Întreabă de Andrea 

de
Noelle W. Ihli

Editura Storia Books
Data publicării în limba română: 2025
Titlul original: Ask for Andrea (2022)
Traducere: Laura Ciobanu
Număr de pagini: 272

.

Romanul Întreabă de Andrea – al scriitoarei americane Noelle W. Ihli – pornește de la o idee tulburătoare împinsă într-o zonă unde thrillerul respiră aerul rece al supranaturalului fără a-și pierde fibra realistă.

Trei tinere, Meghan, Brecia și Skye, sunt ucise în ani și state diferite de același prădător cu zâmbet fermecător și viață dublă. Aparent, avem de-a face cu un caz polițist de descoperire a unui asasin în serie care își pescuiește victimele prin aplicații și își ascunde urmele cu minuțiozitate. Însă grila clasică de investigație se rupe chiar din primul capitol. Cele trei victime nu dispar din poveste atunci când mor. Ele rămân. Se întorc ca prezențe invizibile, capabile să bruieze lumina, să stingă ecrane, să saboteze micile rutine ale agresorului și să privească, neputincioase sau furioase, către lumea ce-și continuă zbaterea fără ele.

Aici apare abordarea distinctivă a cărții: perspectivele sunt livrate dinspre victime, cu o naturalețe creatoare de credibilitate.

Meghan rămâne în pădurea unde i-a fost abandonat cadavrul, urmărind cu durere cum fauna îi degradează încet rămășițele, și așteaptă clipa în care cineva își va abate pasul de pe potecile umblate și-i va descoperi oasele sau pantoful însângerat.

Brecia îl urmărește pe ucigaș până acasă, descoperind rutina domestică a unui bărbat ce doarme lângă soție și își privește fiicele jucându-se în sufragerie, în timp ce în propriu-i cap pulsează ritualul următoarei vânători.

Skye se întoarce în apartamentul mamei și participă la investigațiile detectivistice ale dispariției sale.

Dispozitivul narativ al multiplicității vocilor funcționează ca un stabilizator de ritm. Capitolele scurte schimbă perspectiva înainte ca emoția să se dilueze, iar alternanța dintre trecutul crimelor și prezentul bântuitor al fantomelor ține tensiunea într-o stare de vibrație continuă, consolidată de un montaj care știe să apese pe pedala afectivă: fragmente din viețile întrerupte ale celor trei fete ucise, detalii intime lăsate în urmă, prăpăstiile pe care le sapă absența în familii. Fiecare voce are contur propriu prin istoria personajului, chiar dacă, strict stilistic, timbrul lor tinde uneori să se apropie. Etichetarea capitolelor cu numele protagonistelor ajută, cititorul nu rătăcește firul, însă s-ar fi câștigat prin diferențe mai ascuțite de idiom interior.

În contrapunct, portretul agresorului mizează pe un realism rece. Ziua, acesta joacă rolul tatălui și al soțului de manual; seara își pregătește capcanele obsesiv-compulsiv. Strategia lui este fals liniștitoare – zâmbetul potrivit, conversația potrivită, băutura potrivită, la care se adaugă o pastilă de Rohypnol, supranumit drogul violului.

Se remarcă subtila critică socială a reflexelor instituționale. Disparițiile de femei se lovesc, în primele ore și zile, de scepticism, de întrebări puse pe tonul greșit, de acea veche tentație de a împinge vina către victimă. Romanul ilustrează acest mecanism fără a transforma poliția în complice nepăsătoare a răului; mai curând sugerează un sistem care învață lent, cu inerții, și un adevăr elementar – când familiile strigă, întârzierea costă.

Reușita majoră a cărții vine din echilibru: emoția intensă nu topește arhitectura suspansului, iar supranaturalul rămâne un amplificator pentru o realitate recognoscibilă. Multiperspectiva, chiar dacă ar fi câștigat de pe urma unor voci mai disociate stilistic, produce o proximitate afectivă greu de ignorat. Cititorul ajunge să le cunoască pe cele trei fete dincolo de statutul de victime, le vede capriciile, naivitățile, micile orbiri, dar și hotărârea cu care, dincolo de moarte, refuză liniștea ca să blocheze repetarea răului. Iar portretul ucigașului, cu dubla lui contorsionare în tată grijuliu și călău meticulos, rămâne o oglindire sumbră a faptului dătător de fiori că violența extremă dospește în costumele cuminți ale normalității.

Un fir tematic deja clasicizat leagă volumul de cinematografia cu fantome ce rămân active în lume. Ca în Ghost / Fantoma mea iubită, morții nu pleacă imediat: rămân să miște discret obiecte, să bruieze planurile celor vii și, mai ales, să împingă adevărul la suprafață. Ecoul cel mai apropiat e din The Lovely Bones / Din Raiul meu, unde privirea unei fete ucise planează peste cei rămași, între dorința de dreptate și neputință. Dinspre The Sixth Sense / Al șaselea simț vine ideea prezenței care cere să fie auzită, iar The Invisible / Invizibil oferă varianta limbo-ului în care victima își investighează propriul caz. Între aceste repere vizuale populare, romanul Întreabă de Andrea își fixează propriul ton emotiv, mai mult detectivistic decât supranatural.

Noelle W. Ihli locuiește în Idaho cu soțul ei, fiii lor și două pisici. Când nu lucrează la următorul thriller, se uită la documentare despre crime reale (care o înfricoșează foarte mult) sau se plimbă pe traseele montane (cu sprayul ei cu piper de încredere).

Este autoarea bestsellerelor Ask for Andrea / Întreabă de Andreea, Gray After Dark și Such Quiet Girls.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.

Puteți citi alte opinii despre carte, pe paginile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Fata Cu Cartea

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii
Storia Books