Banda celor şase ciori
de Leigh Bardugo
Editura Trei
Colecţia: Fiction Connection
Titlul original: Six of Crows
Traducător: Laurenţiu Dulman
Număr de pagini: 592
Achiziționabilă pe targulcartii.ro
Rar am întâlnit un scriitor care să facă un salt calitativ atât de mare de la o serie la alta, aşa cum reuşeşte Leigh Bardugo să crească spectaculos de la trilogia ei de debut, Grisha, până la noul ciclu fantasy ce se petrece în acelaşi univers – deschis de Banda celor şase ciori.
Tânăra autoare americană născută în Ierusalim şi-a lansat la foc automat primele volume:
Grisha Trilogy – Trilogia Grisha
Shadow and Bone (2012) – Regatul Umbrelor
Siege and Storm (2013) – Regatul Furtunilor
Ruin and Rising (2014) – Regatul Luminilor
Ele, în esenţă, se constituie în istoria încâlcită a unei fete orfane înzestrată cu însuşiri magice, care trece prin tot felul de încercări pe parcursul cărora îşi educă şi amplifică forţele şi se integrează la cel mai înalt nivel în politica regatului, jonglând sentimental cu două-trei relaţii romantice concomitent.
Lumea lor este inspirată din Rusia Ţaristă, pe sistemul cunoscut al operelor fantasy care reproduc fresce istorice un pic recompuse… Nu pot să vă zic ce a fost la gura celor care aveau măcar un pic habar despre cultura şi viaţa rusofonă la adresa autoarei, pentru cum a reuşit să zăpăcească toate ideile astea preluate. Cât de iritaţi erau fiindcă eroii ei se îmbătau cu cvas sau pentru că ea avea impresia că nume de bărbaţi ar fi nume de femei şi viceversa. Astea fiind cele mai mici incosecvențe ale scenariului, cele pe care le putea explica doar cu un sec: Aşa am vrut eu să fie, na! – dar mai erau multe altele, chiar în coerența poveştii. Pe scurt, nimic nu prevestea naşterea unei mari scriitoare de fantasy, în acest modest debut al lui Leigh Bardugo.
Când ai impresia că o ştii cât poate: maximum un chick-lit-fantasy într-un decor nu deosebit de interesant şi auzi că nici nu s-a obosit să schimbe universul pentru noua ei serie trântită cu aceeaşi frecvenţa anuală:
Six of Crows Duology – Banda Celor Șase Ciori
Six of Crows (2015) – Banda Celor Șase Ciori
Crooked Kingdom (2016) – Răzbunarea Ciorilor
…nu te aştepţi nicidecum la mari revelaţii.
De aia spun că este o superbă surpriză când ele te izbesc în rafale. Leigh parcă e alt scriitor în duologie. Lumea în care ne poartă parcă e alta. Şi, hotărât lucru, personajele noi sunt cu totul altceva decât schiţele caricaturale din Grisha.
Banda celor şase ciori m-a încântat la fel de mult ca unele dintre cele mai celebre creaţii ale titanilor în devenire Joe Abercrombie, Scott Lynch sau Patrick Rothfuss.
Necititorii trilogiei Grisha nu vor avea nicio dificultate să înțeleagă referirile la diferite nume, ţinuturi şi obiceiuri de acolo, pentru că de-a lungul firului epic al romanului se tot adună explicaţii, până la clarificarea totală a oricărui concept. Cele mai importante, care ar trebui înțelese cât mai repede pentru a nu pierde nimic din vârtejul acțiunii, ar fi:
Grisha sunt oameni care practică o formă de manipulare a materiei, ce pentru neinițiați are aparenţa magiei, numită Mica Ştiinţă. Ei sunt împărțiți în trei mari ordine, fiecare dintre acestea având diferite specializări, în funcție de ce fel alterări ale stării naturale pot întreprinde membrii lor. Afinităţile necesare pentru a putea folosi astfel de puteri sunt înnăscute, dar trebuie educate şi dezvoltate.
Grisha erau răspândiţi mai ales în Regatul Ravka (cel inspirat din Rusia Ţaristă), unde aveau şi o întreagă armată compusă doar din astfel de înzestraţi. Celebra Armată a Doua Ravkană, amintită de câte ori se aduce vorba despre Războiul Civil din Ravka, cel ce a făcut ca personajele Grisha din acest roman să fie proscrişi rătăcitori gata să accepte orice slujbă li se oferă, în care ar putea să îşi valorifice calităţile contra cost.
Ketterdam este capitala micii naţiuni insulare Kerch, alcătuite dintr-un grup de insule foarte apropiate de coasta continentală, de care sunt despărţite de ape puţin adânci, ceea ce a permis chiar construitrea unor poduri permanente ce fac legătura cu continentul. Oraşul-port-capitală este un înfloritor centru comercial şi a fost inspirat autoarei de Rotterdamul din perioada colonială, ale cărui caracteristici principale le-a împrumutat.
Butoiul este un district al Ketterdamului, o oază a distracţiei neîngrădite, dar şi loc perfect de proliferare a criminalității organizate, compusă din bande ce îşi dispută teritorii.
Doaga de Est reprezintă partea cea mai turistică a Butoiului, unde se practică jocurile de noroc şi pariurile. Doaga de Vest e partea cea mai rău famată, unde prostituţia a luat forme apropiate de sclavie (deşi sclavia este oficial interzisă în Kerch), în mod special prin semnarea unor contracte oneroase ce trebuie răscumpărate de femei prin muncă în folosul diferitelor bande care stăpânesc zona.
În acest pestriţ peisaj, facem cunoştinţă cu Scursorile, o bandă în ascensiune de când conducerea efectivă a fost preluată din mâinile depăşitului lor şef de tânărul-minune Kaz Brekker, hoţ plin de talent, idei şi informaţii transformate-n surse de putere.
Dintre toţi tâlharii Ketterdam-ului, chiar el este ales de unul dintre cei mai mai bogaţi negustori ai oraşului, Consilierul Van Eck, pentru a i se propune o misiune aproape sinucigaşă, dar răsplătită pe măsură, aşadar de nerefuzat pentru un individ cu lăcomia şi încrederea în capacitățile proprii ale lui Kaz Brekker.
Omul de ştiinţă Bo Yul-Bayur a inventat un drog care amplifică temporar aptitudinile magice Grisha, transformându-i pe aceştia în adevărate arme de distrugere în masă sau destabilizatori ai economiei şi comerţului mondial, odată ce capacitatea manipulării de către ei a materiei ar deveni nelimitată, cu adevărat vrăjitorească – ei putând, sub influența drogului, ordona oamenilor subjugaţi psihologic să facă orice sau reuşind să transforme prin transmutaţie, metale banale în imenşi bulgări de aur.
Savantul, cu tot cu rețeta lui etnobotanică periculoasă, a ajuns însă prizonier în nord al naţiunii puriste Fjerda, care militează pentru distrugerea oricărei influenţe magice din cultura umană. Chiar la Curtea de Gheaţă, cea mai sigură fortăreaţă militară din lume, ce are un întreg sector dedicat prizonierilor, în special Grisha, pe care-i supun la aşa-zise judecăţi sumare după care îi ard pe rug. Nimeni nu a evadat vreodată din acel loc inexpugnabil şi impenetrabil de detenţie.
Kaz nu stă mult pe gânduri, ia totul ca pe o provocare, şi acceptă misiunea imposibilă. Îşi încropeşte o strategie generală, restul urmând a fi improvizat pe moment, odată cu evaluarea situaţiei la faţa locului. Cei mai importanţi i se par oamenii pe care îi va alege pentru o astfel de sarcină şi cum s-ar putea dovedi util fiecare dintre ei pentru a o duce la îndeplinire.
Inej Ghafa, o tânăra suli dintr-o naţiune migratoare, trăitoare în caravane, a fost răpită din familia sa de acrobaţi şi vândută într-un bordel din Butoi ce căuta fete exotice care să interpreteze rolul diferitelor animale în lupanarul numit Menajeria. Cât timp a lucrat la Tante Heleen, ea a fost Micul Linx. A fost salvată de la o viaţă întreagă de prostituţie de Kaz care i-a cumpărat contractul şi care a transformat-o în spioana Scursurilor, folosindu-se de calităţile ei de a se strecura nevăzută şi neauzită. Acum i se spune Fantoma.
Jesper Fahey a venit din Novyi Zem să urmeze cursurile Universităţii din Ketterdam. Pasiunea lui pentru jocuri şi pariuri l-a îndatorat enorm. În ideea de a-și achita datoriile s-a înrolat la Scursori, care îl apreciază pentru precizia deosebită la tras cu armele de foc. Jesper este şi un Grisha în stare sălbatică, neantrenat în talentul său. Amuzant este că la începutul seriei, tatăl lui Jesper încă crede că fiul lui urmează cuminte cursurile universitare.
Nina Zenik este o Grisha ale cărei puteri de accelerare a vindecării şi de influenţare a stărilor umane, până la adormirea unei gărzi în post, de exemplu, o fac foarte utilă. La un moment dat a fost capturată de către teribilii fjerdani Drüskelle, reuşind să scape de pe corabia pe care o ţineau prinzonieră în drumul spre caricatura lor de judecată, pentru a o arde pe rug. În Ketterdam era un soi de relaxatoare bioenergetică sub contract cu acelaşi Kaz, mereu în căutare de oameni valoroşi.
Matthias Helvar a fost unul dintre acei Drüskelle ai Fjerdei care au capturat-o pe Nina. După naufragiu o dificilă apropiere între uriaşul nordic îndoctrinat şi frumoasa Grisha a evoluat înspre o relaţie de dragoste, întreruptă de sosirea în Ketterdam, când Nina pentru a-l proteja de alţi Grisha a avut ideea tembelă de a-l bagă un pic la răcoare sub acuzaţia de sclavagism. Ea nu a mai fost în stare să îl scoată de acolo până la debutul misiunii lui Kaz, când acesta are nevoie de el pentru că este singurul care cunoaşte Curtea de Gheaţă. Dar mai întâi trebuie să fie scos din inumana închisoare de la Hellgate (Poarta Iadului). Asta chiar dacă deținutul este turbat de furios pe Nina şi pe noii ei acoliţi care i-au rezervat rolul unui trădător.
Wylan Van Eck este fiul răzvrătit al consilierului Jan Van Eck şi expert în demolări. Kaz, luând în considerare ambele sale posibile uzitări atunci când îl selectează în bandă, gândindu-se că îl va putea folosi și la sfârşit ca o garanție pentru încasarea recompensei promise, dacă toate celelalte planuri le reuşesc. Deşi plin de talente artistice şi cu o minte ascuţită, Wylan nu poate citi, având boala pe care noi o cunoaştem ca dislexie. Tatăl lui, lipsit de înţelegere faţă de imperfecţiune, nu–i acceptă incapacitatea şi îl reneagă.
În sfârășit, numărul şase, dintre cei care pornesc în misiune, conducătorul ei, Kaz Brekker. Poreclit Mâini Murdare printr-o combinaţie ironică între referirea la faptul că purta mereu mănuşi din piele şi cea la obiceiul lui de a accepta orice treabă, oricât de dură sau sângeroasă, atâta timp cât era profitabilă. Kaz este manipulator priceput, are o inteligenţă strategică care perevede mişcările altora cu multe mutări înainte, este mereu în controlul situaţiei şi crede că informaţia de orice fel reprezintă putere în stare pură, aşa că adună o mulţime de informaţii despre toată lumea.
Poartă mereu un baston cu cap de cioară, folosit adesea ca armă, pentru că are un uşor şchiopătat care-l umanizează în cvasi-desăvârşirea lui.
Când i-am aflat defectul, gândul mi-a zburat automat la minunatul personaj Inchizitor Glokta din trilogia Prima Lege a lui Abercombie, dar Leigh Bardugo are la final de roman o intervenţie în postfață ce te face să renunţi la orice gând de plagiere şi înduioşează chiar şi sufletele cele mai bănuitoare:
“Sufăr de o boală degenerativă numită osteonecroză. Deşi numele bolii se traduce prin „moartea osului”, ceea ce poate să sune gotic şi romantic, adevărul e că, din cauza ei, fiecare pas pe care îl fac este dureros, iar uneori trebuie să merg cu o cârjă. Nu e o întâmplare că am ales să creez un personaj care luptă cu simptome asemănătoare şi de multe ori am simţit că eu şi Kaz șchiopătam împreună pe drumul acestei cărţi.”
Fiecare erou al romanului îţi devine cu atât mai simpatic cu cât ai acces mai mult la trecutul său. Fiecare are un mister al lui, care se clarifica pe parcurs… Autoarea are grijă ca aceste dezvăluiri să vină treptat, în doze mici, atribuite cu fiece schimbare de perspectivă, la capitolele prezentate alternativ din punctul de vedere al câte unuia dintre cei şase protagonişti.
Acţiunea este palpitantă şi încărcată de tensiune, dar supansul ei se formează mai mult din şiretlicuri şi cacealmale excelent executate, decât din înfruntări războinice. În toate acţiunile lui Kaz predomină amăgirea, înfruntarea armată fiind doar ultima soluţie, când toate celelalte nu mai pot fi folosite.
O plăcere să pătrunzi în atmosfera acestei lumi şi un deliciu să zăboveşti alături de personajele sale în toate aventurile prin care trec.
Cea mai intensă analogie indusă de Banda celor şase ciori este cu primul volum din Ticălosul Gentilom, Minciunile lui Locke Lamora, prin anti-eroul ei elegant şi însoţitorii lui homerici, regăsiţi ca prototip în ambele cicluri.
Romanele din serie pot fi achiziționate pe site-ul librăriei Libmag și al anticariatului online Târgul Cărții la cel mai bun preț.
Mai mult decat interesanta parerea ta, foarte diferita de celelalte prezentări citite pana acum. Ai un stil captivant si tentant. Te felicit, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Vero! 🙂 Daca ai chef vreodata de un fantasy bun care are si o intriga despre pregatirea unei lovituri, in stilul Ocean’s Eleven, romanul asta le are pe toate. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite ca am ratat si Banda celor sase ciori. Nici macar nu am rasfoit-o, tot aman momentul. Se simte ca genul acesta ti se potriveste manusa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Mili! 🙂 Da, nefiind limitari in fantasy, imaginatia autorilor o poate lua oricat de razna si de multe ori ies povesti super. Presimt ca o sa devina noua ta carte favorita din genul asta, daca-i dai o sansa sa te agate. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur voi lua in calcul. Stiu ca nu m-ai duce pe cai eronate doar de dragul artei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neeeee! Niciodata!
Poate ai observat ca am inceput cu o critica a altor volume ale autoarei, care au totusi multi fani. Chiar ma mir ca inca nu m-a certat nimeni, reamintindu-mi cat sunt de bune si alea. Ei, seria asta e clar peste, ar fi de acord si ei. Deci, pornim sigur de la multi-apreciat, mai in sus. 😀
ApreciazăApreciază
seria este YA sau pentru adulți?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mmm. Cam intre. 😀 Sunt chestiile dur-realiste cu bande de cartier si cu prostitutie fortata, care nu ar lasa-o sa se incadreze in YA, dar cand se ajunge la violenta fizica, apare un pic din retinerea aia, care nici nu stiu daca e de la YA sau de la literatura feminina.
Daca nu ai citit Ticalosul Gentilom, poate cu Cronica Ucigasului de Regi sau cu seriile lui Robin Hobb sunt cele mai potrivite comparatii. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană