Interogatoriul
cultural

.

M.K. Lynn

.

Pluritalentată în domenii artistice ce țin nu doar de literatură, ci și de muzică (în varianta clasică – pian), desen și teatru (în variantele lor moderne – grafică și cosplay), Maria Cătălina Buboc (mai bine cunoscută ca M.K. Lynn) e în peisajul literaturii fantasy românești ce este Ciri in seria a doua din The Witcher: o ființă optimistă și diafană care aduce dintr-un univers paralel o teribilă invazie de demoni, chiar prin însăși existența ei.

Am purtat un interesant dialog despre lumile dark ale scriitoarei și iată ce mărturisiri i-am extras:

Servus, Maria! Bun venit la Interogatoriul cultural!

Când ți-ai spus prima oară: Am să devin scriitoare?

Bună și bine te-am găsit la „interogatoriu”! 😊

Am început să scriu prin 2007, când aveam doar 11 ani, fiind inspirată de ce mi-a povestit tatăl meu despre misteriosul tărâm al Atlantidei. Nu mi-am dorit neapărat să ajung scriitoare, visul meu a fost să ajung mai degrabă regizor, tocmai pentru că îmi plăcea – și încă îmi place – să creez imagini fascinante, ce nu doar ar explica o poveste, ci ar face cititorul să o simtă pe propria piele.

Stiu că te-ai luptat să-ți convingi editorii că ar trebui să semnezi tot ce publici cu anagramarea M.K.Lynn. De ce este acest pseudonim atât de important pentru tine?

De la bun început am semnat toate textele cu pseudonimul M.K.Lynn. Am citit pe undeva că J.K.Rowling, autoarea seriei ”Harry Potter”, a întâlnit multe prejudecăți din cauza numelui ei (ceea ce a făcut-o să recurgă la folosirea unui pseudonim): că bărbații vând mai bine, că scriitorii bărbați sunt considerați mai buni, și așa mai departe. În cazul meu, un pseudonim care sună străin ar trebui să convingă un cititor care nu a auzit despre mine să lase prejudecățile despre scriitorii români contemporani și să dea o șansă poveștilor pe care încerc să le spun.

Ai publicat două romane dintr-o foarte originală serie fantasy și o povestire thriller – toate câștigătoare de premii. Preferi să abordezi, în scrierile tale, un anumit gen literar sau rămâi deschisă să experimentezi creativ?

Scriu ceea ce citesc. Dacă nu am o idee despre regulile unui anumit gen literar, îmi este foarte greu să percep ce am voie să fac și ce nu. Deși îmi place să vin mereu cu ceva original și nou, pentru a ști ce constrângeri am voie să încalc, trebuie să le cunosc pe acestea mai întâi.

Cititorii tăi au remarcat anumite schimbări stilistice de la un roman la altul, chiar dacă ele sunt cuprinse în cadrul aceleiași serii. Apariția acestora este rezultatul evoluției personajelor sau al modficării viziunii scriitoricești?

Este vorba și de o anumită evoluție, dar din punct de vedere stilistic a fost o alegere conștientă. Primul volum al seriei ”Pene” a trebuit să fie mai visător decât al doilea, pentru că, în principiu, cei doi frați, Klauss și Fred, sunt diametral opuși ca viziune. Ei percep lucrurile diferit, gândesc diferit și acționează diferit. ”Pene, morminte și flori” are scopul de a ne introduce în universul familiei Brown, iar ”Pene, cenușă și Elfi” – de a dezlănțui adevărata acțiune. Ultimul volum va fi cel care va aduce jocul de puzzle la forma lui finală.

Dintre atâtea titluri de volume necitite încă, despre care știm mai multe sau mai puține, de ce crezi că ar merita să aleagă cineva o carte scrisă de tine?

Eu scriu pentru cei care vor ceva diferit față de tot valul de cărți young adult străine ce au cotropit piața de carte, pentru cei care își doresc să dea o șansă fantasy-ului scris de români, dar care nu știu ce să aleagă. Dacă acestor cititori le plac firele narative multiple, care se împletesc în ceva grandios la final – cu atât mai bine.

