Metamorfoze

.

Antologie realizată
de
Oliviu Crâznic și Andreea Sterea

.

Editura Crux Publishing
Anul publicării: 2015
Număr de pagini: 206

.

Metamorfoze este o antologie de proză scurtă fantastică axată pe tema transformării licantropului/vârcolacului din om în lup sau invers, în funcție de gradul de umanitate întâlnit în fiara din fiecare povestire-caz.

Majoritatea semnăturilor scriitoricești cuprinse în volum sunt și ele ale unor monștri…
monștri sacri ai literaturii ca: Sir Arthur Conan Doyle, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant sau Robert E. Howard.
Nume titanice, unele dintre ele pe care nu le-ai asocia în primul rând cu beletristica supranaturalului, descoperirea lor și în această ipostază constituindu-se într-o savuroasă surpriză.

Printre traducerile foarte reușite, atent și migălos realizate, ce respectă tematica propusă cu o consecvență rar identificabilă în alte culegeri de texte scurte, găsim și două povestiri ale unor scriitori români contemporani, Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu, care se integrează perfect în lista operelor clasice, desfășurând același gen de plăsmuire misterioasă, chiar dacă în viziuni diferite, actualizate.

Mitul omului preschimbat în lup își are originea în comunitățile primitive, în poveștile de noapte din jurul focului, când asemenea bestii putea hălădui la o umbră distanță, posibilitate ce intensifica fiorii de groază stârniți de istorisirea orală.

Mutată în formă scrisă, narațiunea avea nevoie de recompunerea atmosferei pentru a-și păstra efectele tradiționale, și cea mai potrivită pare a-i fi ambientarea gotică, în sensul ei mai larg cuprinzând elemente ca: natura sălbatică, noaptea primejdioasă, luna plină, vălătucii de ceață, grotele adânci, mormintele sinistre, castelele izolate și evul mediu autentic sau futurist-post-apocaliptic.

Cum cei mai mulți dintre autorii selectați în antologie sunt născuți înainte de 1900, se remarcă și un soi de realism dickensian local sau colonialisto-militarist exotic ce exclude orice gen de corectitudine politică modernă. Astfel, atunci când e cazul, sclavii negri sunt măcelăriți într-o veselie, fără să apară vreun improbabil personaj nobil din mijlocul lor, care să-i umanizeze, nicio femeie nu e pusă pe acțiune ca Lara Croft – cele mai multe așteaptă cuminți să fie salvate de cavaleri curajoși, așa cum cereau uzanțele vremii, sau acționează insidios, când devin ticăloase -, iar copiii sunt tratați aproape cu aceeași duritate ca adulții, de la cele mai fragede vârste.

În Lup-Nomad, povestirea lui Algernon Blackwood publicată pentru prima oară în 1920, un pasionat pescar canadian pornește în expediție prin fostele teritorii indiene, unde va înfrunta efectele unui blestem din trecut.

Am citit deja nuvela Lenore Arras (2013) în antologia de autor Ceasul fantasmelor a lui Oliviu Crâznic, dar e atât de bună, încât am reparcurs-o și în acest volum.
Dorința răzbunării declanșează ferocitatea în cea mai animalică formă a sa…
Recomand autorul, cu tot entuziasmul!

Sir Arthur Conan Doyle investighează, în povestea lui Barrington Cowles (1884), mesmerismul, hipnotismul și puterea minții unei domnișoare din înalta societate, care poate influența dramatic percepțiile celor din jurul său.

Robert E Howard, creatorul unor personaje extraordinare, cum sunt Conan Barbarul, Kull Cuceritorul sau Solomon Kane, ne oferă, în Proscrisul (1926), o spectaculoasă aventură africană din junglă, cu o reședință colonială bântuită, o revoltă a sclavilor, un asediu încrâncenat și o utilizare salvatoare a maleficului.

Rudyard Kipling, premiatul Nobel, tatăl lui Mowgli, descrie în Stigmatul bestiei (1890), cvasi-clinic, pedeapsa primită de un ofițer european care a insultat zeii orientali.

H.P. Lovecraft analizează, în stilul propriu, sursa ororii cosmice din Inspirație pentru Pickman (1926).

În povestirea Sură, lupoaica (din 1871), de George Macdonald, un june student excursionist, rătăcit prin mlaștinile scoțiene, învață ce înseamnă adevărata sălbăticie.

Guy de Maupassant ne-a lăsat celebrul roman Bel-Ami, dar și povestea din Fiara (în 1882), care pare să fi fost inspirată dintr-o întâmplare vânătorească reală.

Misterele din Sparktower (2015), de Șerban Andrei Mazilu, este o nuveletă ce unește temporal și recomandă, prin propria calitate, două romane ale autorului:
Anotimpul pumnalelor și Jocul necromanților.
Într-o atmosferă steampunk, de univers epic-neo-fantasy, un inspector de poliție cotrobăie prin viscerele religioase ale lumii sale, în căutarea unui artist al crimei.

Gabriel-Ernest, povestirea din 1909 semnată Saki, pseudonim al scriitorului Hector Hugh Munro, s-a inspirat din consemnări istorice cum ar fi cazul adolescentului Jean Grenier, arestat în 1603 sub acuzația de licantropie, acesta recunoscându-se vinovat de a fi ucis și devorat, sub formă de lup, numeroși copii din ținut.

În Tarnhelm, sau Cum a murit unchiul Robert (1933), Horace Walpole ne oferă esență pură de gotic britanic, prin intermediul trăirilor unui băiat de unsprezece ani, oaspete – pe perioada vacanței – al unchilor lui dubioși dintr-un conac englezesc infestat de paranormal.

După fiecare povestire, există în carte o foarte interesantă secțiune numită Varia, ce ne vorbește familiar despre autorul său, și o plasează în contextul mai larg al operei acestuia sau al subgenului din care face parte, incluzând chiar și referiri la receptarea ei din viitorime sau la ecranizările inspirate.

Editoarea volumului și unul dintre traducători este Andreea Sterea. Când cineva face mereu selecții atât de faine și stăpânește așa bine arta tălmăcirii literare, nu poți să nu te întrebi cum ar arăta ceva scris/imaginat chiar de ea.

Recomand antologia Metamorfoze cititorilor care apreciază horrorul clasic, de pionierat, devenit soft odată cu trecerea timpului, dar atât de fidel păstrător al atmosferei romantico-gotice din alte epoci.

.

.

Cartea
poate fi achiziționată pe site-ul editurii
Crux Publishing