Saga Cuceritorului

Şi mă întunec
Acum mă înalț
Mareț vom arde

de
Kiersten White

Editura Corint
Leda Edge
Categoria:
Literatura Universala, Carti pentru adolescenti, Young Adult
Libris.ro

.

Saga Cuceritorului este o trilogie fantasy young adult ce pornește de la o idee de istorie alternativă, inspirată din viața nemuritorului, și la propriu și la figurat, Dracula.
Cum ar fi fost dacă el era fată? Răspuns pe care îl putea da credibil, într-o ucronie, doar o scriitoare-femeie.
Legendă, mit şi istorie amestecându-se într-o poveste urzită abil și foarte bine înfiripată psihologic, având protagoniști cu personalități fascinante, în diversitatea și interacțiunea lor arzătoare.

Simt nevoia să subliniez și să resubliniez că această serie este una fantasy și young adult. Dacă fiecare cititor al ei are asta în minte, o poate savura cu adevărat, evitând toți nervii pe care și i-ar face orice cunoscător de istorie care se așteaptă să găsească în ea reinterpretarea evenimentelor reale, măcar în modalitatea practicată de ficțiunea istorică.

Epic fantasy-ul este un gen care și-a impus obiceiurile și în literatură, și-n cinematografie. Se inspiră cât are chef din lumea reală, pentru a reconstrui una imaginară, unde toate decurg astfel încât creatorul să poată oferi cititorului o poveste cât mai captivantă. Singura critică acceptabilă fiind cea la adresa poveștii în sine, nu a exactității folosirii surselor de inspirație. Iar din punctul ăsta de vedere, Kiersten White a (re)țesut o tapiserie medievală strălucitoare.

E o găselniță excepțională ca Dracula să fie într-o istorie alternativă, de sex feminin. Legendele din jurul marelui voievod român Vlad al III-lea Basarab au fost deja exploatate în atâtea feluri, încât doar o astfel de noutate putea da un restart original întregii francize.

Şi mă întunec

Cu întârziere suspectă, Kiersten White recunoaște în postfața volumului doi din Saga Cuceritorului, Acum mă înalț, ceea ce pentru cititorii români a fost imediat evident. Că denumirea întâiului tom este extrasă din splendida versificație eminesciană:

„În primul rând, pentru a corecta o eroare prin omisiune din «Și mă întunec»: îi mulțumesc lui Mihai Eminescu, genialul poet român care a scris «Trecut-au anii» (tradus în limba engleză ca «Years Have Trailed Past»), o poezie minunată și profund tulburătoare, care se încheie cu versul care a inspirat titlul acestui volum:

«Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!» ”

Dacă poţi să te desprinzi de toate nepotrivirile istorice şi să te autoconvingi, chiar împotriva impresiei autoarei, că ai în mână un roman fantasy, o să ai parte de o lectură foarte faină!

Pornind de la ideea că Vlad este de fapt fată, născută Vladislav (sic! – ce avea dacă-i adăuga un a) – prescurtat Lada, într-o familie princiară disfuncţională, cu mama dorindu-şi să fugă de un soţ dur şi tiranic; că ea de mică trebuie să înveţe să se descurce şi să îşi poarte de grijă; autoarea începe să construiască psihologic, aş spune chiar freudian, un caracter puternic, luptător şi încăpăţânat, care numai a tipic de prinţesă nu seamănă. Fratele mai mare Mircea, rod al unei căsătorii precedente, este el însuşi un motiv permanent de teroare. Iar cel mic, Radu, născut la un an diferenţă, are toate calităţile pe care toţi le-ar fi dorit la fetiţă: frumuseţe, sensibilitate, înclinaţii artistice, ceea ce îl transformă într-un reproş viu adresat Ladei, pentru ceea ce s-ar fi aşteptat de la ea să devină.

Valahia este condusă de tatăl Ladei, Vlad Dracul, într-o manieră instabilă, adaptabilă, cu joc pe muchie între cele două mari forţe care se macină continuu pe linia de falie ce a devenit teritoriul țării lui, civilizaţia occidentală, purtând ca simbol crucea creştină, şi Imperiul Otoman, având ca factor motivator religia islamică. Vlad al II-lea  conduce un stat creştin, dar văzând ce au păţit toate populațiile din sudul Valahiei, înghiţite rând pe rând de Imperiu, încearcă să asigure dăinuirea principatului lui, chiar prin acceptarea vasalităţii, suzeranității turceşti.

O scurtă digresiune, vasalitatea nu este neapărat o chestie de ruşine în Evul Mediu, toate feudele şi proto-statele erau la un moment dat vasale cuiva şi numai unul-două de pe cuprinsul Europei ajungeau, adesea pe rând, în cap de listă, fără să fie nevoie să declare nicio vasalitate. Singura problemă era cea propagandistică, tabăra creştină considerând inacceptabilă închinarea unui stat creştin musulmanilor, reuşind să menţină, prin condamnarea morală a celor care se aliau cu turcii, creştinătatea grupată şi gata să participe în masă la cruciade.

Jocul lui Vlad Dracul de a trece dintr-o tabără în alta îl obligă, la un moment dat, să fugă din propria ţară, invadată de Voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (în carte Huniade) şi să ceară ajutor Sultanului Murad. Acesta solicită ca garanţie pentru fidelizarea voievodului valah, odată reinstaurat pe tron, ca el să îşi lase copiii zălog la Edirne, capitala de atunci a Imperiului.

Ostatici de lux, cei doi prințișori, atât de opuşi caracterial, Lada şi Radu, trebuie să trăiască acum într-o cultură exotică, foarte diferită de cea a lor şi această schimbare de locaţie are efect exacerbat asupra psihicului fiecăruia, amplificându-le înclinaţiile şi calităţile.

Aşa cum a dovedit încă din copilărie prin jocurile în codrii cu băieţii, Lada are  o personalitate puternică, dură, violentă, închisă în sine, principiile sale în formare merg pe patriotism, iubire de ţară, ură viscerală faţă de tot ce este turcesc, fata îndrăgind armele, caii şi toate preocupările nobiliare masculine.

Radu, dimpotrivă, este un băieţel frumos la modul delicat, aproape feminin sau îngeresc, cu suflet deschis şi dornic de prietenie şi dragoste, dornic să studieze, să înveţe, să trăiască în confort, linişte şi pace, neavând nicio reţinere în a asimila o altă cultură şi chiar a se asimila el în ea.

Firea fiecăruia îşi găseşte corespondent în tărâmurile pe care le preferă. Lada în munţii împăduriţi, iarna rece şi austeritatea cetăţilor protective de acasă, Radu este cucerit uşor de lumea caldă şi multicoloră a capitalei imperiale, cu grădini luxuriante, trai în tihnă şi comoditate, dar şi a intrigilor periculoase de Curte, ce-i pun la încercare inteligenţa, viclenia şi creativitatea.

Universul acesta li se descoperă tinerilor principi prizonieri în toată splendoarea sa în adolescență, odată ce devin cei mai buni prieteni ai unuia dintre fiii sultanului, Mehmet, un băiat de vârsta lor. Cei trei cresc împreună şi astfel se dezvoltă ramificaţia de relaţii şi legături psihologice care fac deliciul cărţii, un triunghi amoros încărcat de tensiunea dragostei ce se înfiripă între Lada şi Mehmet, dar şi atracţiei, imposibil de recunoscut, ce creşte dinspre Radu spre Mehmet, mascată, dar şi solidificându-se sub aparența celei mai profunde prietenii.

Aici cred că este punctul forte al romanului, în măiestria cu care autoarea jonglează cu iţele sentimentelor celor trei prieteni îndrăgostiţi, felul cum ele evoluează odată cu maturizarea lor, întărite de aventurile şi încercările prin care trec împreună, dar şi supuse la presiunea scopurilor, adesea opuse ale fiecăruia.

Dacă Lada nu renunţă la ideea de a se întoarce acasă, decât în momentele de slăbiciune supremă a iubirii, Mehmet are propriile obsesii de mărire, odată cu moartea fraţilor săi, putând spera la accederea pe tronul imperial şi la împlinirea ideii sale potenţată religios de un vis profetic, cucerirea Constantinopolului.

Radu rămâne, cumva, cel mai tragic dintre cele trei personaje principale, în strădania lui de a se autodescifra, de a se defini într-o societate care l-ar accepta greu aşa cum este, dar care i se întinde la picioare pentru carisma, frumuseţea, mintea sclipitoare şi felul său cuceritor de a fi, însă unde, totuşi cea mai mare dragoste a lui, prietenul său Mehmet, îi rămâne inaccesibilă.

O tălăzuire de sentimente reprimate, dar dovendindu-şi forţa scăpată de sub control în momentele critice, persistă şi între cei doi fraţi deosebiţi ca ziua de noapte, împărţind doar amintiri şi un prieten/iubit. Încordarea dintre ei şi dintre ei şi Mehmet are la bază simțăminte complexe, trecerile de la încrâncenare la înduioşare fiindu-le oglindite în emoţia produsă cititorilor care ajung să îi îndrăgească.

Acum mă înalț

În volumul doi al seriei, trio-ul princiar este despărțit de evenimentele care l-au transformat pe Mehmed în Sultan și pe Lada într-o pretendentă revenită din exil, ce încearcă să își recucerească tronul.

Atât Lada, cât și Mehmed au o nevoie uriașă de Radu. Sora lui, pentru a determina boierii locali să-i devină aliați, prin talentul său manipulativ și priceperea de a fermeca și convinge. Mehmed, pentru a pregăti în taină asediul Constantinopolului și pentru a-l folosi drept spion creștin, în spatele liniilor inamice.

Radu se zbate sufletește între lealitatea pentru sora sa și cea pentru cel la care ține atât de mult, încât ar renunța la orice de dragul lui. Ba, mai mult, în capitala bizantină ce se pregătește de asediu, ajunge să-și îndrăgească curajoșii camarazi care stau neclintiți împotriva turcilor, credințele lui nou dobândite fisurându-se și făcând loc celor vechi, creștinism versus islamism și prietenia sinceră, împotriva iubirii ascunse.

Toate trăirile devin și mai complicate prin prisma aspirațiilor pe care le are fiecare dintre prinți.

Lada își dorește cu ardoare tronul Valahiei și este o patrioată fanatică, chiar extremistă, ce vrea să asigure independența și binele locuitorilor țării sale, fie și în detrimentul tuturor celorlalți.

Mehmed are propriile obsesii de mărire, de la accederea și menținerea pe tronul imperial, la realizarea ideii sale, potenţată religios de visul profetic despre cucerirea Constantinopolului.

Doar Radu cel Frumos este numai dragoste, gata să subordoneze orice năzuință personală, iubirii. El este capabil să accepte din tot sufletul religia străină, viața în altă cultură și chiar să se sacrifice fizic, pentru cel pe care-l iubește. Dar tocmai lui îi este cel mai dificil să își vadă sentimentele împlinite.

Personaje secundare, crescând brusc în cvasi-protagoniști, sau unele nou apărute fac și mai interesantă împletirea celor trei destine principale.

Nazira, soția de formă a lui Radu, se dovedește o adevărată parteneră gata să-i stea alături și la bine, și la greu, însoțindu-l în misiunea de spionaj, chiar dacă pentru asta trebuie să își părăsească iubita secretă, pe Fatima. Ce păcat că acest sufletist cuplu nu poate avea o relație de dragoste, pentru că ar fi fost o potrivire perfectă între ei, dacă exista și pasiune romantică!

Urbana e un nou avatar feminin preschimbat de autoare dintr-un personaj real al asediului Constantinopolului. Brașoveanul Urban (sau Orban), o figură istorică, într-un fel tragică, care a încercat să-și ofere serviciile creștinilor, dar a fost refuzat din cauza lipsei de fonduri și a ajuns la musulmani, cărora le va fabrica tunurile gigantice ce vor distruge cele mai mărețe ziduri ale creștinătății. Urbana lui Kiersten White este foarte dedicată meșteșugului ei, părând o savantă sociopată, obsedată de tehnologie și nedând atenție altor evenimente din lumea înconjurătoare.

Huniade (Iancu de Hunedoara), Voievodul Transilvaniei devine din dușmanul care a împins familia Ladei în brațele turcilor, singurul ei aliat și tatăl pe care nu l-a avut niciodată. Apare ca prototipul cavalerului adevărat, cel care luptă mereu pentru dreptate, în Numele Domnului, fără nicio dorința de răsplată pentru el însuși.

Vârtejul produs de acțiunile în forță, din Transilvania și Valahia, ale Ladei, care nu se mai consideră numai fiica Dragonului, ci însuși Dragonul și ciclonul stârnit împrejurul Bizanțului de către Mehmed răvășesc estul continentului european și amenință să se ciocnească la un moment dat.

Fiecare încercare prin care trece moștenitoarea lui Vlad Dracul o convinge din nou că nu se poate baza decât pe sine însăși și că Mehmed, chiar dacă în felul lui îi iubește, și pe ea, și pe Radu, nu va dori niciodată altceva decât să-i alăture intereselor sale.

Incursiuni militare în regim de partizanat, prin munți împăduriți, stare de asediu într-o gigantică cetate-metropolă, aproape pustie după fuga locuitorilor, intrigi de Curte musulmană orientală și comploturi din castele gotice, toate compun secvențial și alternativ, două scenografii medievale impresionante și interdependente.

Ciocnirea civilizațiilor și coliziunea sentimentelor de dragoste cu datoria sau lealitatea produc cutremurări la fel de intense la nivel personal.

Măreț vom arde

Volumul final al trilogiei aduce în prim-plan consecințele alegerilor personale și politice ale personajelor.

Lada trebuie să se confrunte cu efectele devastatoare ale obsesiei sale pentru putere.
Deși dorința ei de a proteja Valahia este admirabilă, metodele brutale de a-și atinge scopurile o înstrăinează de toți cei care o iubesc sau o respectă. Acest conflict între binele comun și ambițiile personale este o temă centrală în roman și oferă o notă profund tragică poveștii.

Radu, într-o căutare continuă a propriei identități, învață că nu totul poate fi rezolvat prin pace și iubire.
Evoluția sa îl transformă dintr-un personaj adesea pasiv într-unul care învață să ia decizii ferme și chiar violente atunci când este necesar.

Mehmed, în schimb, rămâne o figură ambiguă, pe jumătate erou, pe jumătate antagonist. Obsesia lui pentru cucerirea Constantinopolului și pentru crearea unui imperiu îl pune într-un conflict direct cu ambițiile Ladei, dar și cu relația sa cu Radu.

Romanul Măreț vom arde reușește să închidă saga cu o notă de realism crud care se potrivește cu lumea întunecată medievală, evidențiind sacrificiile necesare pentru obținerea puterii absolute și prețul ambițiilor nemăsurate.

Nimic la acest roman și la ciclul literar ce-l cuprinde nu e cum te-ai aștepta: fantasy despre Dracula, fără vampiri, prea complex și realist sentimental ca să fie tocmai young adult, prea puțin documentat ca să se impună drept fiecțiune istorică, dar cu o galerie fascinantă de personaje modelate după personalități care chiar au existat, ce te face să îți dorești să afli cât mai multe despre cele reale și despre viața lor. Plus super-ideea cu trecerea la genul feminin a unora dintre protagoniști, pentru a le face și mai greu realizabil drumul spre împlinirea propriului destin, într-o epocă a Evului Mediu întunecat.

De citit Saga Cuceritorului, din toate aceste motive, dar mai ales pentru: construcția psihologică excelentă a eroilor ei, ritmul susținut al acțiunii aventuroase, atmosfera particularizată din fiecare dintre minunatele sale locații de epocă și totala originalitate a abordării unor subiecte care i-au tentat deja pe atât de mulți.

volume
disponibile
pe site-ul librăriei online
Libris