«… metroul digera pe cineva …»

Metro 2035

de
Dmitri Gluhovski

 

 

Editura Paladin
Grupul Editorial Art
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: Метро 2035 (2015)
Traducere din limba engleză: Silviu Genescu
Număr de pagini: 608
– ediție hardcover –

 

 

Metro 2035 continuă epopeea post-apocaliptică claustrofobică din viscerele Moscovei, deschisă de romanul Metro 2033 și extinsă prin Metro 2034.

Scriitorul Dmitri Gluhovski alege să facă o evidentă schimbare de stil în acest nou volum al – deocamdată – trilogiei sale.
Atmosfera terifiantă se diluează, monștrii misterioși și ororile nedefinite se topesc în umbre, lăsând locul unui gen de aventuri itinerante tip thriller, mai clasice, în care chiar oamenii sunt cele mai monstruoase și periculoase creaturi, dar și unui surplus de introspecție, de satirizare, de subtilă critică politico-socială.

Dacă al doilea roman al seriei renunțase la tânărul protagonist din volumul de debut, cel de-al treilea îl preia complet maturizat.
După evenimentele descrise în Metro 2033, Artiom a devenit o legendă vie printre supraviețuitorii războiului nuclear din stația sa. El este cel care a ieșit în exteriorul radioactiv și s-a alăturat unei echipe militarizate de intervenție pentru a-i salva din cea mai critică situație prin care au trecut în cele peste două decenii, de când s-au refugiat în subteran.

Comunitatea stației VDNKh / Expoziției îi tolerează eroului toate nebuniile de stalker, ieșirile tot mai dese la suprafață, unde încasează repetat noi și noi încărcături de radiații, autodistrugându-se inutil.

Pentru Artiom, tunelurile metroului au devenit prea strâmte.
În timpul misiunii sale celebre din exterior, urcat în înaltul Turn Ostankino al televiziunii din Moscova, a recepționat un semnal radio al unei posibile transmisii îndepărtate.
De atunci, tot încearcă repetat să intercepteze din nou acel semnal și lansează el însuși apeluri de identificare în gol.

Face asta fără să țină cont de riscuri, cu instinctul de conservare abrutizat, pentru că nu mai poate accepta ca singura speranță a rămășițelor omenirii să fie legată de subteranele metroului.

«Moscova era ca o femeie care murise deja, însă copiii din pântecul ei mumificat erau încă în viață.»

Artiom refuză să se resemneze cu perspectiva unei existențe banale în stația cultivatorilor de ciuperci, unde să-și crească viitorii copii, visând obsedant la lumea din trecut, când oamenii puteau hălădui sub cerul liber.
Atunci când soția lui, Ania, femeia care și-a părăsit tatăl protectiv și stația mai civilizată, pentru el, îi înțelege încăpățânarea principială, întreaga lor viață de cuplu se transformă într-un infern.

Într-o zi, în Expoziției sosește, ca un pretext salvator, un bătrân vizionar numit Homer.
Acesta, nimeni altul decât unul dintre cei trei protagoniști ai volumului anterior, îl caută chiar pe Artiom, de isprăvile căruia a auzit și în care vede un erou demn de menționat în cronica sa despre istoria metroului de după atacul atomic.

Una dintre multele sale povești, cea a orașului Zorii Polari, care s-ar fi salvat din distrugerea generală, păstrând civilizația în Nordul Îndepărtat, îi reactivează lui Artiom toate speranțele și îi formează un nou scop existențial, concretizat imediat într-o nouă expediție.
Trebuie neapărat să vorbească cu oamenii din stația care a recepționat mesajul din Zorii Polari, pentru a vedea cum poate lua legătura și el cu acei supraviețuitori mai norocoși.
Încheie rapid o înțelegere cu Homer: e de acord să-i povestească toate aventurile lui, în schimbul serviciilor de ghid ale acestuia, până la sursa știrilor senzaționale.

O nouă odisee începe, atât interioară, subterană, cât și exterioară, puternic radioactivă.
Între o stație și alta, între o pierdere și o nouă cunoștință, Artiom și Homer întâlnesc un ciudat broker, vânzător de îngrășământ natural, care se alipește grupului, și află noutăți despre celelalte personaje din volumul anterior, despre care nu se știa sigur dacă au rămas sau nu în viață.

Încercând să nu-mi scape prea multe spoilere, aș observa că reunirea firelor narative din primele două volume, în acest al treilea, poate bulversa atât pe fanii lui Artiom, cât și pe cei ai lui Homer, Sașa și Hunter, dar ea se realizează, până la urmă, în spiritul profund al seriei, care este cel al realismului sumbru, fără mari speranțe de rezolvări fericite care să dureze pe termen lung, mai mult de-o etapă victorioasă dintr-o înșiruire de crunte nereușite.

Trilogia Metro a devenit un fenomen literar, video-jocuri bazate pe acțiunea romanelor ei cult au fost lansate cu același succes uluitor și autorul a permis oricărui doritor de a scrie povești inspirate de saga lui, să își desfășoare imaginația fără limitări anti-plagiat.

În acest volum chiar se fac referiri la unele episoade de acțiune pe care le găsiți numai în jocuri, nu și în cărți, ceea ce conferă întregului proiect un grad de simbioză video-literară de-a dreptul avangardist.

 

 

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii