Infernul alb

de
R.S. Burnett

Editura
CRIME SCENE PRESS
Anul publicării în limba română: 2025
Titlul original: Whiteout (2025)
Traducere: Mihnea Arion
Număr de pagini: 272
Format: trade paperback cu supracopertă

.

În vastul și neiertătorul ținut al Antarcticii, acolo unde frigul pătrunde în trup cu o insistență care amintește la fiecare pas cât de fragil este omul, romanul de debut al lui R. S. Burnett, Infernul alb, desfășoară o poveste ghidată de instinctul brut al supraviețuirii în momentele unei catastrofe globale.

Publicat în 2025, acest techno-thriller claustrofobic dospește în întunericul neîntrerupt al iernii polare, un spațiu în care izolarea devine entitate toxică în sine, capabilă să tocească răbdarea și să șubrezească mintea. Autorul, aflat la început de drum în literatură, dar cu un trecut ce trădează familiaritate cu lumea științei, construiește un roman care amintește, prin ton și neliniștea lui, de singurătatea angoasantă din Marțianul lui Andy Weir – meditație asupra rezilienței umane la marginea apocalipsei și interogație amplă despre ce înseamnă să continui când lumea, așa cum o știam, a încetat să existe.

Protagonista, Rachael Beckett, este glaciologă (specialistă în ghețari) și își dă viața peste cap atunci când părăsește căldura căminului din Anglia pentru a se arunca în îmbrățișarea brutală a Antarcticii. Îi lasă în urmă pe soțul ei devotat, Adam, și pe fiica lor de câteva luni, Izzy, lumina vieții ei, și se alătură unei expediții conduse de mentorul său, Guy Barnard. Misiunea lor este o tentativă academică de a obține date concludente despre topirea Platformei de gheață Ross, un colos natural amenințat de schimbările climatice și de exploatările imprudente. Consecințele sunt de proporții mitice: un colaps al gheții ar arunca în ocean trilioane de tone solide, ridicând nivelul mărilor cu metri și înghițind coaste întregi. R.S. Burnett strecoară această miză ecologică în textura romanului, transformând cercetarea lui Rachael din sarcină profesională în misiune morală împotriva lăcomiei oarbe a omenirii.

La patru luni de la plecare, aventura se transformă în coșmar. Rachael rămâne singură, blocată într-o capsulă izolată, în inima iernii antarctice – un anotimp al nopții nesfârșite în care temperaturile alunecă spre -69°C. Legătura cu echipa și cu lumea se stinge complet. Singurul fir de comunicare rămas e o transmisiune BBC repetitivă, din care femeia înțelege că ar putea fi printre ultimii oameni rămași pe un Pământ devastat.
Durerea pentru soarta familiei sale o sfâșie, amestecându-se cu tortura fizică a frigului, cu foamea, cu anticiparea amorțită a degerăturilor și cu bătălia psihologică dusă împotriva singurătății.
Tensiunea crește când capsula cedează în urma unui incendiu, forțând-o pe cercetătoare să pornească într-o traversare periculoasă a deșertului de gheață, prin viscol și printr-un halou de îndoieli, de halucinații, cu senzația crescândă că, în vastitatea aceea mută, poate că nu este cu adevărat singură.

Rachael este o eroină fragilă și tenace, inteligentă, dar sfâșiată de regrete. Jurnalul ei, presărat printre capitole, se constituie în ancoră intimă, un loc unde își mărturisește fricile și contradicțiile. Tonul acestor fragmente este tulburător, plin de vulnerabilitate. Flashbackurile din Anglia oferă contrapunct emoțional, punând față în față liniștea domestică și abisul Antarcticii, iar tema sacrificiului devine centrală, chiar dacă nu atât printr-o motivație asigurată, cât prin încăpățânarea principială a femeii de a nu ceda.

Schimbările climatice sunt mereu amintite ca o cauză directă a nebuniei politice care declanșează războiul nuclear.
Autorul surprinde cu acuratețe măreția și amenințarea continentului alb, zăpada nesfârșită ce înghite orizontul, vântul care urlă ca un vestitor al sfârșitului și, în același timp, insinuează critic o lume ce sapă insistent la temelia propriului viitor. Exploatarea resurselor din zonele fragile devine echivalentul unei rulete rusești planetare. Comentariul lui Burnett nu este însă moralizator, se naște firesc din gândurile Rachelei.
Dimensiunea psihologică este la fel de puternică: izolarea agravează doliul, zăpăcește mintea, romanul redând această decădere cu o subtilitate care neliniștește. Amenințarea neclară este reală sau doar o umbră născută din mintea tulburată a protagonistei? Ambiguitatea alimentează tensiunea, iar finalul, chiar dacă poate fi intuit de cititorii obișnuiți cu genul, produce efectul de șoc scontat.

Stilul lui R. S. Burnett se definește prin claritate și intensitate. Descrierile sunt precise, evocatoare, îți permit să simți fiecare rafală de vânt sau falie periculoasă din gheață. Ritmul frazelor se schimbă odată cu starea Rachelei: scurt și precipitat în panică, amplu și meditativ în momentele rare de respiro. Detaliile despre mecanica înghețului, despre grosimea banchizei și efectele frigului extrem oferă credibilitate peisajului descris. Comparațiile cu thrillerele tehnologice ale lui Michael Crichton vin, cumva, automat.

Capturând cu luciditate anxietățile timpului nostru – frica de colaps climatic și fragilitatea ordinii globale -, romanul Infernul alb este o istorisire aventuroasă de supraviețuire și o reflecție asupra sensului de a rămâne uman atunci când tot ce cunoști se destramă. Drumul Rachelei amintește că rezistența umană este forma supremă de apărare a speranței, a cunoașterii și a memoriei. Într-o lume în care gheața chiar se topește foarte rapid, cartea devine atât avertisment, cât și elegie, o poveste cutremurătoare ambalată în proză atent șlefuită.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.
Puteți citi alte opinii despre carte, pe blogurile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Fata Cu Cartea

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii