Bird Box
Orbește

de
Josh Malerman

 

Editura Corint
Colecția Leda Edge
Data publicării în limba română: 2019
Titlul original: Bird Box (2014)
Traducere: Liviu Szoke
Număr de pagini: 352

 

Bird Box: Orbește este mai mult un thriller psihologic decât un horror, deși ar putea fi nominalizat între cele mai reușite romane ale ambelor genuri.
Ambientarea sa postapocaliptică nu e definitorie, ea ajunge să reprezinte doar decorul unei învolburări de trăiri și sentimente extreme.

Publicat pentru prima oară în 2014, debutul literar al americanului Josh Malerman a avut parte de un adevărat boom în vânzări naționale și internaționale, odată cu lansarea ecranizării Netflix din decembrie 2018.
Trebuie remarcat însă că varianta literară este cu totul și cu totul altceva decât filmul.
O chestie incomparabil mai savuroasă!
Nu numai acțiunea și personajele creează mai multe emoții, dar până și genul de tensiune produs e unul mult mai profund, venind dinspre interior spre exterior, nu invers, ca în viziunea regizorală simplificatoare.

Totul începe din senin, cu știri ciudate din alte țări, evenimente îndepărtate – ce par neînsemnate – despre oameni care înnebunesc brusc, care ucid fără nicio motivație și se sinucid în mod scelerat.
Curând, reportaj după reportaj, aceste episoade se localizează tot mai aproape, își măresc frecvența, ajung cotidiene, provoacă anunțuri oficiale și avertismente administrative.
Vocile sarcastice negaționiste devin tot mai ezitante, o realitate care e deja înconjurătoare nu mai poate fi ignorată.
Spaima nesiguranței se transformă în teroare generalizată.

Se spune că au apărut niște creaturi pe care dacă le privești… îți pierzi mințile instantaneu, transformându-te într-un hipnotizat ucigaș și sinucigaș.

Groaza se amplifică paroxistic tocmai pentru că nu e precis conturată.
Toți se tem să mai privească afară, se închid în case, baricadează ușile, își acoperă ferestrele, țin cât mai mult ochii închiși.

Malorie este o tânără însărcinată care se trezește singură, odată cu moartea surorii ei și pierderea legăturii cu părinții.
Cât încă panica nu a atins cele mai înalte cote, răspunde unui anunț din ziar ce oferă găzduire într-o comunitate și, sfidând pericolul, se îndreaptă spre alți supraviețuitori ai dezastrului, la fel de înspăimântați și de confuzi ca și ea.
Dar împreună se pot organiza mai bine pentru a face față răului misterios, pot să se încurajeze și să se sprijine în lupta cu necunoscutul, cu frica demobilizatoare, pot să se împotrivească mai eficient puseurilor de paranoia.

Povestea este neliniară, alternează planurile temporale.
În secvențele inițiale, Malorie apare ca femeie singură, crescând doi copii într-o lume pustiită, la cinci ani după devastare.
Explicațiile despre cum s-a ajuns aici sunt inserate ca flashback-uri, în capitole separate, împletite cu fire duble de încordadare.

Fata și băiatul lui Malorie, privați până și de nume, sunt antrenați cu duritate, ca niște soldăței paranormali, să vadă cu auzul. Sunt pregătiți pentru a atinge un scop, pentru a supraviețui unei periculoase incursiuni în afară.

„… – Sub nicio formă nu trebuie să vă dați jos bentițele! Dacă le dați jos, o să vă fac rău. Înțelegeți?
– Da.
– Da.
– Am nevoie de urechile voastre. Am nevoie ca voi doi să ascultați cu cea mai mare atenție. Pe râu, va trebui să ascultați ce se întâmplă dincolo de apă, dincolo de pădure. Dacă auziți vreun animal în pădure, îmi spuneți. Dacă auziți ceva în apă, îmi spuneți. Ați înțeles? …”

Unica lor salvare se găsește la despărțirea în patru brațe a fluviului ce curge aproape de casă.
E o distanță relativ scurtă de parcurs, dar ce pare atât de lungă în noua lume unde nu mai poți viețui sub cerul liber.
Iar la un moment dat, o privire va trebui strecurată pe sub bentița de la ochi, pentru a alege firul de apă dorit.

Malorie s-a hotărât să riște totul pentru a asigura un viitor mai bun copiilor ei.
Unul în care să nu mai fie prinși fără speranță în rutina încărcată de anxietate a permanentului asediu într-o locuință sumbră, pătată cu urme de sânge, unde singura protecție împotriva unui alt masacru sunt jaluzelele, păturile sau saltelele ce acoperă ferestrele.

Tratând expediția ca pe o incursiune disperată în teritoriul unui inamic nemilos și atotputernic, cu ochii acoperiți de bentițe, Malorie și copiii urcă în barcă și se lasă purtați de curentul fluviului prin lumea sălbăticită, ce nu le mai aparține oamenilor și nici măcar animalelor care bântuie acum în natura eliberată de orice constrângeri.

În paralel cu turbulențele călătoriei curg și amitirile femeii despre foștii ei camarazi de suferință, cei care au primit-o în refugiul lor, vila din Riversbridge.
Îi cunoaștem pe generosul Tom, pe cealaltă gravidă, Olympia, pe Felix, Jules, Don, și Cheryl, cu toate calitățile și defectele lor, ne scufundăm într-un trecut alcătuit din temeri sufocante, cuvinte nespuse, diviziuni interne, psihoze,  paranoia, isterie, nebunie totală, dar și, pe alocuri, optimism și speranță.

Presiunile psihologice din dinamica animatoare a unui grup eterogen blocat în spațiu limitat, într-o situație extremă, sunt excelent prezentate, amintind de talentul marelui maestru al genului, Stephen King.

Faptul că înfiorătoarele creaturi aducătoare de moarte nu sunt vizibile pentru cei rămași în viață stimulează teribil imaginația, trezind cea mai cruntă dintre toate fricile omenești, cea de necunoscut.
Fiecare personaj le plăsmuiește în propriul mod, iar inexistența unei explicații univoce despre cine sunt și de unde vin contribuie la alimentarea suspansului și creșterea nivelului de teroare.

O găselniță inteligentă și provocatoare, aceasta, a ființelor umane constrânse să trăiască legate la ochi, nevoite să renunțe la unul dintre simțurile esențiale, în imposibilitate de a mai privi frumusețea lumii fără grija de a-și pierde mințile și bântuite nu numai de teama de creaturi, dar și de frica de ce ar putea face, nevăzuți, alți semeni ai lor.

Scriitura simplă și directă, total acaparatoare, își lasă cititorii orbecăind, arzând de dorința de a desluși misterul, și-i menține cu sufletul la gură alături de încercatele personaje, fără a le permite niciun moment de relaxare până la final.

De vreun miliard de ori e mai bună cartea decât filmul!
Amuzant însă cum, printre multele schimbări din ecranizare, apare și precizarea că primele cazuri de întâlniri fatale s-au semnalat în România, și de abia apoi s-au extins în Rusia.

Ediției în limba română a romanului îi este adăugată și o povestire din același univers al invaziei creaturilor de nevăzut.
Protagonistul ei este un adolescent cam dubios, ce trăiește în propriul cort și observă de afară agitația dintr-o altă casă de refugiu.
El nu reușește însă să înfiripe aceeași stare perfectă de empatie protagonist-cititor, dezvoltată de eroina Malorie.

Se pare că vom avea o continuare a aventurilor acesteia, noul volum din serie preluându-i numele chiar în titlu.

 

 

Carte disponibilă pe
site-ul Editurii Corint