Fotograful
de la
Mauthausen

 

de
Benito Bermejo

 

Editura Corint
Colecția Corint Istorie
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: El fotógrafo del horror : la historia de Francisco Boix
y las fotos robadas a los SS de Mauthausen (2012)
Traducere: Elena-Anca Coman
Număr de pagini: 288

 

De câte ori se amintește de lagărele de concentrare naziste, primul gând se îndreaptă înspre populația evreiască a Europei, cea care a fost masacrată în cel mai mare procent în aceste perimetre ale ororii și morții.
Dar printre victimele lagărelor au fost și disidenți politici, mai ales comuniști, luptători pentru eliberare din națiunile cucerite, homosexuali, handicapați, infractori de drept comun irecuperabili sau prizonieri transferați în spatele frontului…
Între aceștia și aproape 9 000 de spanioli, activiști republicani care au luptat în Războiul Civil Spaniol (1936 – 1939), împotriva forțelor naționaliste conduse de Franco, refugiați după înfrângere în Franța și capturați de germani odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cartea Fotograful de la Mauthausen, apărută în colecția Corint Istorie, relatează destinul catalanului Francisco Boix, un supraviețuitor al sistemului de lagăre de concentrare din apropierea orașului austriac Linz.
Acesta, ca lucrător în laboratorul fotografic de la Mauthausen, împreună cu alți deținuți au reușit să salveze de la distrugere circa 2.000 de negative cu atrocități comise de ofițerii SS.
Datorită curajului lor aproape sinucigaș, s-au păstrat o parte dintre dovezile ce au acuzat și au demascat un sistem concentraționar teribil și o ideologie criminală.
Multe dintre fotografiile salvate au fost utilizate drept probe în cadrul proceselor postbelice intentate foștilor demnitari naziști.

Volumul alcătuit de Benito Bermejo a fost publicat în Spania în 2002, propunându-și să creze o poveste din colecțiile de imagini ale lui Francisco Boix, alăturându-le fiecăreia și un context explicativ.

Se pot identifica două categorii foarte diferite de fotografii:
cele realizate de ofițerii SS din Mauthausen, ascunse de Boix cu ajutorul altor deținuți și salvate, în cele din urmă, odată cu eliberarea din lagăr; și cele pe care Boix le-a făcut ca reporter în clipa în care a încetat să mai fie deținut.

În universul lagărelor de concentrare naziste au mai existat alte câteva cazuri -foarte puține – de fotografii furate de la ofițeri SS sau făcute clandestin de deținuți. Dar prin volumul și importanța lor, colecțiile pe care Boix le-a prezentat pentru prima oară la Paris, în iunie 1945, sunt un caz unic.
În schimb, despre eliberarea din lagăre există multe reportaje ale fotografilor care au însoțit armatele Aliaților. Boix deja era acolo când americanii au intrat în Mauthausen.
Cu un aparat Leica (probabil același pe care îl folosiseră ofițerii SS cu câteva zile înainte) a imortalizat sosirea primei patrule de recunoaștere, ai cărei membri nu-și imaginaseră niciodată ceea ce aveau să găsească la fața locului.
Despre aceasta și despre multe alte întâmplări petrecute în săptămânile următoare, Boix ne-a lăsat documente la fel de importante.

Născut în 1920, în cartierul Poble Sec din Barcelona, în sânul unei familii catalane, laice și de stânga, Boix a alterat de foarte tânăr pasiunea pentru fotografie, moștenită de la tatăl său, cu militantismul politic, mai întâi socialist și apoi comunist.
Era un adolescent când a izbucnit războiul, dar în Barcelona revoluționară din vara lui 1936, a început să publice fotografii în Juliol, revista tinerilor comuniști, în timp ce lega o prietenie pe viață cu unii dintre principalii conducători ai partidului.

În 1938, Boix a înlocuit ariergarda cu frontul, unde a fost înregimentat în Divizia a 3-a a Armatei Republicane și unde și-a continuat activitatea de fotograf.
În 1939, a plecat în exil Franța. La fel ca atâția republicani spanioli, pe atunci a dus o viață de mizerie, timp de câteva luni, în lagărele de refugiați, de unde a pornit în septembrie spre regiunea munților Vosgi, în estul Franței. Acolo, la un moment dat, prin 1940, a fost arestat de nemți, care în luna mai invadaseră țara.
Pentru o vreme a fost internat la Belfort ca prizonier de război, iar în 1941, a fost transferat la Mauthausen.

Următorii cinci ani i-a petrecut în acest infern.

Lagărul fusese deschis în 1938, la scurt timp după anexarea Austriei la Al Treilea Reich; era în același timp lagăr de muncă și de exterminare, funcționând drept centru al unei serii de sublagăre distribuite prin aproape întreaga Austrie.
În pavilioanele lor începuseră să sosească republicanii spanioli de pe la începutul lunii august 1940, dar în ele au fost îngrămădiți de-a lungul războiului, deținuți de toate naționalitățile.

Printre cei mai numeroși erau spaniolii.
Doi din trei au murit acolo, cea mai mare parte din cauza foamei și a extenuării; nu au lipsit victimele găzării, ale injecțiilor letale, ale împușcăturilor în ceafă sau ale sinuciderilor.

În mijlocul acestei apocalipse, Boix a fost un privilegiat.
Din 1940, exista în lagăr un departament fotografic care se ocupa cu realizarea de portrete de identificare a deținuților, pentru poliție, dar și cu alte activități. Boix a avut norocul să fie detașat acolo la sfârșitul lunii august 1941; împreună cu el au lucrat câțiva austrieci, nemți, polonezi și alți doi spanioli.

În comparație cu tovarășii lor, cu toții se bucurau de condiții de igienă, cazare și mâncare mai bune, având și o oarecare libertate de mișcare în interiorul lagărului, ceea ce le permitea să realizeze anumite activități clandestine.

Așa că, atunci când războiul se apropia de sfârșit și ofițerii SS din lagărul Mauthausen au decis să se debaraseze de fotografiile realizate de-a lungul anilor, fiindcă le-au considerat, pe bună dreptate, foarte compromițătoare, Boix a avut îndrăzneala de a le păstra și, cu ajutorul unui grup de spanioli care munceau în afara lagărului și al unei austriece curajoase, pe nume Anna Pointner, a ascuns o parte dintre ele în satul Mauthausen până la sosirea americanilor.

Au fost și cetățeni ai României implicați în această tragedie localizată, cuprinsă în marea tragedie mondială. Documentele îi amintesc atât în trupele SS, pe cei de origine germană sau de simpatie nazistă, cât și printre deținuți, pe cei de origine evreiască.

Ecranizarea Netflix care reia subiectul cărții este o variantă romanțată a evenimentelor descrise în ea. Cel mai impresionant moment al său rămâne finalul, unde sunt filmate în succesiune rapidă, fotografiile originale salvate de deținuți.
Comparativ, antologia lui Benito Bermejo e de la un capăt la altul construită astfel, prezentând mult mai multe dintre ele, la o calitate a reproducerii excelentă.

Mai penetrant și mai tulburător decât orice film artistic sau documentar, volumul ilustrat Fotograful de la Mauthausen este o adevărată călătorie prin timp, în una dintre cele mai dureroase perioade istorice ale umanității.

 

 

Puteți achiziționa volumul online
– pe site-ul editurii Corint –
sau în librării