Jocurile foamei

de
Suzanne Collins

Editura Nemira
Categoria: Romane Fantasy
Anul publicării în limba română: 2019
Titlu original: The Hunger Games (2008)
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Număr de pagini: 312
volum achiziționabil pe
Libris.ro

Jocurile foamei, romanul publicat de Suzanne Collins în 2008, a apărut la intersecția unor anxietăți care aveau să devină tot mai vizibile în cultura secolului XXI. Reality-show-urile transformaseră intimitatea în spectacol, inegalitatea economică devenea tot mai greu de ignorat, iar politica începea să semene din ce în ce mai mult cu o scenă luminată agresiv, unde imaginea conta mai mult ca adevărul. Scriitoarea a prins toate aceste tensiuni într-o istorisire de supraviețuire cu ritm alert, care se deschide treptat către o reflecție mult mai amplă despre putere, propagandă, violență și complicitate. La aproape două decenii de la apariție, cartea își păstrează intensitatea, poate chiar mai tulburătoare astăzi, într-o lume în care atenția e mai monetizată decât oricând, iar suferința circulă zilnic ca divertisment, știre, scandal sau conținut viral.

Panemul, națiunea postapocaliptică ridicată din ruinele Americii de Nord, este construit ca o rană administrată politic. Capitoliul strălucește într-o opulență aproape obscenă, în timp ce cele douăsprezece districte trăiesc sub supraveghere, lipsuri și frică. În fiecare an, pentru a li se reaminti cine deține controlul, fiecare district trimite doi copii, un băiat și o fată între doisprezece și optsprezece ani, într-o arenă televizată unde trebuie să se ucidă până rămâne un singur învingător.
Câștigătorul se întoarce acasă bogat și celebru; cei învinși sunt jeliți doar de familiile lor.
E spectacolul național suprem, o competiție urmărită de toți, un eveniment cu prezentatori, stiliști, sponsori și favoriți ai publicului.

Jocurile Foamei nu sunt atât o anomalie într-un sistem altminteri funcțional, cât expresia cea mai limpede a unei lumi întemeiate pe dezbinare, frică și transformarea durerii în amuzament.

Katniss Everdeen e o fată de șaisprezece ani din Districtul 12, zona dedicată mineritului, care se oferă voluntar să ia locul surorii sale mai mici, după ce numele acesteia este extras pentru a participa la Jocuri.

Katniss vâna ilegal în pădure pentru a-și hrăni mama și sora mai mică, Prim, viața ei fiind deja o formă de supraviețuire activă, înainte de evenimentele de la Recoltă. Când se oferă voluntară în locul lui Prim, gestul nu are strălucirea eroismului, vine din iubire, panică și furie.

Katniss e suspicioasă, irascibilă, uneori rece, adesea incapabilă să-și înțeleagă propriile emoții. Nu are vocația sacrificiului, nu caută revoluția, nu visează la glorie. Învață să devină importantă pentru ceilalți înainte să înțeleagă ce înseamnă această importanță.

Panemul impresionează prin claritatea liniilor. Autoarea nu îngroapă cititorul în explicații istorice, doar câteva detalii sunt suficiente pentru a fixa un univers recognoscibil. Capitoliul este excesiv, colorat, artificial, aproape grotesc prin modul în care transformă trupul în ornament și moartea în program de seară. Districtele sunt obosite, exploatate, diferite între ele prin resursele pe care le produc, unite prin aceeași dependență față de centru. Pacificatorii, Recolta, trenul spre Capitoliu, interviurile, stilizarea tributelor, sponsorii, arena, toate acestea compun un sistem perfect teatralizat. Fiecare etapă a drumului spre Jocuri are funcția sa în marele mecanism al supunerii. Copiii sunt luați din comunitățile lor, curățați, îmbrăcați, prezentați, evaluați, vânduți publicului ca personaje.

Arena este spațiul cel mai violent, dar adevărata cruzime a sistemului începe înainte de prima moarte. Începe în momentul în care durerea este regizată. Katniss și Peeta Mellark, fiul brutarului, ales alături de ea din districtul lor, trebuie să înțeleagă rapid că imaginea le poate salva viața. Un zâmbet, o replică, o rochie, o privire spre cameră, o poveste de dragoste sugerată la momentul potrivit pot aduce sponsori. Într-o lume în care o bucată de pâine, un medicament sau o sticlă cu apă pot decide cine trăiește, autenticitatea devine resursă de supraviețuire.

Peeta este blând, intuitiv, atent la cuvinte și la efectul lor. Are o inteligență socială pe care Katniss o subestimează la început, fiindcă ea măsoară lumea prin utilitate imediată. El înțelege însă spectacolul, iar această înțelegere îl face puternic într-un fel diferit. Povestea lor romantică începe ca strategie, apoi alunecă într-o zonă mai nesigură, unde calculul și atașamentul se ating. Katniss nu știe mereu ce simte, sentimentele ei vin pe bucăți, prin teamă, recunoștință, rușine, instinct de protecție și neîncredere.

Gale Hawthorne, prietenul de-acasă, rămâne mai mult o prezență de fundal, dar importantă pentru înțelegerea lui Katniss. El aparține vieții ei de dinainte, pădurii, foamei împărțite, furiei care mocnește în Districtul 12. În raport cu Peeta, Gale reprezintă o altă energie, mai dură, mai directă, orientată spre revoltă. Triunghiul acesta nu funcționează doar romantic, deși seria va dezvolta și această direcție. În primul roman, cele două figuri masculine luminează două posibilități ale lui Katniss: supraviețuirea prin adaptare la spectacol și supraviețuirea prin ură acumulată împotriva sistemului. Ea rămâne undeva între ele, condusă mai mult de instinct decât de doctrină.

