A cincea cupă

           de Dan Simmons

 

Editura Nemira
Colecție: Suspans
Anul apariției: 2015
Categoria: thriller
Titlul original: The Fifth Heart
Traducător: Ruxandra Toma
Număr de pagini: 736

 

   Scriitorul american Dan Simmons, câștigător al premiilor Hugo și Locus – garanții pentru iubitorii de SF a calității romanelor sale, nu este doar un autor de literatură științifico-fantastică. Opera sa cuprinde mai multe genuri și subgenuri, pe lângă science fiction și fantasy, horror, thriller și intrigă polițistă, deseori în același roman.

La ce te poți aștepta sigur în toate cărțile lui, este o documentare minuțioasă, aproape obsesivă, despre subiectele abordate. Foarte variate de la un roman la altul, deși parcurgându-le pe rând, ai impresia că numai cu tema respectivă s-a ocupat omul toată viața, de o stăpânește cu atâta siguranță. Nici în SF nu alege niciodată calea ușoară de a inventa acolo niște chestii care pușcă-nu pușcă cu realități terestre, asta e, doar suntem într-un univers imaginar. Nu, dimpotrivă, leagă încântător de firul epic, subiecte istorice și culturale care necesită o cunoaștere aprofundată a acestora și o muncă de informare sisifică.

Aș împărți romanele lui traduse până acum în română, la Editura Nemira, în două categorii:

Cele SF (science fiction-ul acela deosebit, plin de referințe culturale și istorice, a cărui complexitate o lăudam mai sus), reprezentate de premiatele serii Hyperion Cantos și Ilion.

Și cele dintr-o specie aparte, foarte apropiată de realismul magic sud-american, cu genul lui de delir fără pretenții raționale despre farmece și însușiri paranormale ale personajelor din cartier sau cătun, de data asta cu aplicabilitate în opere gotice, dark, anglo-saxone, unde firul fantasy, deși pregnant ca impact, este unul foarte subțire, abia identificabil în premisele sau rezolvările finale neobișnuite.

Din această a doua categorie fac parte, giganticele tomuri: Drood – un final de biografie recreat al genialului scriitor Charles Dickens, ai cărui ultimi ani sunt absorbiți hipertrofiat de privirea duală, admirativ-invidioasă, a amicului său Wilkie Collins ; HMS Terror – completarea reimaginată a traseului Expediției pierdute a lui John Franklin, sub spectrul întâlnirii exploratorului și a echipajului său cu coșmarul suprem al temerarilor pionieri, vitregia naturii în combinație cu o creatură necunoscută ucigașă și invincibilă ; A cincea cupă – cea mai recentă surpriză literară semnată Simmons, despre care am să povestesc mai multe aici.

dan-simmons---a-cincea-cupa

   Care ar fi prima deducție personală pe care a face-o celebrul Sherlock Holmes, având la dispoziție toate datele despre el lăsate nouă de creatorul său, Sir Arthur Conan Doyle? Well, cu siguranță, aceea că este un caracter ficțional, rezultat al minții unui scriitor nu foarte atent în a șterge indiciile activității lui inventive.

Ar observa imediat micile neconcordanțe dintre o povestire despre el și alta. Că locuiește la o adresă de pe Baker Street care nu se regăsește în registrele administrative. Că prietenul lui, Watson, avea o rană la umăr care i s-a mutat halucinant la picior în aceeași formă și cu aceeași istorie a obținerii ei din Războiului Afgan, în timp ce umărul s-a curățat ca și cum nu ar fi avut-o niciodată acolo. Că Bohemia atât de des folosită drept stat imaginar și reședință regală a unui prinț care are multe asemănări cu capete încoronate ale vremii, despre problemele căruia poți publica scenarii asemănătoare cazurilor reale fără să intri în necazuri cu monarhii existente, nu își confirmă întruparea în afara poveștilor proprii! Că nevestele dragului de Watson, tot dispar, apar, își schimbă numele și se transformă una într-alta fără nicio logică temporală, fiind personaje secundare amintite neglijent în trecere… Și multe alte alterări ale urzelii realității, cum le-am spune dacă am vorbi despre o nuvelă a lui Philip K. Dick.

