Văd că vă interesează
întunericul

de
Illarion Pavliuk

Editura Trei
Colecția: Fiction Connection Crime
Anul publicării în limba română: 2026
Titlul original: Я бачу, вас цікавить пітьма (2020)
Traducere: Mihai Hafia Traista
Număr de pagini: 576

Descins din peisajul literaturii ucrainene contemporane, unde rănile istoriei și urgențele prezentului impun atât de adesea o confruntare directă cu realitatea, romanul Văd că vă interesează întunericul, scris de Illarion Pavliuk, propune o disecție tulburătoare a naturii umane, constituindu-se într-o meditație amplă asupra întunericului ce pătrunde în existența oamenilor fără zgomotul sirenelor sau al exploziilor, instalându-se treptat în banalitatea vieții cotidiene.

Publicat în 2020, romanul a devenit unul dintre marile succese editoriale ale generației sale, fiind nominalizat la premiul BBC „Cartea anului” și depășind pragul de 200.000 de exemplare vândute. Dincolo de succesul comercial, adevărata sa forță se află în fascinația neliniștitoare pe care o exercită asupra cititorului. Este o carte care zdruncină reperele morale, modifică modul în care privim responsabilitatea individuală și ne lasă, în cele din urmă, să ne descurcăm singuri prin întunericul propriilor întrebări.

Andrii Haister, psiholog criminalist din Kiev, cu un trecut în Legiunea Străină Franceză și experiența războiului din Afganistan, este trimis în localitatea izolată Buskiv Sad pentru a contribui la anchetarea dispariției unei fetițe. Așezarea pare suspendată în afara timpului obișnuit. Iarna capătă aspectul unei stări permanente, locuitorii își continuă existența cu o indiferență apăsătoare, iar un ucigaș în serie cunoscut sub numele de Fiara face victime de ani întregi, fără ca prezența lui să provoace o îngrijorare pe măsura faptelor. Haister sosește hotărât să găsească fetița, însă ancheta începe aproape imediat să se încurce într-o succesiune de contradicții și întâmplări inexplicabile. Martorii oferă declarații care se contrazic sau refuză pur și simplu să se implice. Încercările de a părăsi localitatea se sfârșesc prin întoarceri în același punct. Granița dintre rațional și supranatural devine tot mai fragilă, până când cititorul ajunge să împărtășească dezorientarea protagonistului, pierzându-și treptat certitudinile despre regulile care guvernează această lume.

Ceea ce ridică romanul deasupra convențiilor genului este felul în care Pavliuk integrează supranaturalul în însăși construcția morală a poveștii. Buskiv Sad depășește condiția unei simple localități bântuite, transformându-se într-un spațiu simbolic atent elaborat, în care se regăsesc trimiteri la Grădina desfătărilor pământești a lui Hieronymus Bosch și la arhitectura Infernului imaginat de Dante. În același timp, decorul își păstrează particularitățile concrete, recognoscibile. Fabrica de zahăr, cu catacombele sale pline de metan, cafeneaua Minotaurul, râul care desparte așezarea de lumea din afară și enigmaticul Hariton, șoferul cu trăsături simbolice de Charon, alcătuiesc un univers în care fiecare element pare să ascundă o semnificație suplimentară. Aceste locuri materializează o anumită condiție spirituală, conferind formă vizibilă unor realități morale. Locuitorii așezării întruchipează, adesea cu o claritate aproape alegorică, cele șapte păcate capitale. Dintre toate, indiferența se conturează drept una dintre cele mai grave forme ale degradării umane, deoarece creează condițiile în care celelalte păcate pot prospera nestingherite. Lupta lui Haister se desfășoară astfel pe două planuri, confruntarea cu amenințarea exterioară fiind însoțită de efortul de a învinge apatia care a început deja să-i corodeze propria conștiință.

Stilul lui Pavliuk se remarcă printr-o precizie rece, aproape clinică, ce accentuează eficiența atmosferei tot mai stranii. Frazele sale evită excesele lirice, preferând acumularea răbdătoare a detaliilor, asemenea observațiilor consemnate de un anchetator la locul unei crime. Rezultatul este o proză cu o expresivitate deopotrivă contemporană și surprinzător de atemporală, capabilă să treacă firesc de la procedurile investigației criminalistice la reflecția metafizică. Într-un moment, atenția se concentrează asupra unor urme lăsate în zăpadă sau asupra inconsecvențelor din declarația unui suspect, pentru ca imediat după aceea istorisirea să deschidă întrebări despre liberul-arbitru ori despre posibilitatea ca o întreagă comunitate să fi ales, colectiv și aproape inconștient, să locuiască într-un infern construit din propriile compromisuri. Amploarea romanului, care numără 576 de pagini în ediția românească, își găsește justificarea în această explorare minuțioasă. Digresiunile, personajele secundare și revenirile obsesive ale intrigii contribuie la dezvoltarea aceleiași interogații fundamentale, legate de prețul moral pe care omul îl plătește atunci când preferă să întoarcă privirea.

Personajul Andrii Haister ocupă un loc central în această investigație asupra conștiinței. El se îndepărtează considerabil de tiparul eroului convențional. Marcat de pierderi personale, de amintirea războaielor și de o relație încheiată tragic, ajunge în Buskiv Sad purtând deja povara unor răni interioare profunde. Hotărârea sa de a găsi fetița dispărută pare să izvorască dintr-o nevoie mai puternică decât simpla obligație profesională, aceea de a-și demonstra că un gest autentic de compasiune mai poate avea însemnătate. Autorul urmărește această frământare fără să o idealizeze. Evoluția protagonistului este inegală, presărată cu eșecuri, momente de orbire morală și tentația persistentă de a abandona căutarea, acceptând resemnarea cenușie care domină întreaga comunitate. Posibilitatea mântuirii se conturează treptat, printr-un proces dureros de asumare a propriei vinovății. Orice apropiere de izbăvire presupune, mai întâi, recunoașterea deplină a întunericului interior, într-o confruntare de la care protagonistul nu se mai poate sustrage.

O dimensiune aparte a romanului se dezvăluie atunci când povestea este privită în contextul experienței istorice ucrainene. Scris înaintea invaziei rusești pe scară largă din 2022, volumul pare să anticipeze o serie de întrebări morale pe care războiul avea să le aducă în prim-plan cu o intensitate dramatică. Confortul înșelător al nepăsării, erodarea lentă a empatiei și pericolul acceptării răului ca parte firească a existenței devin teme cu o rezonanță care depășește universul ficțional. Buskiv Sad nu reprezintă o alegorie directă a unui anumit moment istoric, dar mecanismele sale sociale sunt tulburător de familiare oricui a observat modul în care o comunitate percepe distanța dintre cunoașterea adevărului și disponibilitatea de a acționa. Indiferența localnicilor are o expresie mult mai subtilă decât cruzimea ostentativă. Ea se manifestă prin refuzul cotidian de a fi deranjați, prin preferința pentru o minciună suportabilă în locul unui adevăr care ar impune schimbări și responsabilități. Din această perspectivă, romanul funcționează simultan ca thriller și parabolă morală, oferind satisfacția unei intrigi complicate, dar lăsând în urmă o neliniște etică dificil de risipit.

Rețeaua de referințe culturale construită de Pavliuk este amplă, fără să devină ostentativă. Ecourile prozei lui Stephen King se fac simțite în izolarea apăsătoare a comunității și în reprezentarea unui loc care pare să se hrănească din slăbiciunile oamenilor. Afinitățile mai profunde ale romanului trimit însă spre tradiții artistice și literare mult mai vechi. Viziunile aglomerate ale damnării din picturile lui Bosch, organizarea riguroasă a păcatului din Divina Comedie a lui Dante și claritatea morală a anumitor basme, în care eroul trebuie să identifice și să numească forța care îl ține captiv înainte de a se putea elibera, se întâlnesc într-o construcție epică cu o identitate proprie. Fetița dispărută dobândește o semnificație ce depășește rolul său în desfășurarea anchetei, devenind aproape un simbol al inocenței care trebuie recuperată pentru ca salvarea să mai fie posibilă. Faptul că această căutare se împletește cu încercarea lui Haister de a reveni dintr-o formă de moarte sufletească imprimă finalului o forță discretă, refractară satisfacțiilor facile. Dincolo de rezolvarea enigmei rămâne o revelație mult mai incomodă, legată de adevărata natură a întunericului și de formele prin care acesta se instalează în conștiința umană.

Există și momente în care ambiția simbolică a romanului solicită vizibil structura narativă. Abundența corespondențelor alegorice poate căpăta uneori un caracter schematic, iar anumite personaje secundare rămân mai degrabă reprezentări ale unor idei decât individualități pe deplin dezvoltate. Aceste imperfecțiuni au însă o pondere redusă în economia unei opere care își menține remarcabila intensitate de-a lungul întregii desfășurări. Ceea ce persistă în memoria cititorului este ipoteza tulburătoare din epicentrul său moral, potrivit căreia cea mai primejdioasă manifestare a răului ar putea fi tocmai disponibilitatea pasivă de a-i permite să existe, să se extindă și să devină obișnuință. Într-o epocă dominată de distragerea permanentă a atenției și de justificări convenabile, această idee dobândește gravitatea unui diagnostic asupra societății contemporane.

Văd că vă interesează întunericul este o lectură inconfortabilă, care nu oferă cititorului distanța protectoare din care ar putea contempla, fără implicare, eșecurile morale ale personajelor. Dimpotrivă, îl atrage treptat în aceeași ceață morală care învăluie comunitatea din Buskiv Sad, obligându-l să reflecteze asupra lucrurilor pe care este dispus să le ignore pentru a-și păstra liniștea.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.

Puteți citi alte opinii despre carte, pe paginile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Cărți Blog
Fata Cu Cartea
Fantaliria

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii