Tărîmul morților

 

de
Jean-Christophe Grangé

 

Editura
CRIME SCENE PRESS
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: La Terre des morts (2018)
Traducere: Horia Nicola Ursu
Număr de pagini: 576
Format: paperback cu supracopertă

 

Romanele polar tind să devină tot mai mult o marcă a thrillerului francez de succes, depășindu-le – în capacitate de oripilare – pe cele scandinave sau americano-anglo-saxone.
Etimologic, denumirea s-a format din categorisirile policier și noir, dar trimiterea metaforică spre fiori reci și suflete de gheață nu este nici ea întâmplătoare.
Autorii francezi de romane polițiste, mai mult decât toți ceilalți scriitori de thrillere, accentuează latura crudă, șocantă, sinistră a crimelor descrise. Fără autocenzură sau edulcorare a aspectelor realiste, chiar dimpotrivă, analizând toate detaliile și exhibând atrocitatea, radicalizând situațiile dramatice în care sunt surprinse personajele.
Totul pentru obținerea atmosferei terifiante care asigură implicarea absolută a cititorului cutremurat.

Eu, unul, prefer genul acesta dur de cărți despre crime, în defavoarea celor care transformă omuciderile în niște jocuri de societate ghidușe, unde se va dezvălui la final ucigașul.
Asasinatul e un act abominabil, pare mai corect să fie înfățișat în toată monstruozitatea sa, decât să fie trecut fizic în umbră, insistându-se pe exercițiile deductive practicate de niște detectivi de salon, care nu ating niciodată cadavre.

Jean-Christophe Grangé este un maestru al romanului polar.
Fiecare titlu publicat de el explodează de acțiune, orori, morți cumplite, investigații contra-cronometru, devieri diabolice ale firului epic și revelații finale zguduitoare.
Tărîmul morților are toate aceste grozăvii tentante și multe alte atracții criminalistice în plus.

Pentru Stéphane Corso, cariera în poliție a reprezentat salvarea dintr-o copilărie marcată de orfelinat și plasament familial repetat, dintr-o adolescență care a stat sub semnul drogurilor, alcoolului sau al abuzurilor și dintr-o tinerețe înclinată spre brutalitate.
Un sumbru trecut formativ ce a influențat puternic felul de a fi al actualului comandant al grupei întâi din Brigada Omucideri Paris, care a devenit un justițiar agresiv, gata mereu să încalce regulile profesionale în numele dreptății, impulsiv, încăpățânat, foarte încrezător în propria intuiție, dar dedicat trup și suflet rezolvării cazurilor atribuite.

În prezentul verii anului 2016, relația cu soția sa Emiliya tocmai a ajuns la faza divorțului, dar de data asta nu din cauza polițistului – dacă nu e considerată vină însăși alegerea femeii cu care s-a căsătorit.
Nevastă-sa părea, în viața publică, un funcționar ministerial cu o conduită fără cusur, însă în intimitate era o masochistă perversă, care a ajuns să-l sperie prin alunecarea tot mai rapidă pe panta autodistrugerii, întrezărită în practicile ei ce amenințau să depășească orice limită de autoconservare.

Emiliya se împotrivește cu toate mijloacele, formulând plângeri false și acuzându-și soțul pentru vătămările sale corporale vizibile, încercării acestuia de a obține custodia legală a băiețelului lor, Thaddée. Confruntarea jurdică devine, în sine, un fir narativ tensionat de urmărit, având în vedere miza pusă pe educația micuțului și maleficitatea deosebită a mamei sale.

Echipei lui Corso, formată din indivizi la fel de pitorești ca el – toți foarte buni în specialitatea lor -, i se repartizează o investigație ce-a început să treneze, anchetarea morții unei stripteuze din ambientul localurilor nocturne.
Sophie a fost găsită legată și strangulată cu propria lenjerie intimă, într-un mod complicat care duce cu gândul la tehnicile de bondage. Pe față are tăieturi și o piatră i-a fost încastrată în gură, astfel încât oribila mutilare să dea chipului său aparența unui personaj de pictură celebră.
Prima comparație a polițiștilor fiind cu Strigătul lui Munch.

Cu toată situația lui personală dificilă, ba chiar ca un neutralizant administrat împotriva ei, Corso se pune pe treabă și găsește rapid piste noi, care leagă cercetările de pornografia dusă la extrem, de arta sado-maso shibari, provenită dintr-o străveche tehnică japoneză de legare a prizonierilor, dar și de lumea picturii, cu referințe spre perioadele artistice ale operelor lui Goya.

Între timp, o nouă crimă este săvârșită cu aceeași cruzime cultural-exhibiționistă și cazul devine cel al identificării unui serial killer, ancheta având parte de toată atenția presei, a superiorilor ierarhici și a publicului, cu presiune imensă planând asupra investigației.

Tărîmul morților prezintă, ingenios și intrigant, legăturile psihologice dintre violența extremă și spiritul creativ turmentat.
Mai mult decât un thriller reușit care își tulbură cititorii, romanul este rodul unei complexe documentări scriitoricești – în diverse domenii – și un amalgam fascinant de cultură clasică și subcultură pop.

 

 

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii