Cartea oglinzilor

de
Eugen Ovidiu Chirovici

.

Editura RAO
Data aparitiei: 2017
Titlul original: The Book of Mirrors
Numar pagini: 307

.

Ce traiectorie fulminanta pe firmamentul literaturii universale are jurnalistul român Eugen Ovidiu Chirovici, care pana nu demult diseca la televizor in calitate de analist, evenimentele politico-economice locale! A publicat de-a lungul vremii articole, eseuri si romane, dintre care unele chiar de mare succes in Romania, dar adevarata consacrare ca autor de bestseller vine dupa ce se dedica exclusiv scrisului si ii apare in limba engleza cartea The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor), achizitionata, tradusa si publicata in peste 40 de tari si teritorii.

Ar trebui sa citim aceasta carte a lui Eugen Ovidiu Chirovici din acelasi motiv pentru care mergem sa vedem filmele românesti ce tocmai au castigat Palme D’Or-ul sau au iesit invingatoare la Berlinale. Cand o valoare nationala e recunoscuta in strainatate si, cumva, te reprezinta in conceptia colectiva globala, este recomandat sa stii si tu macar despre ce e vorba in opera respectiva. Fie si din curiozitate, daca nu din motive practice de genul ca te vei intalni cu un cetatean de pe alte plaiuri care se poate sa o fi rasfoit sau ca sa te dumiresti cu ce fel de produs se razbeste pe plan international.

Desi un thriller cu mister, atmosfera noir si deductii detectivistice, romanul are premise accentuat intelectuale: academice, pentru ca se petrece in lumea universitara, gazduind printre personaje un profesor si studentii lui; dar si scriitoricesti, fiindca se urmareste traseul de la manuscris literar trimis de autor spre preselectie, pana la publicare, prin tot sistemul editorial bine pus la punct din Statele Unite.

Cartea e impartita in trei sectiuni, fiecare scrisa din punctul de vedere al unui alt personaj.

Prima parte incepe cu reactia agentului literar Peter Katz in fata unui manuscris foarte ofertant din punctul de vederere al editorului ce cauta mereu succesul de public. Dezvaluire-confesiune peste ani a cuiva implicat intr-o crima.

Autorul fragmentului manuscriptic este Richard Flynn, care in urma cu treizeci de ani, in 1987, cand au avut loc evenimentele descrise, era student la Princeton University si proaspat colocatar cu Laura Baines, o tipa misterioasa ce din prima clipa incepe sa il fascineze. Chiar mai enigmatic pare a fi carismaticul profesor Joseph Wieder, cu care fata are deja o relatie speciala si caruia i-l recomanda pe Richard pentru a-i organiza imensa biblioteca.

Va fi suficienta tensiunea dintre cei trei, nascuta din gelozie, invidie si intortocheate relatii de colaborare, sa creeze bazele unei tentative de crima?

Vocea lui Richard Flynn, care povesteste intamplarile peste decenii, se stinge odata cu ultimele cuvinte ale manuscrisului, la fel si analiza din perspectiva lui Peter Katz, in incheierea primului act al dramei.

Partea a doua il introduce pe John Keller, un ziarist de investigatie, angajat de Katz pentru a gasi continuarea manuscrisului in care simtea atata potential. Cercetarile lui printre apropiatii triunghiului cu relatii neclare, format dintre fostii studenti si profesorul Wilder, scot la lumina si alte personaje constiente de o fateta sau alta a istoriei din trecut, incheiate cu moarte violenta. Sunt interesante si schimbarile intervenite in viata celor doi fosti studenti, in treizeci de ani, si semnificatiile ruperii legaturii dintre ei.

Printre cei intalniti la o discutie informativa se afla si fostul ofiter de politie Roy Freeman, care investigase initial cazul de omucidere, si care preia in actul al treilea vocea naratorului, odata ce posibilitatile de inaintare in solutioarea misterului se ermetizeaza in fata jurnalistului.

In partea a treia, il insotim pe politistul pensionat Roy Freeman in incercarea de a rezolva cazul ramas deschis atatia ani, folosind datele adunate de reporterul care il contactase. Pentru el e si o provocare personala, poate o ultima ancheta facuta in deplinatatea facultatilor mintale, avand in vedere ca a fost diagnosticat cu Alzheimer. Pe langa avansarea in rezolvarea crimei, ultimul personaj narator devine cel mai simpatizat, prin povestea sa personala de viata, prin confruntarea cu iminenta bolii si felul cum ii modifica diagnosticul biografia familiala.

Structura originala a cartii, cu perspective a patru personalitati diferite (cele trei personaje care dau numele celor trei parti, plus vocea din manuscris a lui Richard Flynn) aduce romanului o tonalitate aparte, subiectiva in fiecare fragment, dar pe total, obiectivizata. Faptul ca putem asista din mai multe unghiuri la oglindirea realitatii prin ochii diferitilor protagonisti ai evenimentelor imbogateste psihologic suspansul, dar poate ca il slabeste un pic la capitolul afectivitate, in sensul ca e ceva mai greu sa te legi empatic de eroii evenimentelor. Punctul forte ramanand, ca in orice policier, descoperirea criminaluiui si perspicacitatea cititorului de a-l dibui inainte de final.

Impresionante abundentele referinte culturale la diferitele perioade istorice recente cand are loc actiunea, prin muzica, film, viata studenteasca sau modalitati, evoluand temporal, de a aborda publicarea unei lucrari literare sau stiintifice. Poate ca ele sunt izvorate tocmai din dorinta scriitorului european de a nu parea mai putin documentat si ambientat decat un autor american care ar fi scris despre aceleasi vremuri… Cert e ca ajung sa reproduca si sa recreeze epocile respective mai convingator si mai minutios decat orice divagatii ale unui informat nativ pornit la creionarea unei crime datate.

In traditia blogului meu antologic de a face analogii si comparatii cu alte carti care au subiect asemanator, as spune ca romanul acesta face parte din aceeasi familie psiho-criminogena cu Fata disparuta, Locuri intunecate, Fata din tren sau Cu un pas prea departe.

Le puteti comanda pe toate de pe site-ul portokal.ro, la fel ca si pe acest remarcabil succes românesc,
Cartea Oglinzilor de Eugen Ovidiu Chirovici.