Clar că n-ar putea scăpa toate astea celui mai perspicace creier analitic al vremii sale. De aici pornește ideea romanului A cincea cupă. Idee care totuși se diluează ca obsesie ce ar deveni apăsătoare în orice altă minte decât cea a raționalului detectiv sau, oricum, rămâne în umbră la dospit, în timp ce el se concentrează mai întâi pe rezolvarea unui alt caz, așa cum apar mereu în istorisirile ce-l au drept protagonist.

shh recenzie 2

  La Paris, în primăvara anului 1893, scriitorul Henry James (acel Henry James, nominalizat la Nobel – chiar mai real decât Sherlock Holmes, pentru că el sigur a ființat, publicând ca dovadă clasicizatele-i opere literare) decide să își sărbătorească a 50-a aniversare, aruncându-se în Sena. Aflat sub acoperire, de când personajului său i s-a înscenat moartea la cascada Reichenbach Falls, ilustrul detectiv îl oprește de la săvârșirea gestului prin niște deducții ce trezesc curiozitatea și cheful de viață aspirantului la sinucidere. Mai mult, Sherlock Holmes pune total stăpânire pe voința unui Henry James confuz și neștiind ce reacție ar trebui să aibă, când îl informează despre posibila moarte suspectă a unei vechi prietene și îl preseaza să se implice în demonstrarea faptului că decesul ei nu a fost o sinucidere, împotriva dubiilor celui care o cunoștea și care tocmai a fost pe cale de a comite un gest asemănător.

   Cazul este în spiritul vremii, cinci prieteni prosperi și inteligenți din înalta societate alcătuiseră un club, “un salon de primire” cu invitați interesanți, intitulat Clubul celor Cinci Cupe. Aceștia erau: sinucigașa/victima Clover AdamsHenry Adams – reputat istoric și conferențiar, urmaș al unui fost președinte american, John Hay – politician, diplomat, biograf, poet, Clara Hey – soția sa, o literată mai puțin sarcastică decât restul găștii, Clarence King – geolog și montaniard expediționar. De la moartea – ce la început nu a dat de bănuit – a sclipitoarei matroane Adams, au apărut semnalări ciudate sub formă epistolară că dispariția ei ar fi fost o crimă, nicidecum o alegere personală.

   Henry James se vede astfel târâit de întreprinzătorul Holmes, înapoi în America, în vizită la amicii lui care erau apropiați ai defunctei, pentru a-l introduce pe detectivul ce în continuare joacă rolul exploratorului norvegian Jan Sigerson prin ițele simandicoase ale societății locale, preschimbându-se tot mai mult într-un al doilea Watson și scăpând acum, când sunt atâtea de cercetat, și de gândurile sinucigașe.

SH recenzie 2

   Nu cred că A cincea cupă este o carte care poate fi citită de oricine cu același grad de satisfacție. Trebuie să îți găsești pe lângă acțiunea în sine, care adesea lasă loc divagațiilor despre evenimentele epocii, un interes paralel, pentru a o putea savura în toată lungimea/grosimea ei de peste 700 de pagini. Fie pentru Sherlock Holmes, fie pentru Henry James, fie pentru cultura vremii sau istorie – în general. Ăsta, ultimul, a funcționat perfect la mine. Dacă v-ați întrebat vreodată care era modalitatea exactă de iluminare stradală a marilor orașe la sfârșitul secolului XIX, cum se călătorea cu trenul sau cum se serveau felurile de delicii gurmande într-o vilă burgheză înstărită în societatea timpului, aveți aici toate descrierile perfect realizate și documentate de Dan Simmons.

Dialogurile sunt spumoase și captivante, realiste în plasarea temporală, dar și încărcate de modernismul etern de gândire al spiritului superior uman dintotdeauna.

Poveste elitistă despre elite, dar deloc ermetică sau pierdută în panteonul de personalități evocate, prin ridicarea lor la rang de sfinți ai comunității pe care au îmbogățit-o cultural. Dimpotrivă, exploatându-le umanitatea așa cum se revelează ea din scrieri, opere, jurnale, mărturii ale contemporanilor și tot ce au lăsat în urmă.

sh recenzie 3

   Mai mult decât un nou caz al poate celui mai celebru detectiv (oricum al întâiului memorabil) construit în genul celorlalte cazuri fascinante ale lui, A cincea cupă este un roman de atmosferă.

Atmosferă regăsită cu plăcere de fanii lui Conan Doyle, dar și de cei tot mai mulți ai lui Dan Simmons. Pentru că lumile acestuia, indiferent dacă sunt situate în viitor și explodează de aventuri cibernetice belicoase, sau în trecut – populate cu mari personalități istorice, au mereu o atmosferă specială. Acel gen de atmosferă care asigură imersiunea totală într-o altă realitate, cu panoramarea cuprinzând nu numai acțiunea și momentele importante ale poveștii, ci și toate amănuntele mediului înconjurător, fie ele cadre cu reproduceri perfecte din alte epoci sau proiecții imaginative exuberante din viitor.

images (3)

Puteți achiziționa romanul A cincea cupă pe site-ul librariei online Libris la un preț fantastic.

Libris