Fiecare tribut poartă o poveste posibilă, chiar și atunci când apare pentru scurt timp. Rue, în special, schimbă temperatura evenimentelor. Prin ea, arena își pierde orice aparență de competiție și devine vizibilă ca spațiu al unei cruzimi fabricate.

Transformarea gesturilor intime în gesturi politice este una dintre cele mai impresionante dinamici ale cărții. Katniss nu ține discursuri despre libertate. Nu are vocabularul unei revoluționare formate. Dar tocmai reacțiile ei spontane fisurează spectacolul. Când refuză să joace până la capăt scenariul Capitoliului, când arată compasiune, când transformă moartea lui Rue într-un moment de comuniune, când finalul din arenă forțează autoritatea să accepte o imagine pe care nu o poate controla complet, ea devine periculoasă, pentru că oamenii pot proiecta în ea o speranță.

Stilul autoarei ajută mult această tensiune crescândă. Scriitura este rapidă, limpede, foarte vizuală. Frazele au o tăietură practică, potrivită cu felul în care gândește Katniss. Nu există ornament inutil în momentele de pericol. Totul trece prin corp: foame, frig, durere, sânge, sete, respirație, miros de pământ, arsuri, răni. Perspectiva la persoana întâi și timpul prezent dau senzația că cititorul acționează odată cu protagonista. Katniss trăiește într-un prezent continuu, într-o lume în care viitorul este mereu amenințat, iar trecutul revine mai ales ca traumă.

Cartea are și un simț foarte bun al ritmului. Prima parte construiește tensiunea Recoltei și intrarea în spectacolul Capitoliului, partea mediană transformă pregătirea într-o scenă a manipulării, iar arena concentrează toate temele într-o formă brutală.

Romanul se citește cu ușurință, dar nu se consumă superficial. Dincolo de suspans rămân întrebările incomode. Ce fel de societate are nevoie să privească moartea copiilor pentru a-și confirma ordinea? Cât din ceea ce numim divertisment se hrănește din umilirea altora? Când devine privitul o formă de complicitate?

Dimensiunea feministă a romanului apare natural, fără să fie împinsă în față ca teză. Katniss este întreținătoarea familiei, vânătoare, protectoare, o fată care nu se potrivește cu feminitatea decorativă pe care Capitoliul încearcă să i-o impună. Echipa de stiliști o transformă în imagine, dar imaginea nu o înghite complet. Rochia în flăcări devine memorabilă tocmai fiindcă pune în contact controlul Capitoliului asupra aparenței cu ceva ce scapă acestui control. Katniss este făcută să strălucească pentru public, iar strălucirea ajunge să funcționeze împotriva celor care au produs-o. În acest joc al aparențelor, corpul ei devine câmp de bătălie simbolic.

Influențele romanului sunt ușor de recunoscut: gladiatorii Romei antice, politica pâinii și circului, distopiile clasice, ritualurile comunitare violente din literatura modernă, poveștile spartane despre copii abandonați în sisteme crude de selecție. Collins le adună însă într-o formulă cu identitate proprie, foarte ancorată în începutul secolului XXI. Jocurile foamei vorbește despre stat autoritar, dar și despre televiziune, branding, imagine publică, consum emoțional, celebritate, inegalitate economică și foame reală. Tocmai această combinație i-a dat forța de fenomen. Tinerii cititori au primit o poveste alertă, cu miză emoțională imediată, iar adulții au putut vedea în ea o satiră amară a unei lumi care își ascunde violența în formate atractive.

Succesul cărții a schimbat vizibil literatura young adult. A arătat că un roman pentru adolescenți poate fi dur, politic, neliniștitor și totuși extrem de popular. Alături de alte titluri care au depășit granițele publicului lor inițial, Jocurile foamei a contribuit la consolidarea ideii că literatura pentru tineri poate aborda teme politice, morale și sociale, fără simplificare excesivă. Suzanne Collins respectă inteligența cititorului adolescent. Îi oferă suspans, pericol, emoție, dar îl lasă și cu întrebări despre propagandă, responsabilitate, traumă și supraviețuire.

Finalul primului volum are o victorie cu gust neliniștitor. Katniss scapă din arenă, dar nu iese cu adevărat liberă. Victoria ei a produs o imagine pe care Capitoliul trebuie să o gestioneze, iar Snow înțelege deja pericolul. Această ieșire din arenă seamănă mai mult cu intrarea într-un conflict mai mare. Collins închide romanul cu inteligență, păstrând atât satisfacția supraviețuirii, cât și senzația că adevărata bătălie abia începe. Trauma rămâne acolo, sub piele. Camerele s-au oprit pentru o clipă, dar spectacolul politic continuă.

Citit astăzi, romanul pare chiar mai actual decât la apariție. Trăim într-o epocă în care imaginea publică se construiește obsesiv, furia circulă rapid, suferința devine virală, iar distanța dintre cei care decid și cei care plătesc prețul deciziilor se simte tot mai apăsat. Panemul este o distopie, dar mecanismele lui au ecouri teribil de familiare.

volum
disponibil
pe site-ul librăriei online
Libris