Marte și Venus
se împacă
Secretul cuplurilor fericite
de Dr. John Gray
Editura Litera
Colecția Introspectiv
Data publicării în limba română: 2019
Titul original: Men, Women and Relationships: Making Peace with the Opposite Sex
Traducere: Andreea Rosemarie Lutic
Număr de pagini: 320
Am auzit cu toții butada Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, ca expresie metaforico-amuzantă a unui adevăr demonstrat adesea, părând un soi de vorbă de duh din înțelepciunea populară imemorială.
În afară de aceia care cunoșteau deja fenomenul psihologico-literar ce a lansat-o, puțini s-au gândit că ea vine de la titlul unei cărți, scrisă în 1992, Men Are from Mars, Women Are from Venus, de Dr. John Gray, expert în comunicare și relații de cuplu.
O carte tradusă în peste 50 de limbi și vândută în 15 milioane de exemplare în întreaga lume.
O primă carte ce a fost doar începutul unui ciclu de volume – pe aceeași ofertantă temă – publicat de autor.
Un motiv al transformării sale în bestseller este, desigur, titlul provocator, ce se imprimă profund în memorie, pe lângă că trezește curiozitatea cititorilor. Dar faima lui Gray, care a tot crescut, până la definirea sa drept guru al relațiilor de cuplu, a fost sporită și dinspre mediul academic, prin organizarea de conferințe ale autorului în America și Europa.
Ideea comprimată – din spatele școlii lui de interpretare psihologică – este una de o simplitate care tinde spre eficiență: bărbații și femeile au moduri diferite de a gândi, a vorbi și a iubi.
Această deosebire naturală, dacă nu e conștietizată, poate deveni toxică pentru relațiile de cuplu, erodându-le.
Marte și Venus se împacă reia multe dintre ideile lansate de autor în primul său volum marțiano-venusian, prezentându-le în lumina unor noi analize și prin exemplificarea cu cazuri reale de probleme ale cuplurilor, care ilustrează situațiile abordate.
Comportamentul masculin și cel feminin au, deseori, manifestări diametral opuse.
De exemplu, bărbatul, în determinate momente ale zilei, de obicei când vine de la serviciu, are nevoie de solitudine temporară, acumulatoare de energii și restartatoare de planuri, de retragere într-o metaforică grotă a omului primitiv întors de la vânătoare.
Asta în timp ce femeia, dimpotrivă, simte o stringentă nevoie de comunicare, de împărtășire a propriilor sentimente cu alții, iar când insistența ei de a deschide subiecte care o preocupă se lovește de izolarea masculină în sine, ea trage concluzia că există o problemă chiar în relație.
Dar și în aceste condiții de contratimp comportamental, dialogul nu este deloc imposibil.
Odată ce se recunosc și se acceptă diferențele, totul devine mult mai ușor. Neînțelegerile dispar și relația se întărește, deschizând calea pentru a învața tot mai bine să apreciem, să iubim și să susținem în cel mai potrivit mod partenerul, persoana ce ne stă aproape.
Soluția mizează pe complementaritate, pe forța cuplului născută din contradicții și pe modelarea reciprocă a extremelor:
„… Adevăratele deosebiri dintre bărbați și femei sunt, de fapt, complementare, oferindu-i fiecăruia ocazia de a-și găsi echilibrul. Dacă eu sunt peste măsură de agresiv, e posibil să fiu atras de o persoană mai relaxată și mai receptivă. Prin relația cu ea, sunt capabil să mă conectez cu atributele mai relaxate si mai receptive din inconștientul meu. …”
Atunci când ne întrebăm care e problema, de ce relaţia noastră nu merge şi ne gândim că, pur şi simplu, poate nu suntem făcuţi unul pentru celălalt, că suntem prea diferiţi, e cazul să ne amintim că partenerul nostru vine de pe o altă planetă.
Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, iar obiceiurile de pe aceste planete sunt diferite.
Dacă învăţăm să respectăm apucăturile celuilalt, treaba va merge ca unsă; în caz contrar, vom continua să ne irităm unul pe altul, mai mult sau mai puțin conștient.
Dr. John Gray ne arată că secretul relaţiilor fericite constă în acceptarea diferențelor dintre noi. Metodele simple și practice pe care le descrie, bazate pe particularitățile fiecărui sex, ne vor ajuta:
Să ne înțelegem mai bine partenerul și să îl susținem.
Să ne cunoaștem pe noi înșine și să devenim mai buni.
Să soluționăm și să evităm conflictele.
Să fim capabili de a ierta.
Să ne găsim pacea interioară.
Să construim o relație de cuplu armonioasă.
Marte și Venus se împacă este un adevărat ghid pentru toți cei care doresc ca relația lor să dureze și să fie fericită.
O carte revelatoare și amuzantă ce furnizează un punct de vedere foarte util despre viața de cuplu, ajutând cititorii să obțină clarificări și să facă un pic de ordine în minunatul haos al combinațiilor romantice.
Nu pot să închei prezentarea volumului fără să amintesc și de povestea personală pe care autorul ne-a oferit-o în prefața sa, ca pe o alegorie a menirii educativ-salvatoare a acestuia.
Tatăl lui John Gray a fost jefuit de un autostopist care l-a închis în portbagajul propriei mașini, înainte de a o abandona. În timp ce victima se străduia fără succes să se elibereze, mașina staționată suspect a fost reclamată de două ori de locuitorii din zonă și poliția a răspuns la ambele apeluri, dar nu a reușit să o descopere din cauza indicațiilor de orientare neclare. Au găsit-o după al treilea apel, când deja era prea târziu și omul închis în ea murise asfixiat.
După înmormântare, băieții acestuia au cercetat mașina și John chiar a intrat în portbagajul care a fost închis peste el, pentru a vedea cum s-a stins tatăl lor.
Și-a trecut mâinile peste adânciturile din caroserie unde el lovise cu disperare și a văzut gaura pe care o făcuse printr-unul dintre faruri ca să intre aer. Instinctiv a întins mâna prin acel spațiu gol. Atunci, fratele lui aflat afară i-a spus: Vezi dacă ajungi la buton ca să deschizi portbagajul.
El și-a întins mâna încă puțin și a reușit.
Dintr-o lucrare doldora de formulări inteligente care merită toate citate, am ales această mărturisire a unei profesiuni de credință, pentru a ilustra gradul de implicare al autorului în analizele sale psihologice:
„… Dacă tatăl meu s-ar fi gândit să deschidă portbagajul în acest fel, ar fi trăit. Nici eu, când mă aflam înăuntru și încercam să ies, nu m-am gândit să-l deschid din exterior. A fost nevoie ca fratele meu, care era afară, să-mi spună cum să procedez.
Moartea tatălui meu m-a inspirat într-un mod profund. M-a făcut să înțeleg că am responsabilitatea de a-i ajuta pe cei care sunt încuiați în propria inimă, arătându-le «butonul» pe care trebuie să-l apese pentru a se elibera. …”
Titlu disponibil la
Editura Litera
Trebuie sa citesc si eu cartea asta! Chiar sunt curioasa de ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De tinut la capataiul patului. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant. Cred ca nu ma tentează, dar daca o recomanzi tu, ma mai gandesc 😀 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vero, sunt sigur ca ai gasi macar cateva interpretari la care sa cazi de acord. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici nu te contrazic. Fiecare carte citită e o lecție de viață ♡
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cărțile de dezvoltare personală sunt utile de citit, mai ales pentru cei la început de drum. Însă la un moment dat totul vine de la sine. La fel și zicala: nu există pădure fără uscături. Căci altfel sunt mulți care s-ar găsi pe planeta greșită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, se poate argumenta si ca fiecare categorisire incurajeaza stereotipurile. Dar mereu ramane ceva utilizabil din orice observatie generalizatoare. 😛
ApreciazăApreciază
Exact despre asta pomeneam la început. Astfel de cărți sunt utile pentru novici…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când vorbesc despre novici, nu mă leg de vârstă. Poți fi neștiutor la orice vârstă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, si in orice domeniu in care suntem la inceput. 🙂 Ideea cartii e ca putem realiza unele chestii din rutina, fara sa ne fie clar cum reusim sa facem sa functioneze totul. Si ca atunci cand se ajunge la constientizarea procesului, pot aparea si rezultate mai exact programate. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, am auzit de carte, si pana acum nu am ajuns sa o citesc. Însă povestea autorului ma inspira…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar e impresionanta. 🙂 Si un caz real socant folosit ca alegorie te pune pe ganduri parca mai mult decat orice alta pilda metaforica. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesantă recenzie, care dă și roade după cum am văzut, deja suscitând interes cartea pusă aici în lumină. Împărtășesc cumva vederile Dr. John Gray , așa cum le-a prezentat în mai multe publicații tot pe această temă. Suntem mai degrabă complementari decât asemănători noi, bărbații și femeile, fără a însemna că suntem totuși chiar diametral opuși. Cât să facem casă bună împreună 🙂
Cu toată notorietatea de care s-au bucurat ele din 92 încoace, trebuie să spun însă că această idee exista și dinainte. Unii zic că de pe vremea poemelor homerice. Fiindcă personal nu le-am citit, nu afirm asta, deși nici nu pun la îndoială. Dar eu prin 75 urmăream un serial SF de benzi desenate în revista Cutezătorii, în care venusienii erau un fel de amazoane, războinice ce-i drept, dar femei 🙂 . Este firesc până la urmă să facem împărțeala asta, la romani Marte era zeul războiului, deci reprezenta masculinitatea, iar Venus era zeița dragostei și a frumuseții, așadar feminitatea. Știau ei ce știau, caracteristicile sexelor noastre fiind dintotdeauna aceleași.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cumva chiar denumirile mitologice ale planetelor i-au influentat formularea. 😛 Si eu aveam impresia de chestii stiute dintotdeauna nu doar la titlu, dar chiar si la unele dintre ideile cartii. Meritul autorului este ca le-a formulat sintetic, pentru a le constientiza pe toate mai usor si, eventual, sa putem alcatui strategii comportamentale pe baza lor. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-a lungul anilor, in multe privinte am observat ca am multe caracteristici asa zis barbatesti, psihologic vorbind, fara a fi in niciun fel o femeie-barbat-bine, cum se mai zice. 😀 Acum nu stiu exact cine vine si de unde, dar sunt unele lucruri aplicabile, cat timp nu generalizam prea mult. Fiecare femeie si fiecare barbat este o individualitate si mi se pare greu de aplicat un sablon universal. Alegoria insa da de gandit, iar din experienta fiecarui om si modul de a vedea lucrurile putem oricand invatat ceva util, pentru ca de la novice la maestru e cale foarte lunga.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ana, daca si capacitatea de sinteza e trecuta la caracteristici masculine, ca fotbalul, atunci precis o ai si pe asta. 😀 Ce rasfirate erau aici unele idei profunde din si despre carte, si cum le-ai adus pe toate in aceeasi matca dintr-un singur comentariu!
Da, mereu sunt exceptii, dar orice incercare de descoperire a unui minim sablon e binevenita. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai Romania! *pentru cunoscatori* 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emotiile integrale de la inceputul campaniei! 😀 Hai, Romania! Pacat ca avem atatia accidentati. 😦 Ma bazam pe Tucudean sa pornim de la un gol sigur pentru noi, la cat de constant si-a facut norma in ultimul timp.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa vedem cum merge si asa, mie imi place si Puscas cum se descurca.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, si mie! Chiar sper sa explodeze cat de curand si sa devina unul din marii atacanti ai lumii. Nus’ de ce. Simt eu asa. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ma gandeam cum ar suna o recenzie din perspectiva masculina. Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Sorina! 🙂 Raman la ideea ca s-ar prezenta si mai credibil cartile astea despre ambele sexe, daca ar fi scrise in colaborare martiano-venusina, de un Dr. si-o Dr-iță. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, foarte posibil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi plac titlurile care pot genera discuții ample și îmi place subiectul abordat.
Mai mult decât atât, recenzia ta e un punct în plus la lista de motive pentru care voi citi cartea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Ro! 🙂 Ramai cu tare multe idei dintr-o asemenea lectura. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce să zic? Pe unii/unele nu le poţi înţelege nici cu cartea în mână :))) Însă ai prezentat cartea prea tentant şi cred că ar fi o lectură utilă, poare revelatoare! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Looool! Bine punctat! 😀 Dar, vorba aia paradoxala: exceptiile intaresc regula.
Merci, Dana! 🙂 Sunt taaare curios sa-ti aflu impresiile post-lectura. 🙂
ApreciazăApreciază
am citit primele 2 volume si pot spune ca sunt ok, dar in teorie. nu mereu se potrivesc exemplele si depinde foarte mult peste ce oameni dai si ce gen de om esti. da, ok, e frumos sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem si sa nu incercam sa ne schimbam… dar zau ca daca sunt 2 pietre tari, e cam complicat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, autorul insista mereu pe acceptare, in locul incercarii de a ne schimba reciproc… Poate in ideea ca cineva tot ni se va potrivi exact asa cum e, fara nicio modificare personalizata. 😀
ApreciazăApreciază