Copilul zânelor
Cei care aduc furtuna

seria
Ordinul Întunericului

de
Philippa Gregory

Editura
POLIROM 
titluri achiziționabile pe
Portokal.ro

Copilul zânelor

Philippa Gregory a devenit celebră cu ideea biografiilor ei romanțate, privite prin ochii femeilor protagoniste ale istoriei Angliei. Astfel că toți iubitorii de ficțiune istorică au deja anumite așteptări șablonarde de la cărțile ei.

Cu romanul Changeling / Copilul zânelor a surprins pe toată lumea, și asta se simte din modul radical cum i-a fost primit noul gen de poveste în rândul fanilor, fie cu mare încântare, fie cu mare dezamăgire, aproape exclusiv prin reacții dintr-o extremă sau alta.

Aș spune că se simte și în încercările confuze de a categorisi romanul, mulți scoțându-l de la simpla ficțiune istorică și clasificându-l drept young adult, fantasy sau basm modern, deși autoarea a declarat doar că l-a scris din plăcere, respectând realitățile epocii, nicidecum că ar fi vrut să se adreseze cu el cititorilor de vârste fragede.

Probabil branduirea de young adult a apărut din cauză că ambii protagoniști au doar șaptesprezece ani, unii poate uitând că în Evul Mediu asta însemna maturitate înaintată, etatea la care oamenii erau căsătoriți și cu copii, dacă nu rămâneau holtei sau fete bătrâne, și că, statistic, erau deja mai aproape de sfârșitul vieții lor, decât de începutul ei.

Trimiterea spre fantasy e posibil să fi venit dinspre superstițiile personajelor – foarte în spiritul timpului, fiindcă pe atunci nu existau explicații științifice pentru o mulțime de fenomene naturale și ele erau interpretate numai prin imaginație.
Nu apare niciun element cu adevărat fantastic în carte, toate misterele au rezolvări raționale, deși la prima vedere ar putea părea că țin de supranatural.

Acțiunea romanului este ambientată în Italia anului 1453.

Luca Vero este un tânăr novice de la o mănăstire romană, rămas orfan după ce părinții i-au fost luați ostatici sau au fost uciși, într-un atac al turcilor de acum câțiva ani.

Datorită logicii sale matematice suspicioase, care îl face să se îndoiască de autenticitatea relicvelor mănăstirești, este remarcat de conducătorii spirituali ai unui ordin secret, supus direct Papei.

Ordinul îl înrolează și îi încredințează o misiune: aceea de a lucra la o hartă a fricilor omenirii, pornind de la Roma și mergând până spre hotarele creștinătății – încercând astfel să se stabilească ce forme iau ereziile și păcatele aduse de Diavol, pentru a putea lupta împotriva lor, acum, când se consideră că Sfârșitul Lumii este aproape, fiind anunțat de Căderea Constantinopolului.
Luca este inclus în acest proiect și primește statutul de inchizitor.

Chiar la prima lui anchetă, o întâlnește pe Isolda, o fată de aceeași vârstă cu el, șaptesprezece ani, care e fiica unui nobil cavaler cruciat, fost stăpân al domeniului Lucretili.

După moartea tatălui său, tânăra educată în spirit liber a trebuit să aleagă între a deveni soția unui prinț neplăcut și ridicol sau a îmbrăca straiele monahale, toată averea revenindu-i legal fratelui ei.

Astfel că Luca o găsește în funcția de abatesă, la mănăstirea de maici de pe domeniile familiale.

Aici au început să se întâmple diverse lucruri stranii, percepute drept lucrări ale Diavolului, de la venirea ei.

Călugărițele leșină inexplicabil, au halucinații și viziuni, le apar pe palme stigmate, se înregistrează chiar episoade de posibilă posedare drăcească și somnambulism în masă.

Hotărât să fie un inchizitor drept, corect și rațional, Luca Vero preia cercetarea cazului.

Coloritul galeriei de personaje îl asigură în mare măsură și eroii secundari ai poveștii, interesanți și pitorești.

Luca este însoțit de servitorul lui, puternicul Freize, și de secretarul Peter, care pare mai degrabă un călugăr-spion al Ordinului, iar Isolda o are ca umbră ocrotitoare pe o fostă roabă musulmană adusă de tatăl ei din Țara Sfântă, acum cea mai leală prietenă, exotica și fascinanta Ishraq.

Dar și figurile care se perindă prin diferitele anchete desfășurate pe parcursul firului epic au, mai toate, însușiri care le fac memorabile.

Atmosfera romanului aduce aminte în prima parte a sa, cea mai vastă, de minunata capodoperă literară Numele Tradafirului, opera lui Umberto Eco, doar că investigația se petrece într-o mănăstire de maici, nu de călugări, și implicațiile misterului sunt mai degrabă mondene, ținând de esența feminității și de natura umană, decât profund filosofice.

Ca de obicei, Philippa Gregory își umple cu iubire de libertate și însușiri avangardiste, protagonistele femei.

Fără să fie erotic, cum nu este niciun roman al ei, Copilul zânelor pare totuși cel mai senzual volum al autoarei. Nu e clar deloc de ce a trimis cineva de la Polirom spre colecția Junior o istorisire în care bărbații ascultă foșnetul jupelor de mătase pentru a detecta lipsa de sfințenie a călugărițelor și se sugerează acuzații de lesbianism.

Din partea a doua a cărții, ancheta detectivistică se transformă într-un șir de aventuri itinerante de epocă și exemplificări ale altor mari temeri ale societății timpului.

Reconstituire istorică medievală plină de detalii savuroase, mistere ce trebuie dezlegate, peripeții care te țin cu sufletul la gură și romantism bine dozat, Copilul zânelor le are pe toate.

Cei care aduc furtuna

Acțiunea din Stormbringers / Cei care aduc furtuna continuă aventurile lui Luca Vero, tânărul inchizitor al Ordinului Întunericului, însărcinat de Papă să investigheze semnele care ar putea prevesti sfârșitul lumii. Împreună cu servitorul său Freize, scribul Fratele Peter și cele două însoțitoare, Isolda și servitoarea ei Ishraq, Luca ajunge în orașul italian Piccolo. Aici, grupul dă peste o cruciadă a copiilor organizată de un tânăr carismatic, Johann, care pretinde că are viziuni divine și că va conduce copiii spre Ierusalim, cu promisiunea că marea se va despica în fața lor.

În timp ce Luca încearcă să discearnă între miracol și înșelăciune, tensiunile romantice dintre el și Isolda se intensifică, iar o furtună devastatoare schimbă cursul evenimentelor, ridicând întrebări despre credință, superstiție și natură.

Intriga este bine ritmată, cu momente de tensiune, în special în scena culminantă a furtunii, care este descrisă cu o intensitate specială.

Amplasat în Italia anului 1453, imediat după căderea Constantinopolului, romanul surprinde o epocă de anxietate religioasă și schimbări culturale. Gregory folosește bine acest context pentru a ilustra influența Bisericii și teama de fenomene naturale inexplicabile, cum ar fi tsunamiul care joacă un rol central în poveste. Referințele la cruciada copiilor sunt inspirate de evenimente reale din secolul al XIII-lea, dar autoarea le adaptează pentru a se potrivi cadrului narativ, ceea ce este acceptabil într-o operă de ficțiune.

Totuși, spre deosebire de alte lucrări ale lui Gregory, Cei care aduc furtuna nu excelează în detalii istorice. Cititorii familiarizați cu romanele celebre ale autoarei ar putea fi dezamăgiți de lipsa unei conexiuni mai strânse cu evenimentele sau figurile istorice ale vremii. În loc să ancoreze ferm povestea în realitatea secolului al XV-lea, scriitoarea optează pentru o abordare mai generală, ceea ce face ca decorul să pară uneori doar un fundal vag.

Volumul doi solidifică un grup interesant de personaje, fiecare cu un rol clar în poveste: Luca este un protagonist rațional, dar bântuit de propriile îndoieli; Isolda, o fostă stareță deposedată de moștenire, aduce o notă de curaj feminin; Ishraq, cu originile ei musulmane și educația neobișnuită, adaugă diversitate; Freize oferă umor și loialitate, iar Fratele Peter echilibrează grupul cu perspectiva sa religioasă strictă.

Stilul lui Gregory e accesibil, cu o proză clară, potrivită popularizării istoriei. Dialogurile sunt funcționale, dar uneori lipsite de inspirație, iar descrierile, deși evocatoare în momentele cheie (cum ar fi scena furtunii), nu ating nivelul de vivacitate al altor opere ale scriitoarei. Autoarea încearcă să echilibreze elementele de mister, romantism și aventură, dar tonul rămâne inegal – uneori prea didactic, alteori prea simplist.

Sunt abordate teme precum credință versus rațiune, puterea superstiției și conflictul dintre știință și religie. Într-o epocă în care orice fenomen natural era interpretat ca un semn divin, Gregory ilustrează bine modul în care frica și ignoranța pot manipula masele. Cruciada copiilor ridică întrebări etice despre responsabilitatea liderilor și vulnerabilitatea celor care îi urmează orbește.

Un alt element interesant este explorarea tensiunii culturale dintre creștinism și islam, reprezentată subtil prin Ishraq, dar această temă rămâne la suprafață, pierzând ocazia de a oferi o analiză mai profundă.

E însă bine reprezentat progresismul de gen, prin personajele feminine puternice, Isolda și Ishraq, care sfidează normele vremii cu mult curaj.

În contextul seriei Ordinul Întunericului, cartea Cei care aduc furtuna funcționează ca o punte între primul și al treilea volum, dar nu strălucește de una singură.
Este un roman recomandat cititorilor cuceriți de Copilul zânelor, ce doresc să continue seria, de la care totuși ar fi indicat să aibă așteptări moderate.  Ideal pentru adolescenți pasionați de ficțiune istorică ușoară, dar mai puțin satisfăcător pentru cititorii care caută complexitate și autenticitate istorică.
Așadar, până la urmă se explică plasarea sa în colecția Polirom Junior, pusă la îndoială în explorarea primului volum – de aventurile picante din acesta.

Philippa Gregory,
una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya, în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al XVIII-lea. A lucrat o vreme ca jurnalistă și producătoare la BBC, însă pasiunea pentru istorie și literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului.

Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat până în prezent peste patruzeci de romane, printre care: Surorile Boleyn (2001), distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year și ecranizat, Prinţesa statornică (2005), Moștenirea Boleyn (2006), Regina albă (2009), Doamna apelor (2011), Blestemul regelui (2014), Îmblânzirea reginei (2015) și Ultimul dintre Tudori (2017), apărute și la Editura Polirom.

Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi și s-au bucurat de succes în întreaga lume.
În 2016 i s-a decernat Harrogate Festival Award for Contribution to Historical Fiction. Philippa Gregory este și o autoritate recunoscută în domeniul istoriei femeilor. În 2023, la Editura Polirom a apărut volumul Femei în Războiul celor Două Roze, scris de Philippa Gregory în colaborare cu David Baldwin și Michael Jones, iar în 2024, Femei obișnuite. 900 de ani de istorie.

cărțile
pot fi comandate pe
site-ul  librăriei online
Portokal