Ascensiunea stelară

Stelarium
2

de
Ana-Maria Negrilă

 

Editura Crux Publishing
Colecția Sci-Fi
Data publicării: 2016
Număr de pagini: 480

 

Universul Stelarium este o sursă inepuizabilă de surprize.
Dacă primul volum din serie, Regatul sufletelor pierdute, s-a dovedit a fi un ingenios cyberpunk cu tentă space opera, în stilul Richard K. Morgan, al doilea e un mega-roman space opera la extensia completă a conceptului, conținând toate elementele savuroase ale acestui gen de SF și păstrând doar nucleul tehno-ideatic cyberpunk, așa cum scrie Alastair Reynolds în cele mai inspirate momente ale sale.

În prima parte din saga, tensiunea se înfiripă din problematici coloniale uniplanetare, intrigi politice locale, misiuni de spionaj, lupte pentru putere sau competiția de recucerire a cosmosului.
În a doua, încordarea se acumulează pe parcursul unei foarte lungi călătorii spațiale și atinge apogeul odată cu sosirea la destinație a exploratorilor, care încearcă să ia legătura cu o altă ramură a dispersiei galactice umane, ce a evoluat în condiții diferite de mediu.

Se poate citi acest volum Stelarium separat de restul trilogiei?
Impresia mea este că da… Există o istorie a misiunii și un trecut al fiecărui personaj, dar ele pot fi deduse și completate din referiri subtil recapitulative, până la contactul expediției cu planeta țintă, unde începe o aventură nou-nouță.
Chiar aș îndrăzni să recomand acelor cititori care apreciază mult mai mult o poveste space opera decât una cyberpunk să înceapă cu acest volum, ce sigur îi va captiva, și apoi să se întoarcă la primul episod al seriei, ca la un prequel, pentru a descoperi mai multe despre membrii echipajului astronavei, pe care au ajuns între timp să-i cunoască bine.

Așa cum știm din Regatul Sufletelor Pierdute, omenirea a migrat de pe Pământul devenit inospitalier, sub forma unui roi alcătuit din flota sa de nave cosmice.
Călătoria interplanetară urmărită în Ascensiunea stelară are rolul să conecteze două segmente ale roiului, colonizate pe traseul exodului.
În pofida anilor-lumină care despart cele două neo-civilizații, cultura lor inițială reprezintă încă o vastă bază comună, ceea ce face cu atât mai interesantă descoperirea evoluției fiecăreia.

Romanul este structurat în două planuri narative culisante.
Cel al expediției venite de pe Galene, desfășurat pe nava-meteorit Ascensiune II, și cel al planetei de destinație, Cardeea.

În capitolele din primul plan, regăsim o parte din vechile intrigi politice și jocuri de putere de pe Galene, perpetuate la nivel micro, cu specificitatea antipatiei generale îndreptate împotriva celor patru agenți anh aflați la bord, în scopurile ascunse ale cărora nimeni nu are încredere.

Ei înșiși nu știu exact rolul pe care urmează să-l joace, odată ajunși la cealaltă frântură de omenire.
Sunt conștienți că trebuie să găsească una dintre navele-arcă originare, cu care locuitorii Cardeei au ajuns la sistemul lor solar, că va fi nevoie să-i contacteze Inteligența Artificială aflată la bord, pentru a ușura conectarea pe mai departe de restul flotei umane, dar din cauza condiționărilor la care au fost supuși, nu pot intui până exact în momentul îndeplinirii acestei etape a misiunii, ce trebuie să facă în continuare.

Super-puterile agenților sunt extrase din fluxul energetic galenic, păstrat pe astronavă în Ecosferă, unde este menținut de vegetația anh replantată aici.

O complicație suplimentară și imprevizibilă o reprezintă reconstruirile genetice ale căpitanului navei Ascensiune și ale adjunctei acestuia, care sunt un fel de clone ale căror memorii ancestrale se pot activa, de tip Duncan Idaho din Dune, plasate chiar la conducerea expediției.
Nici Inteligența Artificială a arcei restaurate nu se știe cât de fiabilă este și cât de capabilă să facă față unor eventuale atacuri ale celor patru atât de periculoși agenți anh.

Mai mult decât orice, călătoria spațială este marcată de etapele de criosomn indus și trezire periodică, efectuate pe parcursul lungului voiaj interplanetar criogenic.

Capitolele celui de-al doilea plan narativ au numai noutăți absolute.
Prezentarea planetei Cardeea, colonizată de două nave terestre, Speranzia și Turbillion, aduce fascinația explorării unui alt ecosistem în care umanitatea s-a adaptat.

«Cardeea este o planetă albastră, o sferă pe care mişcările tectonice au scindat continentele, împrăştiindu-le pe suprafaţa oceanului în arhipelaguri de dimensiuni mai mari sau mai mici.»

Principalii actori politici care domină societatea din această lume a câtorva fâșii de pământ înconjurate de ape sunt Uniunea Insulară condusă de Arhipelag și orașul plutitor Hubb, cel care a moștenit cea mai importantă parte a tehnologiei vechilor nave generaționale și a dezvoltat-o într-un nou mod de viețuire ecologică, bazat pe bule protective și forța energetică a diferitelor tipuri de vibrații.

Înfruntările pentru putere sunt prezente și aici, ca peste tot unde au ajuns oamenii.
Ele se precipită odată cu apropierea navei Ascensiune, astfel încât expediționarii de pe Galene vor ajunge la comunitatea umană a Cardeei în momente dramatice ale istoriei acesteia.

Orașul Hubb a fost atacat și doborât din levitația sa arogantă, foștii privilegiați ai sorții fiind acum hăituiți și tratați îngrozitor de locuitorii legați de pământ și mare, pe care până de curând îi dominaseră prin tehnologia superioară.

Tot așa cum nu existau tabere de buni și răi pe Galene, nu sunt identificabile nici pe Cardeea.
Oamenii luptă pentru diferite principii, mai mult sau mai puțin corecte, unii sunt mai ticăloși și mai scelerați decât alții, fără să conteze prea mult din care tabără fac parte.

La început, pare că orașul plutitor e agresorul suprem, cu a sa aristocrație a cerului atacând bieții pălmași de la sol, ca represalii pentru vini închipuite, dar pe parcurs, cei din Arhipelag devin barbarii care masacrează foștii zburători, aflați încă sub influența șocului că au pierdut lumea lor utopică.

Cel mai aproape de a fi considerat antagonistul absolut este manipulatorul Anss Herd, care a planificat conflictul dintre două culturi, numai pentru a trage el foloase geriatrice din descoperirea astroavei Speranzia și a obține viață eternizată.

Desantul agenților anh în această societate planetară ce se restructurează este spectaculos și se soldează cu o mulțime de aventuri palpitante, de genul urmăririlor, infiltrărilor, capturărilor, evadărilor, relațiilor romantice imposibile, eliberărilor de sclavi sau rezolvărilor de enigme greu descifrabile.

Tocmai prin combinația perfectă de hard science fiction și științifico-fantastic ce ar putea fi considerat chiar fantasy, încântă și acest roman semnat Ana-Maria Negrilă.

Acensiunea stelară dezvoltă concepte și tehnologii complexe, jonglând cu extrapolări științifice sau filosofii existențiale, dar oferă și un fir epic încărcat de acțiune pasionantă, personaje pitorești și specii de animăluțe extaterestre adorabile.

Dualitatea revine ca laitmotiv în tot și-n toate, cea de catalogare asigurând că romanul va fi apreciat la fel de mult de cei care caută provocarea anticipativă high-tech în SF, ca și de cei care vor aventuri trepidante în universuri exotice pline de originalitate.

Scriitoarea dă o satisfăcătoare încheiere de etapă și acestui volum al ei, reușind totodată să și crească așteptarea pentru următorul, ca și cum ar fi aplicat un cliffhanger. Un alt exemplu bun de dualitate aparent contradictorie. Tare făină tehnica asta!

Titlurile care alcătuiesc trilogia Stelarium sunt:

Regatul sufletelor pierdute (2016)
Ascensiunea stelară (2016)
Agenții haosului (2019)

 

 

Romanul poate fi achiziționat pe site-ul editurii
Crux Publishing