroasă, nu dezvoltă foarte rapid legătura romantică, lăsând-o să crească încet-încet, uneori influențând pozitiv, alteori negativ acțiunile protagoniștilor, prezentă în fundal și creând așteptarea de a vedea unde duce.

Personajele principale au ingenuitatea epocii și tocmai astfel devin total realiste.
Autoarea reușește să nu cadă nici în capcana de a le atribui discursuri mult prea progresiste, nespecifice vremii (așa cum fac aproape toate scriitoarele de historical romance contemporane), nici în cea de a le plăsmui ideal de principiale, chiar dacă abordează analitic problemele societății lor. Micile imperfecțiuni caracteriale, măruntele meschinării de care dau dovadă la furie sau scăpările de comportament inadecvat le fac, culmea, mai simpatice și mai îndrăgibile de cititori.

Leopold, vocea rațiunii, pare uneori, din prea multă grijă pentru femeia admirată, de-a dreptul cicălitor, riscând să-și plictisească partenera de investigații, Lisette chicotește forțat la glume proaste ale unui fante din aceeași clasă nobiliară cu ea, fără măcar să realizeze că neseriozitatea ei jucată nu face decât să prelungească tratamentul pentru ființe prostuțe acordat femeilor (adică tocmai inegalitatea pe care o simțea ea ca supărătoare – pentru că de cea dintre clasele sociale nu părea să-i pese prea mult). Și amândoi pot fi teribil de enervanți, pentru ochiul obiectiv, atunci când sunt prinși într-o ceartă sau confruntare de idei în care niciunul nu vrea să cedeze.

Până și dispozitivele folosite de Șefa Cabinetului de Investigații în lupta sa cu supranaturalul se dovedesc a fi uneori doar falsuri pe care a dat nemeritat banii, alteori demonstrându-se însă surprinzător – chiar spectaculos – de utile.

O altă posibilă pereche de juni neliniștiți între care ar putea să se înfiripe o legătură romantică, cu ceva mai previzibil succes, sunt Ianuș Bathory și Diamond, fiica prințului Berzescu. Iar asta pentru că deși dezmoștenit, Ianuș, prietenul lui Leopold, fostul lui coleg de facultate, ospătarul îndrăgostit de la Capșa, e un fiu de familie bună ce și-a urmat pasiunea culinară într-atât de fanatic, încât a reușit să-și scoată din sărite părinții, rămânând totuși o posibilă partidă de rang aproape egal cu cel al fetei care i-a căzut cu tronc.

Dar fiecare dintre poveștile intime ale eroilor cărții sunt numai parțial dezvăluite în acest roman, urmând, probabil, să fie dezvoltate în volumele următoare… până atunci, personajele amestecându-și propriile lor mini-enigme în marele mister al Micului Paris.

Cartea e structurată în două părți, una narată din perspectiva lui Leopold, cealaltă a lui Lisette – artificiu tehnic ce nu iese oricui. De obicei, psihologia personajului de sex opus autorului e bușită zdravăn și, prin comparație, nereușita ajunge să fie expusă și mai mult în evidență.
M.K. Lynn mizează încrezătoare pe teoria că nu contează ce sex are protagonistul, atâta vreme cât oricum îl construiești tu, creatorul. O teorie cu care eu, unul, nu sunt total de acord, dar pe care scriitoarea o confirmă prin exemple ca de necontrazis, cu fiecare roman sau povestire pe care le publică.

Bucureștiul secolului XIX trezește nostalgia istorică pentru un trecut al esteticii practicate doar de dragul esteticii, al aprecierii eleganței ca valoare supremă, al descoperirilor științifice făcute întâmplător și al inovațiilor individuale din laboratorul de la subsolul casei.

Descrierile scurte și precise ca niște tușe sigure de pictor îi reînvie bulevardele, străzile, ulicioarele, podurile și monumentele, trezind cititorului dorința de a le vizita pe cele care s-au păstrat, în speranța de a mai regăsi ceva din farmecul lor de altădată.

Pentru toate aceste motive, nu mi se pare deloc exagerată aprecierea că Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate este o carte cum nu s-a mai scris în fantasticul românesc de la Domnișoara Christina eliadiană încoace.

Un roman fascinant ce poate fi apreciat de toate categoriile de cititori, de orice vârstă, cu interes pentru istorie, romantism sau fantasy, de iubitorii vechiului București sau de copii ai expaților ce vor să studieze limba română citind povestiri prietenoase, cu personaje locale, distrându-se și învățând ceva, în aceeași măsură.

O cărțulie frumoasă cu care te poți plimba în mână prin Micul Paris, urmând traseele eroilor săi, de la Casa Capșa la Curtea Veche și Palatul Șuțu, prin Piața Universității, pe lângă Statuia Voievodului, în Grădina Cișmigiului, pe Podul Calicilor (în proiect de restaurare) până spre Podul Mogoșoaiei sau Noul Palat Domnesc, așa cum fanii fantasy-urilor britanice se vântură cu operele lor literare preferate prin Londra.

Odată terminat acest volum, de-abia aștepți să-l citești pe următorul din serie, sperând să păstreze și el același ritm palpitant al istorisirii și al deconspirării tuturor genurilor de demoni.

Puteți comanda romanul pe site-ul editurii
Petale Scrise