Cât din tine, din cunoștințele tale apropiate sau din animăluțele îndrăgite, vor regăsi cititorii în personajele volumelor semnate M.K.Lynn?

Nu îmi place să includ persoane reale în textele mele. Prefer să creez un personaj complet nou, decât să fiu constrânsă de o persoană reală. Evit să mă includ pe mine în text și din acest motiv am personaje preferate, nu personaje cu care mă identific. Aplic anumite lucruri pe care le-am învățat sau pe care le cunosc din propria experiență, dar nu pe mine însămi. Este un principiu pe care o să îl respect mereu.

Dacă s-ar ecraniza seria Pene, ce actori, din toate timpurile și selectați la orice vârstă a lor, ai vedea în distribuție, interpretându-i pe eroii tăi?

Nu sunt atât de egocentrică încât să sper la vreo ecranizare, dar dacă s-ar întâmpla, l-aș vedea pe Timothée Chalamet în rolul lui Klauss și pe Mackenzie Foy în rolul lui Ley.

Cum au primit cunoscuții, prietenii și familia, noul tău statut de autor publicat?

Am primit foarte multe încurajări, și din partea familiei, dar și a prietenilor și foștilor colegi de muncă. Încă trezesc felicitări din partea noilor cunoștințe care află că sunt un autor publicat, ceea ce mă măgulește de fiecare dată.

Dark fantasy și thriller… Două genuri provocatoare…. În caz că aș primi misiunea de a cenzura vreuna dintre cărțile tale, de ce m-aș putea lega? Violență, sex, blasfemii, dezvăluiri nepermise sau imoralitate de vreun fel?

Partea dark vine mai mult din cauza descrierilor mai sângeroase și a unor scene violente. Până în acest moment, seria nu conține scene de sex sau imoralitate de vreun fel – să vedem dacă o să rămână la fel și în ultimul volum, când acesta va fi publicat!

Cât timp reușești să aloci (pe zi) creației literare?

Obișnuiam să scriu 1000 de cuvinte pe zi, dar acum am luat o pauză, pentru că lucrez la un nou proiect. O să revin la volumul trei din ”Pene” după ce termin cu noua idee.

Vezi scrisul ca pe o formă de nemurire, o modalitate de a transmite ceva lumii sau ca pe o trăire/relaxare/distracție personală?

Tot ce îmi doresc eu e să transmit lumii poveștile care îmi bâzâie în cap. Mă bucură foarte mult faptul că textele mele impresionează cititorii, că îi fac să creeze teorii cu ce va urma în volumul trei și cum se va sfârși această serie. Sper că se vor bucura și de volumul final, așa cum s-au bucurat de primele două.

Sugerează-ne peisajul ideal unde am putea savura cel mai bine o carte scrisă de tine.

Cum acțiunea din ”Pene” este amplasată în Londra, aș sugera lectura acestor cărți într-un parc din capitala Marii Britanii în pragul toamnei, când afară e încă destul de frumos pentru o plimbare, dar nici prea însorit ca să se creeze vreun disconfort. Am avut șansa să vizitez acest oraș în 2019 și încă sunt impresionată de atmosfera de acolo. Sper să-l mai vizitez încă o dată cândva.

Câte alte titluri crezi că vei publica în următorii zece ani? Sunt unele la care ai început deja să lucrezi?

Eu sper să fie mai mult de trei cărți noi în zece ani, pentru că îmi ia din ce în ce mai mult timp să aduc o poveste la perfecțiune. În primul rând, o carte trebuie să îmi placă mie, înainte ca să o pot arăta lumii. Pe lângă noul proiect la care lucrez de anul trecut, îmi doresc să scot ultimul volum din ”Pene”, plus să înfirip o altă idee pe care o am de ceva timp. Să sperăm că vor mai apărea și alte idei bune de publicat.

Între timp, invit toți doritorii să mă urmărească pe rețelele de socializare, unde mai postez din când în când update-uri în legătură cu proiectele noi 😊