Apele liniştite ascund abisuri întunecate.

În ape adânci

                    de Paula Hawkins

Editura Trei
Anul apariţiei: 2017
Titlul original: Into the Water
Traducere de: Camelia Ghioc
Număr de pagini: 432
Achizționabil pe portokal.ro

   Greu de imaginat ordalie mai absurdă şi mai lipsită de speranţă pentru femeia judecată, ca aceea a Probei Apei, consemnată în nenumărate surse istorice, aplicată în diferite comunităţi medievale celor bănuite de vrăjitorie. Suspecta era legată cu o frânghie de mijloc şi aruncată într-o apă foarte adâncă. Dacă se scufunda şi se îneca, era considerată nevinovată şi absolvită post-mortem. Dacă plutea, înota, sau i se umflau hainele şi o reţineau la suprafaţă, era clar vrăjitoare şi era arsă pe rug, aşa că, probabil, ar fi preferat să se înece. Practic, dacă erai acuzată de vrăjitorie şi începea procedura probatorie, atât a fost! Într-un fel sau altul erai moartă – putându-se astfel considera drept juriu ce a hotărât execuţia: gura lumii.

Interesante şi motivele care erau luate în considerare ca acuzații pentru demararea “procesului”: dacă femeia nu era măritată, nu avea copii, dacă atrăgea prea senzual atenţia bărbaţilor, dacă făcea ceaiuri vindecătoare din plante, dacă migălea bijuterii prea frumoase sau cu un design nemaivăzut în zonă, dacă locuia într-o casă izolată şi avea un câine sau o pisică. Mai ales neagră, dacă era o pisică neagră trecuse deja dincolo de orice prezumţie de nevinovăţie.

O realitate istorică ce pulsează dureros pe lista memorială a ororilor umanităţii şi care poate fi exploatată metaforic (evident şi previzibil – totuşi foarte rar se întâmplă) de orice scriitoare ar dori să empatizeze feministic cu spiritul liber, îngrădit patriarhal sau de preconcepţii, al vreunei eroine speciale a ei.

Nu este o surpriză pentru cine i-a savurat cartea de debut, atât de intens scociorâtoare în psihologia feminină, că o astfel de scriitoare ce abordează tematica şi toţi afluenţii săi, devine Paula Hawkins. Autoarea bestsellerului Fata din tren revine în atenţia cititorilor cu un nou thriller psihologic încărcat de mister, suspans și leșuri de femei.

   Când sora ei, Nel, este găsită înecată, Julia Abbott se vede constrânsă să se întoarcă în orăşelul sufocant al adolescenţei lor, un loc de care amintirile sale tulburi au ţinut-o mereu la distanţă.

Orăşelul Beckford, străbătut de apele unui râu cu o reputaţie macabră este izvor al multor duşmanii mute între sumbrii săi locuitori şi al unor legende sinistre despre cei care s-au înecat la Bulboană, începând cu Libby, tânăra bănuită de practici vrăjitoreşti şi executată cu cruzime în anul 1679.

Jules, ajunsă din nou  în casa în care a copilărit, face cunoştinţă cu Lena, fiica lui Nel, dar şi cu furia şi dispreţul adolescentei de 15 ani. Pentru Lena ea este mătuşa necunoscută care i-a ignorat mama atâta amar de vreme, când aceasta dorea să o contacteze. Încercând să camufleze durerea cauzată de moartea unicului părinte, Lena îşi transformă şi îşi canalizează emoţiile distructive către Jules, care nu trebuie doar să facă faţă mâniei nepoatei ei, dar şi amintirilor chinuitoare dintr-un trecut traumatizant, ale cărui umbre voit uitate și ţinute la distanţă,  încep să prindă din nou contururi.

Moartea lui Danielle Abbott (Nel), precedată de sinuciderea în acelaşi loc, La Bulboana Înecaţilor, a lui Katie Whittaker, cea mai bună prietenă a Lenei, este investigată de către Sean Townsend şi de către Erin Morgan, poliţista curajoasă cu un trecut nu tocmai impecabil, numai bun de folosit pentru a o discredita de către cei care preferă că tainele oraşului să rămână înecate în apele râului.

Temerara Nel, cea care nu se putea abţine să nu tulbure apele, era obsedată de Bulboană şi de istorisirile locale din Beckford care ţin de ea, pregătindu-se să publice o carte-monografie ce ameninţa să dea în vileag mai multe secrete, unele ajungând până în secolul XVI, pe vremea în care presupusele vrăjitoare trebuiau să treacă proba apei – practică inumană, consemnată istoric până târziu în multe colectivităţi primitive, superstiţioase şi izolate

Manuscrisul rămas nepublicat amplifică misterul morţii autoarei sale:

„Beckford nu e un epicentru al sinuciderilor. Beckford e un loc unde te descotoroseşti de femeile nesupuse”

Galeria personajelor este foarte bogată şi variată – sunt atât de multe, încât se poate să fii nevoit să revii uneori asupra numelui vreunuia pentru a-ţi aminti de unde să-l iei. Perspectiva fiecăruia este prezentată în capitole ce le poartă numele. Mărturiile lor se constituie în imagini complementare despre contextul general, toţi sunt suspecţi în cazul de posibilă crimă, poveştile lor personale sunt interconectate şi nicio descriere a vreunuia nu apare degeaba, de aceea este bine să urmăreşti atent firul revelator detectivistic, intercalat între flashback-uri ce amintesc evenimente din trecutul recent sau mai indepărtat.

Accentele romanului cad pe câteva tematici generale cu valoare simbolică:

Relaţiile pline de încărcătură emoţională părinţi-copii, raporturile antagoniste dintre surori sau cele ceva mai blânde dintre fraţi şi surori, prietenia foarte strânsă între două adolescente rebele (Katie şi Lena)… Toate aceste interacţiuni afective sunt trăite intens, încărcate de sentimente şi resentimente.

Familiile marcate de cel puţin o sinucidere, o crimă sau de ambele:

–  Familia Abbott, formată exclusiv din femei – cele două surori Danielle (Nel) şi Julia (Jules, aşa cum preferă, ba chiar insistă să i se spună) şi Lena.

Jules este fosta copila grăsuţă eclipsată de sora ei în toate aspectele: frumuseţe, inteligenţă şi carieră, traumatizată de amintirile unei adolescențe umilitoare.

Lena, o minoră voluntară a prezentului, este o fire aprigă şi determinată, adeseori mult prea agresivă.

–  Familia Townsend avându-i ca membri pe poliţistul local Sean, tatăl său, fost polițist, Patrick, şi Helen, soţia lui Sean şi directoarea şcolii – îmbătrânită înainte de vreme din cauza propriei morale rigide, obosită de greutatea principiilor de viaţă alese, care împart femeile în uşuratice-nenorocite şi doamne demne, asemenea ei.

Descrierea lui Sean dă măsura talentului literar al Paulei Hawkins, conţine genul acela de remarcă metaforică originală, care e cel mai bun indicator că te afli în prezenţa unui adevărat scriitor:

„Inspectorul Townsend îmi urmarea chipul, aşteptând să spun ceva. Se înălța deasupra mea, slab şi ascuţit, de puteai să te tai dacă te apropiai mai mult”

–  Familia Whittaker: Louise, mama neconsolată, îndurerată după pierderea fiicei ei, Katie, copilul mai mic, vulberabilul şi anxiosul Josh, şi Alec, capul familiei, depăşit irevocabil de povara tragediei recente: moartea lui Katie, sclipitoarea şi dezinvolta adolescentă plăcută de toată lumea.

–  Familia Sage – nici măcar clarvăzătoarea din Beckford, Nickie Sage, cea care vorbeşte cu morţii şi are abilităţi paranormale, nu apare fără familie, astfel că rătăceşte pe lângă Bulboană, bântuită de sora ei, fosta poliţistă Jeannie.

Idei patriarhale şi matriarhale în veşnice coliziuni temporale. Sean, Patrick, Mark şi Robbie Cannon sunt bărbaţi a căror interacţiune cu femeile îi aduce pe lista posibililor suspecţi de crimă, iar personalităţile lor par să aibă mereu corespondenţe identice în generaţiile trecute, cu rezolvări masculine la fel de rudimentare şi brutale în încercarea de a neantiza spiritul liber feminin, perceput ca factor destabilizator social.

Crime terifiante din trecut, precum cea comisă asupra lui Libby, cea mai veche victimă cunoscută a apelor, una dintre strămoaşele celor două Sage, masacrul din casa familiei Ward sau moartea lui Lauren Slater din 1983 a cărei martor este chiar propriul ei fiu.

Lista începe cu tânara Libby, care a fost interogată prin tortură, acuzată de vrăjitorie şi înecată în Bulboană. Mitul ei continuă în Beckford cu lanţul de vieţi curmate de-a lungul timpului, fiecare verigă fiind o nouă moarte.

Bulboana Înecaţilor a răpit vieţile lui Libby Seeton, Mary Marsh, Anne Ward, Ginny Thomas, Lauren Slater, Katie Whittaker şi acum pe cea a lui Nel Abbott. Toată lumea îşi pune întrebarea plauzibilă: Cine va urma? Practic, toată acţiunea şi nevroza cărţii se învârte în jurul acestui loc blestemat.

„…uneori, după o ploaie zdravănă, să zicem, râul se umflă. Dezlănţuit, suge pământul şi-l răscoleşte şi dezvăluie ceva pierdut: oase de miel, o gheată de copil, un ceas de aur înfipt în mal, o pereche de ochelari pe un lanţ de argint… Râul poate să se întoarcă peste trecut, să-l scoată pe tot la lumină şi să-l scuipe pe maluri, la vedere…”

Râul acesta, care „dă şi ia viaţă”, traversează şerpuitor regiunea, odihnindu-se la Bulboana Înecaţilor – unde creează un înşelător peisaj idilic – pare că urmăreşte localnicii, astfel că, în orice parte a oraşului Beckford s-ar afla, nu pot scăpa de prezența lui apăsătoare.

Paula Hawkins creează un coşmar cu femei înecate, efluvii de superstiţii şi zvonuri tenebroase despre crime străvechi, sub pânda unui ucigaş tăcut care curge răbdător şi întunecat, ademenind pe malurile sale victimele, tăindu-le tălpile în pietrele lui ascuţite, astupându-le strigătele cu alge încâlcite, la umbra falezei stâncoase ridicată deasupra sa ca un străjer credincios şi fidel.

În ape adânci este un roman meandric în care trecutul se întrepătrunde cu prezentul în viziuni cu morţi violente şi cadavre care plutesc în apele abisale sau sunt readuse pe mal de râul care cere vieţi şi curmă destine. Râu, ce, până la urmă, nu reprezintă decât colectorul fluid al urii, răutăţii, meschinăriei, invidiei, geloziei, secretelor şi pasiunilor negative ale oamenilor prin mijlocul cărora îşi învolburează şuvoiul și pe care el doar le reflectă.

…….

Thriller-ul psihologic În ape adânci poate fi comandat pe site-ul librariei online portokal.ro la un preț excelent.

 

 

Cronica literară executată in comuniune interpretativă de Natașa Alina Culea și Marius Andrei.