Dirijoarea

de
Maria Peters

.

Editura Niculescu
Niculescu Fiction
Anul publicării în limba română: 2023
Titlul original: De Dirigent / The Conductor (2021)
Traducere: Maria Tudosescu
Număr de pagini: 296

.

În cartea Dirijoarea, Maria Peters, scriitoare, producătoare, regizoare și scenaristă olandeză, reconstituie – într-o formă romanțată – povestea de viață a Antoniei Brico (născută la Rotterdam în  1902), pianistă americană, prima femeie recunoscută la nivel internațional ca dirijor de orchestră, într-o epocă în care figura feminină era încă limitată la un statut de subordonat.

Originară din Țările de Jos și emigrată în California cu părinții adoptivi, visul american al Atoniei a fost departe de a fi ușor de realizat; într-o societate predominant patriarhală, femeilor nu le rămânea decât să accepte cu resemnare negarea egalității, în special în domeniul profesional și cultural, un obstacol pe care aceasta a reușit să-l depășească nu fără dificultate și suferință.

În romanul său, Maria Peters rescrie viața unei femei care a făcut din pasiunea pentru muzică centrul întregii sale existențe. Prin note și simfonii, Antonia va încerca în orice fel să doboare zidul ce părea indestructibil al prejudecăților.
Era de neconceput ca o femeie să aspire să aibă în mâini o baghetă și să se gândească să conducă chiar și cea mai anonimă dintre orchestre.

Drumul protagonistei este unul lung și zbuciumat, un itinerar formator marcat de uși închise în față și de replici sau râsete disprețuitoare, dar toate acestea nu pot sufoca dorința sa arzătoare.

New York, 1926.
Antonia (numită încă Willy Wolters, fiindcă nu își cunoaște trecutul) nu duce o viață ușoară, este obligată de mama adoptivă să aibă două slujbe – dactilograf (ziua) și plasatoare în teatru (seara) – pentru că banii nu sunt niciodată suficienți și nu își poate permite să-și risipească timpul prețios visând la pianoforte, viori și contrabasuri,… dar pasiunea sa pentru muzică este mai puternică decât orice impunere sau obstacol.

Willy Wolters / Antonia Brico, în vârstă de douăzeci și ceva de ani, originară din Țările de Jos, nu a fost încă naturalizată, dar în inima ei deja trăia Visul American.
Pentru tânără era deja un vis să se afle în sala de concerte, unde lucrează, ascultând Beethoven, Simfonia a III-a (Eroica).

Cel mai frumos moment al zilei era când Willy/Antonia, în toaleta bărbaților (unde se auzea concertul cel mai bine dacă nu aveai voie în sală), cu bagheta în mână, simula dirijarea orchestrei, în timp ce muzica îi invada fiecare fibră a corpului.

E însă concediată și începe să cânte prin localuri de reputație îndoielnică, pentru a strânge bani cu care să-și plătească studiile.

Antonia a decis să se înscrie la conservator și, pentru a trece examenul de admitere, ia lecții de muzică de la domnul Goldsmith de trei ori pe săptămână.
Perseverența, sacrificiul și talentul au condus-o spre obiective realizabile neașteptate.

La un moment dat, îl întâlnește pe Frank Thomsen, un bărbat bogat, atrăgător, cu multe legături în lumea muzicii.
La început, cei doi nu se plac, originile lor sunt prea diferite. Apoi însă apar fiorii iubirii,… și șansa ei de a studia la Berlin cu un dirijor celebru.

Cu perseverență și încăpățânare, Antonia reușește să își atingă obiectivele, trecând de examene și prejudecăți, dar adevărata răscruce în viața ei va veni într-o țară pe care o cunoaște puțin și pe care, prin forța lucrurilor, este obligată să o viziteze: Germania.

Antonia decide să meargă la Berlin pentru că are nevoie să-și descopere originile, vrea să înțeleagă de ce femeia care a adus-o pe lume a decis apoi să o abandoneze, și astfel începe călătoria ei spre succes, într-o perioadă de tensiuni sociale și politice care vor duce în curând la nașterea Partidului Național-Socialist condus de Cancelarul Adolf Hitler.

În 1930 debutează ca dirijor de orchestră cu Berliner Philharmonisches, una dintre cele mai prestigioase și importante orchestre simfonice din lume.
Succesul este atât de mare încât încep să vină oferte de muncă, laude, apar întregi articole dedicate femeii care a reușit să doboare zidul de intoleranță și prejudecăți masculine.

Maria Peters aduce un omagiu unei femei, poate puțin cunoscute; îi relatează viața, iubirile, dezamăgirile și succesul, printr-o scriitură fluentă și pragmatică. Capitolele sunt scurte, ușor de citit, și acest lucru facilitează o lectură plăcută. Perioada istorică este puțin contextualizată, autoarea menționează vag sau deloc evenimentele care au caracterizat acei ani de tulburări; aceasta e poate singura notă discordantă – pentru a rămâne în temă.

Romanul Dirijoarea este o impresionantă poveste despre ambiție, dragoste și curaj, bazată pe viața și faptele reale ale unei femei cu adevărat remarcabile.

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii