Călători în
Al Treilea Reich

Mărturii ale vizitatorilor străini despre nazism

de
Julia Boyd

.

Editura Corint
Imprint: Corint Istorie
Anul publicării în limba română: 2021
Titlul original: Travellers In The Third Reich (2017)
Traducere: Adriana Bădescu
Număr de pagini: 528

.

Cartea-document Călători în Al Treilea Reich – Mărturii ale vizitatorilor străini despre nazism – semnată Julia Boyd –  oferă o perspectivă inedită asupra uneia dintre cele mai tulburătoare perioade din istoria modernă, prin ochii multor martori direcți ai ascensiunii și înfrângerii regimului nazist. Consemnând relatări personale, jurnale, scrisori și observații de la fața locului, lucrarea documentară adună un mozaic de voci diverse care ilustrează interpretări proprii ale unei Germanii aflate în tumultul schimbărilor radicale. De la turiști, artiști și diplomați la celebrități ca Charles Lindbergh sau Samuel Beckett, fiecare viziune subiectivă contribuie la o frescă complexă, uneori contradictorie, a Germaniei interbelico-hitleriste.

Publicat în limba română în valoroasa colecție Corint Istorie a editurii Corint, acest volum de memorii spicuite și impresii de primă mână ne deschide o fereastră istorică spre trecut, oglindind necenzurat (de corectitudine politică) modul în care mulți dintre vizitatorii străini au perceput regimul nazist, dar și cum opiniile lor au evoluat pe măsură ce evenimentele dramatice din Reich au devenit din ce în ce mai sinistre.

După sfârșitul Primului Război Mondial, Germania continua să exercite o puternică atracție asupra străinilor, prezentându-se ca o țară de o veche frumusețe nealterată, cu orașele sale neatinse de recentul conflict armat, satele medievale bine conservate, castelele și catedralele monumentale, la care se adăuga farmecul culturii sale romantice și a tradiției muzicale. Numărul străinilor care, din diverse motive, se aflau și călătoreau prin țară – în mare parte americani și britanici – era considerabil, ajungând în 1937 la aproape jumătate de milion de prezențe pe an.

Culegând mărturii de la numeroși studenți, jurnaliști, diplomați, scriitori, muzicieni etc., volumul amplu al Juliei Boyd reconstituie modul în care călătorii străini observau viața de zi cu zi în Germania perioadei hitleriste. Mulți dintre ei aveau deja o idee clară despre regimul nazist înainte de a pune piciorul pe acest pământ, iar șederea lor, adesea, nu făcea decât să le confirme așteptările; puțini și-au schimbat părerea după ce au locuit acolo. Printre străinii prezenți în Germania, cel puțin până în 1937, cei care denunțau deriva țării erau în principal jurnaliștii și diplomații, dar, de multe ori, în țările de origine, avertismentele lor erau privite cu indiferență.

Accentul pus de naziști pe ordine și disciplina strictă exercita o fascinație aparte asupra străinilor.
Deși trecuse puțin timp de la sfârșitul Primului Război Mondial, mulți britanici care pășeau în Germania tindeau să privească această țară ca pe un model de inspirație. Călătorii americani, subliniază Boyd, deși șocați de răspândirea masivă a proclamațiilor antisemite, aveau dificultăți în a aborda critic persecuția evreilor, nu doar pentru că, în multe cazuri, erau și ei înșiși antisemiți, ci și pentru că acest lucru i-ar fi forțat să se confrunte cu discriminările practicate în propria lor țară împotriva afroamericanilor.

La început, pentru a câștiga favoarea străinilor, naziștii insistau mult să se prezinte ca un bastion împotriva amenințării „bolșevico-evreiești”. Și, deși mulți călători cu convingeri antibolșevice erau gata să denunțe omnipotența poliției secrete, propaganda persistentă și autoritarismul din țara lui Stalin, nu erau la fel de dispuși să facă același lucru față de Germania lui Hitler, poate pentru că obiectivele acceptabile ale acestuia din urmă erau suficiente pentru a eclipsa restul.

Primele mărturii adunate în volum fac referire la epoca Republicii de la Weimer, o perioadă de guvernare democratică în Germania, după încheierea Primului Război Mondial și până la ascensiunea nazismului, când străinii, vizitând țara, nu puteau să nu observe cât de răspândit era resentimentul față de condițiile impuse de Tratatul de la Versailles, amplificat de nivelul impresionant de malnutriție și sărăcie, care afecta chiar și clasa de mijloc, în special în marile orașe.

Călătorii britanici și americani erau, de asemenea, surprinși de numeroasele expresii artistice, cinematografice și teatrale avangardiste, de nivelul emancipării feminine, de libertinajul resimțit la Berlin și, în general, de tendința către o expunere a corpului total necunoscută în țările lor de origine. În ultimii ani ai Germaniei weimeriene, străinii erau, de asemenea, impresionați de atenția incredibilă acordată grupurilor de tineret de către asociații bisericești și formațiuni politice.

La începutul anilor ’30, criza economică și politică a redus prezența vizitatorilor străini în Germania, iar primele forme de turism organizat au scăzut cheltuielile pe cap de locuitor ale grupurilor, comparativ cu cele ale călătorilor independenți. După preluarea puterii de către Hitler, mulți străini au observat cum, treptat, germanii, indiferent de pozițiile lor politice anterioare, se aliniaseră din ce în ce mai mult la nazism, din motive de supraviețuire.

Volumul prezintă și modul în care călătorii străini au privit arderea cărților, arestările din ce în ce mai frecvente ale opozanților în timpul nopții și persecuțiile împotriva evreilor. Mărturiile arată că mulți turiști considerau aceste persecuții un preț mic de plătit pentru renașterea unei mari națiuni, ale cărei resentimente post-Versailles le înțelegeau, în fond.

Tineri naziști cu cizme, curele și cravate ale Tineretului Hitlerist, purtate la cămășile kaki, erau îndoctrinați să le amintească străinilor că datorită lor lumea era salvată de bolșevism. Nu era greu să îți imaginezi cum acești tineri, atât de entuziasmați de disciplina la care fuseseră supuși, ar fi fost dispuși să ia armele în mâini la un moment dat.

Pe lângă observarea implicării tinerilor în mișcarea nazistă, unii observatori străini erau surprinși să constate cum clasa de mijloc era dispusă să renunțe la diverse libertăți câștigate în perioada weimeriană și cum multe femei, în numele interesului poporului german, acceptau să abandoneze munca pentru a se ocupa doar de familie, fiind admonestate dacă fumau în public sau dacă se plimbau machiate.

Deși mulți călători preferau să nu pătrundă prea adânc în realitatea germană, unii remarcau că mai existau încă locuri în orașele nemțești în care naziștii preferau să nu se aventureze: în mahalalele din Hamburg, de exemplu, continuau să apară inscripții pe ziduri precum „Moarte lui Hitler!”, de unde rezulta că nu chiar toți germanii erau de fapt naziști convinși.

Regimul autoritar era conștient de importanța turismului ca instrument de propagandă și s-a străduit să le arate vizitatorilor cât de mult iubea Germania pacea, cât de veselă și ospitalieră era. Oferind o imagine idealizată, diferite materiale de promovare invitau turiștii să vină și să vadă cu ochii lor progresele pe care le realiza Reichul. Erau prezentate aspecte precum absența șomajului, producția la niveluri maxime, securitatea socială, mari lucrări de dezvoltare industrială, planificarea economică eficientă și o organizare impecabilă. Totul era pus în lumina unei voințe dinamice de a uni forțele națiunii, evidențiind unitatea unui un popor fericit și energic, doritor să împărtășească succesul său cu lumea. Această strategie era parte dintr-un efort mai amplu de a crea o imagine pozitivă în fața vizitatorilor internaționali.

În țară au călătorit și mulți scriitori europeni și americani. Și în aceste cazuri, experiențele directe le-au confirmat opinia deja formată despre regim.

În 1936, Germania a găzduit atât Jocurile Olimpice de vară, cât și pe cele de iarnă, ceea ce a adus în țară – mai ales la Berlin – un număr mare de străini, chiar dacă mai puțini decât se aștepta. Pentru regimul nazist, a fost o ocazie importantă de a arăta lumii renașterea și eficiența țării. În timp ce unii corespondenți străini au profitat de ocazie pentru a denunța faptul că jocurile ascundeau totalitarismul regimului, președintele Comitetului Olimpic American declama: „Nici o națiune de la Grecia antică nu a înțeles adevăratul spirit olimpic precum Germania”.

Începând cu 1938, odată cu escaladarea violențelor, viziunea călătorilor străini despre hitlerism a început să se schimbe. Mulți au descoperit ceea ce până atunci nu știuseră sau nu voiseră să vadă și și-au dat seama că războiul era din ce în ce mai aproape. Nu este surprinzător că în 1939 prezența străinilor în Germania a scăzut considerabil, iar mulți dintre cei care erau acolo au ales să plece rapid.
Apoi a venit războiul. Toate relatările străinilor care încă puteau călători independent în Reich în ultimii trei ani de conflict sunt înspăimântătoare și mișcătoare în același timp. Un subiect comun al lor sunt bombardamentele.

Reconstruind modul în care numeroși călători străini au privit viața cotidiană germană în perioada hitleristă, volumul lui Boyd are meritul de a arăta cum mulți britanici și americani au vrut să vadă doar ceea ce le confirma judecata deja formată despre dictatura locală și, în multe cazuri, pe fondul convingerilor antibolșevice și antisemite din țările lor de origine, au privit regimul cu o oarecare indulgență, cel puțin până la izbucnirea războiului.

Desigur, nu au lipsit voci disonante, provenind de la cei cu convingeri politice antinaziste ferme, dar, având în vedere și compoziția socială a călătorilor, cei mai mulți nu au considerat totalitarismul întâlnit drept ceva inacceptabil, văzându-l ca pe un garant al renașterii unei țări în care mulți aveau prieteni sau rude.

Volumul Călători în Al Treilea Reich oferă o panoramare polivalentă asupra modului în care regimul nazist a reușit să manipuleze percepția internațională, folosindu-se de turism și evenimente culturale pentru a proiecta o imagine idealizată de prosperitate și ordine. Boyd pune în lumină atât capacitatea de autoiluzionare a vizitatorilor străini, cât și modul în care aceștia au ales să ignore semnalele evidente de opresiune și intoleranță, cuceriți de o Germanie care, în pofida regimului său totalitar, părea să rămână fermecătoare.

Această fascinantă lucrare documentară reușește să creeze o imagine complexă și nuanțată a felului în care Germania vremii a fost percepută de vizitatorii străini. Chiar dacă mulți dintre aceștia au fost impresionați inițial de organizarea regimului nazist, adevărul întunecat din spatele fațadei a devenit imposibil de ignorat odată cu intensificarea violențelor și abuzurilor. Cartea se constituie într-o o conștientizare a faptului că istoria nu poate fi analizată doar din perspectiva celor care au trecut pe lângă ea, ci trebuie să privim mai profund social pentru a înțelege cu adevărat esența regimurilor totalitare și a pericolelor pe care acestea le prezintă pentru umanitate.

Julia Boyd (n.1948) este autoarea cărților: A Dance with the Dragon: The Vanished World of Peking’s Foreign Colony, The Excellent Doctor Blackwell: The Life of the First Woman Physician și Hannah Riddell: An Englishwoman in Japan.

Cercetător experimentat, a parcurs arhivele de pretutindeni pentru a găsi bibliografia originală utilizată în cărțile ei. În calitate de soție a unui fost diplomat, a locuit în Germania din 1977 până în 1981. A mai lucrat la Victoria & Albert Museum din Londra, a făcut parte din English Speaking Union și este o colaboratoare a Cambridge University Library. În prezent, locuiește în Londra.

Cartea
poate fi achiziționată în librării sau pe
site-ul editurii