Râul înghețat

de
Ariel Lawhon

Editura Bookzone
Anul publicării în limba română: 2025
Titlul original: The Frozen River (2023)
Traducere: Diana Botescu
Număr de pagini: 560

.

În Râul înghețat, scriitoarea americană Ariel Lawhon sculptează în gheața aspră a unui Maine de secol XVIII o frescă a vremii, umană, tensionată și foarte realistă, în care fiecare tăcere are greutatea unei acuzații și fiecare cuvânt rostit riscă să răstoarne un întreg sistem de putere.
Pornind de la jurnalul real al Marthei Ballard, o moașă care a trăit în acea perioadă și a asistat la nașterea a peste o mie de copii fără să piardă vreo mamă sau prunc, autoarea creează un roman care combină forța documentării istorice cu nervul ficțiunii psihologice și tensiunea unui thriller subtil.

Istorisirea se deschide în anul 1789, cu descoperirea că râul Kennebec înghețat ascundea sub crusta sa trupul unui bărbat pe care comunitatea locală îi suspecta că a comis un act de viol asupra Rebeccăi Foster, o femeie tânără și vulnerabilă. Moașa Martha, chemată să clarifice cauza morții, devine anchetator, moralist, cronicar și catalizator al unei comunități care tremură nu doar de frig, ci și de frică.

Impresionează vocea Marthei – clară, gravă, dar niciodată lipsită de umor sau de subtilitatea ironiei. Este o femeie trecută prin viață, cu inteligență tăioasă și empatie robustă, deloc siropoasă. Ea nu e o eroină romantică, ci un personaj veridic, cu mâini abile și ochii ageri ai cuiva care a văzut destule cât să nu mai creadă în aparențe. Iar când autoritățile încearcă să treacă sub tăcere un caz de crimă evidentă, preferând varianta mai comodă a unui accident, Martha este cea care înfruntă vântul, opinia publică și concepțiile patriarhale, înarmată doar cu o memorie precisă și o loialitate fanatică față de adevăr.

Firul epic se desfășoară molcom – și tocmai acest ritm lent, ca mersul prin zăpadă adâncă, dă narațiunii forță și gravitate. Fiecare scenă e construită cu atenție, cu descrieri evocatoare în care aerul de iarnă pare să pătrundă până în oasele cititorului.

Râul înghețat este simbolul central al tăcerii sociale, al sistemului juridic încremenit, al secolelor de opresiune care au transformat vocea femeii într-un ecou firav.

Romanul e plin de detalii despre practica moașelor, despre medicină populară și proceduri legale rudimentare, dar aceste informații nu par deloc didactice, existând un echilibru bine păstrat între latura documentară și suspansul narativ. Totul este filtrat prin ochii Marthei, care înțelege lumea chiar prin contactul direct cu trupul, cu suferința sau cu nedreptatea. Ea nu are timp de filosofare – dar tocmai în această luciditate practică stă filosofia cărții.

Tensiunea nu e una explozivă, ci de uzură: o tăcere care durează prea mult, o privire care evită adevărul, o minciună spusă pe jumătate. Când procesul bărbaților acuzați de viol ajunge la punctul culminant, cititorul simte deja nu doar implicațiile juridice, ci și impactul emoțional – asupra Rebeccăi, asupra Marthei, asupra unei comunități care începe să-și pună întrebări dureroase. De ce nu sunt crezute femeile? Cine hotărăște ce înseamnă dovadă? Cât de multe principii pot fi sacrificate pentru pacea tradițională a unui mic oraș?

Personajele secundare sunt și ele bine conturate: soțul Marthei, Ephraim, care pare că înțelege mai multe decât spune, Lydia, ucenica tăcută, dar atentă, copiii Marthei, fiecare cu propria cruce de dus. Toate aceste relații ancorează romanul în realitatea intimă a vieții cotidiene, astfel încât miza nu este doar una abstractă, ci și profund personală.
Adevărul este idee principială, dar și nevoie viscerală, ceva ce trebuie apărat cu ghearele și cu dinții.

Finalul nu oferă o dreptate ideală, ci una dureroasă, dar onestă. Așa cum Martha însăși știe, justiția nu e întotdeauna un gest spectaculos – uneori e doar un adevăr rostit, o pagină scrisă, o alegere făcută în ciuda fricii.
Povestea cărții nu caută să judece, ci să înțeleagă. Nu e o istorisire despre răzbunare, ci despre curajul de a nu te preface mut atunci când toți îți cer să taci.

Râul înghețat își trage forța din fidelitatea față de un context istoric, dar și din modul în care abordează — cu luciditate, însă fără cinism — teme care reverberează și astăzi: justiția imperfectă, marginalizarea vocilor feminine, echilibrul fragil dintre adevăr și liniștea socială. Martha Ballard este o conștiință a altui timp care ne provoacă să ne întrebăm cât de mult s-au schimbat, de fapt, lucrurile, atitudinile, societatea…
Ariel Lawhon este o autoare de ficțiune istorică ale cărei romane au devenit bestsellere New York Times, câștigând aprecierea criticilor și cititorilor deopotrivă. Romanele I Was Anastasia și Code Name Hélène au fost traduse în numeroase limbi și au fost selecționate de Library Reads, One Book One County, Indie Next, Costco, Amazon Spotlight și Book of the Month Club.
Ariel locuiește pe dealurile de lângă Nashville, Tennessee, împreună cu soțul și cei patru fii ai lor. În timpul liber, o găsiți fie la magazinul alimentar al familiei, fie pe terenul de baseball.

Cartea
poate fi achiziționată în librării sau pe
site-ul editurii
Bookzone