Secretul
secretelor

 

de
Dan Brown

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2025
Număr de pagini: 690
Traducere: Adriana Bădescu
titlu achiziționabil pe
Portokal.ro

 

Secretul secretelor este al șaselea roman din seria cu Robert Langdon a lui Dan Brown și primul apărut după opt ani de tăcere editorială, de la Origini (2017). Publicat în septembrie 2025, volumul îl aduce pe celebrul profesor de simbologie de la Harvard în Praga, orașul cu arhitectură barocă, mahalale evreiești medievale și atmosferă de mister ce pare anume creată pentru intrigi browniene.

Langdon și Katherine Solomon — savanta specializată în noetică, pe care cititorul o cunoaște din Simbolul pierdut — petrec câteva zile romantice în capitala Boemiei, unde Katherine tocmai a susținut o conferință despre natura conștiinței umane. Ea este pe punctul de a publica o carte revoluționară care ar putea zdruncina din temelii convingeri științifice și religioase stabilite de secole. Manuscrisul susține că există dovezi empirice conform cărora conștiința omului nu dispare odată cu moartea trupului, ci continuă să existe ca parte dintr-un întreg universal.

O crimă brutală spulberă însă liniștea excursiei, Katherine dispare brusc împreună cu manuscrisul ei, iar Langdon se trezește vânat atât de autoritățile locale, cât și de o organizație obscură și periculoasă.

Urmărind fire de investigație care se împletesc cu simboluri din mitologia Pragăi — inclusiv legendarul Golem, creatura de lut a cărei umbră planează peste tot romanul —, Langdon pornește într-o cursă contracronometru pe ulițele medievale ale burgului, prin laboratoare subterane secrete și prin coridoarele puterii politice internaționale, în căutarea femeii pe care o iubește și a unui adevăr care, dacă ar ieși la lumină, ar schimba pentru totdeauna modul în care înțelegem mintea umană.

Acțiunea se extinde ulterior la Londra și New York, într-o construcție epică tipică lui Dan Brown, cu răsturnări de situație la fiecare capitol și cu un ritm care nu îți lasă răgazul să pui jos tomul voluminos în ediție cartonată de lux.

Există puțini autori în viață ale căror apariții editoriale mai reușesc să provoace un mic eveniment cultural, iar Dan Brown, cu bune și rele, într-o dezbatere care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat, rămâne unul dintre ei.
Maestrul bestsellerului conspirativ a fost întotdeauna subestimat de critici. Proza lui este, în cel mai bun caz, funcțională, personajele rareori ne surprind în moduri care par câștigate organic, iar arhitectura narativă urmează un tipar atât de familiar, încât a devenit aproape un gen în sine: un bărbat erudit în sacou de tweed, o femeie cu minte strălucită a cărei atribuție principală, în primele capitole, este să fie pusă în pericol, un oraș european transformat într-un muzeu viu și o conspirație suficient de amplă pentru a zgudui temeliile civilizației occidentale. Secretul secretelor nu renunță la niciuna dintre aceste convenții. Ceea ce face, discret și cu mai multă ambiție decât i se recunoaște uneori autorului, este să le adâncească.

Romanul se deschide la Praga, un oraș atât de cinematografic gotic, încât aproape că se scrie singur, iar Brown, spre meritul lui, nu alege calea cea mai comodă de a zugrăvi fundalul. Praga lui este documentată cu acea minuțiozitate obsesivă care a fost mereu atuul său cel mai puternic. Cartierul Evreiesc, bisericile baroce, secolele de tradiții ezoterice, toate devin parte din preocuparea centrală a cărții, întrebarea despre ce se întâmplă cu conștiința umană după moarte. Katherine Solomon, cercetătoarea în noetică introdusă pentru prima dată în Simbolul pierdut și devenită acum partenera romantică a lui Langdon, este pe punctul de a publica un manuscris care pretinde că oferă dovezi empirice pentru supraviețuirea conștiinței dincolo de corp. Înainte să apuce să o facă, dispare. Manuscrisul se evaporă odată cu ea.

Apoi se desfășoară scenariul familiar al unui thriller marca Brown, cu urmăriri pe străzi înguste, evadări în ultima clipă, un răufăcător care este mai degrabă simbol decât om, dar motorul filosofic subliminal este de data aceasta diferit într-un sens important. Conceptul de conștiință non-locală, ideea că mintea nu este pur și simplu ceva produs de creier, ci ceva care ar putea exista independent de el, este tratat aici ca un domeniu serios, chiar dacă disputat, al cercetării științifice. Dan Brown mobilizează informații reale, anomalii documentate de la marginile neuroștiinței, și construiește un caz speculativ a cărui credibilitate devine secundară, provocând în primul rând imaginația.

Langdon din acest roman este, de asemenea, în mod discret, o figură mai interiorizată. E mai în vârstă, iar acțiunile lui demonstrează asta. Există un pasaj, pe la mijlocul cărții, în care, ascuns în nava unei biserici întunecate, ajunge să se întrebe dacă o viață petrecută descifrând simbolurile credințelor altora l-a lăsat fără credințe proprii, dacă erudiția nu a fost, pentru el, o formă sofisticată de evitare. Pasajul nu este lung și nu are vreo profunzime anume, dar există, iar prezența lui reprezintă un soi de onestitate emoțională pe care Brown și-a permis-o rareori. Și relația cu Katherine este gestionată cu mai multă delicatețe decât legăturile feminine anterioare ale seriei, care tindeau să funcționeze mai ales ca adăugiri de intrigă decât ca relații umane. Cei doi par să se cunoască într-adevăr, lucru care, în contextul acestei serii, pare aproape radical.

Toate acestea nu sugerează că romanul își transcende genul sau limitele autorului. Dan Brown tot nu poate rezista avalanșelor explicative, iar istoria Pragăi ne este livrată la intervale care ar pune la încercare chiar și răbdarea unui arheolog pasionat. Proiectul secret din miezul poveștii, legat de CIA și de experimente asupra conștiinței efectuate sub parcul Folimanka, forțează credibilitatea în moduri pe care până și convențiile thrillerului le absorb cu greu. Iar actul final, așa cum a devenit deja un fel de tradiție, se rezolvă cu o viteză disproporționată față de complexitatea întrebărilor ridicate de carte de-a lungul a sute de pagini. A-i cere lui Brown să rămână în zona nerezolvabilului înseamnă, însă, a-i cere să fie cu totul alt scriitor.

Dan Brown scrie pentru omul din sălile de așteptare care nu s-a mai gândit la natura conștiinței de la un curs universitar de filosofie pe care și-l amintește doar pe jumătate, iar el îl face pe acel cititor să se gândească din nou la ea. Împachetează idei mari într-o formă care se absoarbe compulsiv și le livrează unui public care altfel nu s-ar întâlni niciodată cu ele. Iar asta contează. Este, de fapt, o formă de generozitate culturală din care ar putea învăța și autori mult mai celebrați. Secretul secretelor nu va câștiga premii și nici nu aspiră la așa ceva. Ceea ce face este să-ți amintească, undeva pe la pagina trei sute, într-o capelă barocă luminată de lumânări, că întrebarea cea mai veche — ce suntem și unde ne ducem? — nu a primit încă răspuns. Pentru un thriller, asta înseamnă destul de mult.

Sigur, are puține șanse să-i convertească pe scepticii ce nu gustă operele autorului, dar fanilor care s-au bucurat de multă vreme de călătoriile propuse de el le oferă o revenire satisfăcătoare, chiar dacă nu revoluționară. Este un volum mai amplu, mai dens și mai stratificat tematic decât unele dintre cărțile precedente, păstrând în același timp ADN-ul care a transformat seria într-o senzație globală: curiozitate intelectuală mixată cu o intrigă fără timpi morți.

Într-un peisaj literar adesea împărțit între ficțiune literară austeră și page-turnere de consum rapid, el ocupă un teritoriu fertil de mijloc, unul în care ideile contează, iar inima bate mai repede. Fie și numai pentru asta, Secretul secretelor își merită locul pe rafturile cu bestselleruri și în conversația despre cum ficțiunea populară poate, în momentele ei cele mai bune, să lumineze tiparele ascunse ale lumii noastre și ale propriei noastre ființe.

cartea
poate fi comandată pe
site-ul  librăriei online
Portokal