Ființe stranii

de
Guillermo Arriaga

.

Editura Bookzone
Anul publicării în limba română: 2024
Titlul original: Extrañas (2023)
Traducerea: Anca Coman Doicin
Număr de pagini: 496

.

În îndrăznețul său roman Ființe stranii, Guillermo Arriaga îmbină realismul istoric cu o perspectivă psihologică profund empatică, pe alocuri aproape genuin delirantă, a/asupra/din mijlocul celor marginalizați.

Acțiunea se desfășoară în Anglia sfârșitului de secol XVIII, o epocă în care orice abatere de la normalitate putea condamna o persoană la o viață de suferință și excludere socială.
Personajele cu astfel de probleme, fie ele oameni-lup, albinoși sau femei cu două capete, trăiesc la periferia societății, ignorate și de multe ori tratate cu cruzime. Arriaga reușește să expună umanitatea lor, provocând cititorii să își depășească propriile prejudecăți și să privească dincolo de aparențe.

În centrul romanului se află William Burton, un tânăr nobil (narator la persoana întâi), care, după o întâlnire misterioasă, decide să își dedice viața ajutării celor excluși de comunitate. Provenind dintr-o familie extrem de bogată și influentă, William află de existența unor creaturi malformate, tratate ca niște bestii și ținute în grajduri sau cotețe pe proprietățile familiei.

În lumea anului 1781, când știința era considerată o preocupare de șarlatani și se afla în umbra voinței divine, junele Burton alege să studieze medicina pentru a putea înțelege și ajuta aceste ființe sărmane.

„Nu era un animal, poate nici chiar o ființă umană. Arăta ca un înger frânt, pierdut, ignorat.”

Această alegere, însă, intră în conflict direct cu dorințele tatălui său, un proprietar de pământuri autoritar, reprezentant de vază al lumii rurale feudale.
Părintele lui William, întruchipând valorile tradiționale ale epocii, refuză cu fermitate dorința fiului său de a-și dedica viața științei și îngrijirii celor disprețuiți de societate. Consecințele acestei opoziții sunt devastatoare: William este dezmoștenit, iar legătura sa cu lumea aristocratică din care provenea este ruptă ireversibil​.

Firul narativ urmărește apoi călătoria lui William prin locuri și medii complet diferite de cele în care a fost crescut. Acesta învață farmacologie de la alchimistul Wright, pleacă la Edinburgh în căutarea educației universitare și ajunge la Londra, unde devine ucenicul doctorului Black, un eminent chirurg specializat în boli rare, dar și dependent de absint. Aceste experiențe îl pregătesc pentru călătoria sa finală în Egipt și Abisinia, unde speră să găsească leacuri pentru a trata două surori siameze, figuri importante ale poveștii.

Dincolo de călătoria geografică impresionantă, la fel de semnificativă este pentru protagonist și transformarea sa interioară.
William descoperă o lume a supraviețuitorilor, o rețea de pungași, prostituate, delincvenți și, mai ales, oameni bolnavi maltratați. Aceștia îi vor marca profund cariera și îl vor învăța lecții valoroase despre umanitate, empatie și lupta pentru demnitate într-o lume aflată în plină schimbare, venită odată cu dezvoltarea urbană și industrializarea incipientă​.

Curajul nu este doar o trăsătură definitorie pentru protagonist, ci și pentru scriitor. Arriaga își asumă riscul de a explora un teritoriu narativ diferit de cel cu care și-a obișnuit cititorii, fugind de locurile comune tematice.

Din punct de vedere formal, autorul adoptă un stil narativ experimental, poate chiar un pic riscant prin stranietate, dar care oglindește astfel subiectul tratat.
Cartea Ființe stranii este relatată de o singură voce și cu un ritm frenetic, aproape fără pauze sau punctuație.
Arriaga folosește virgula în locul punctului pentru a forța ritmul și creează o atmosferă tensionată, intensificată de lipsa unor cuvinte și structuri lingvistice moderne, evitând utilizarea termenilor creați sau acceptați după 1780. Aceste decizii stilistice contribuie la crearea unei atmosfere autentice, în perfectă concordanță cu epoca în care se desfășoară acțiunea​, însă fac din lectură o provocare.

Cartea Ființe stranii este ficțiune istorică, roman de aventuri, dar și o oglindire psihologică dură a condiției umane, în care atitudinile vremurilor trecute se combină cu sensibilitatea contemporană.

Povestea lui William Burton este, în esență, o poveste despre curajul de a fi diferit, de a contesta normele și de a căuta adevărul în locuri pe care alții le-ar evita. Este o invitație la a vedea frumusețea acolo unde societatea vede doar diformitate și de a găsi umanitatea acolo unde alții văd doar monstruozitate. Guillermo Arriaga ne reamintește că, uneori, adevărata malformare nu se găsește în trupurile celor diferiți, ci în mințile și inimile celor care refuză să accepte diferențele​.

„Am mai făcut un pas spre siluetă, era o ființă umană sau cel puțin așa părea, era dezgolită, legată de un stâlp, avea mâinile încleștate, pieptul contractat, curbura spatelui ca și cum ar fi fost al unui câine sfrijit, pe pielea sa transparentă se iveau vene albăstrui, simțindu-mi prezența, s-a întors spre mine, mi-a fost frică, nu știam dacă m-ar putea mușca, am dat înapoi, « din ce motive e aici? », l-am întrebat pe Peter, « uneori, din femeile din satele noastre se nasc astfel de progenituri, nu le lăsăm să moară fiindcă nu știm dacă este sau nu păcat, nici măcar preotul nu știe, și, fiindcă avem îndoieli, sunt crescute printre animale », m-am îngrozit, nu știam dacă ființa aceea gândea, dacă avea emoții, dacă poseda vreun limbaj.”

Ființe stranii este un roman puternic, bine documentat și profund emoționant, care aduce în prim-plan marginalii unei epoci în care normalitatea era definită de frică și ignoranță. Cu o narațiune plină de intensitate și un protagonist complex, Arriaga reușește să creeze o poveste despre curaj, umanitate și lupta pentru demnitate într-o lume dominată de prejudecăți și intoleranță. Este o lectură care invită la introspecție și la o reevaluare a ceea ce înseamnă cu adevărat să fii „normal” sau „straniu”.

Guillermo Arriaga e scriitor, scenarist, regizor și producător mexican, cunoscut pentru filme celebre ca Iubiri și câini, 21 de grame și Babel, pelicule care împletesc mai multe planuri într-o narațiune nonlineară.

 Publicat colecția de povestiri Retorno 201 (2006) și romanele Escadron Ghilotina (1991), Un dulce miros de moarte (1994), Bivolul nopții (1999) și Sălbaticul (câștigător al Premiului Mazatlán de Literatură în 2017). În 2020, Salvarea focului i-a adus Premiul Alfaguara pentru roman, iar cea mai recentă carte a sa, Ființe stranii (2023), l-a confirmat drept una dintre cele mai originale voci ale literaturii mexicane contemporane.

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii
Bookzone