Regatul Sufletelor Pierdute

Stelarium
1

                                      de Ana-Maria Negrilă

 

Editura Crux Publishing
Colecția Sci-Fi
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 462

 

         Am descoperit-o pe scriitoarea Ana-Maria Negrilă prin romanul său de debut, distins cu Premiul Vladimir Colin, Împăratul ghețurilor. O poveste glaciară minunată, pe care-o recomand din nou, așa cum o făceam și în recenzie, oricărui gen de cititori, chiar și acelora care nu simpatizează prea mult SF-ul sau de-abia au început să-i testeze atracțiile.

Știam că mai recenta serie Stelarium, publicată la zece ani de la apariția volumului Împăratul ghețurilor, se petrece în același univers, fără să aibă totuși prea mare legătură cu prima carte, fiind o bucată de istorie din viitorul îndepărtat al lumii în care s-a desfășurat întâia aventură.

Chiar și cu atâta timp și spațiu (personajele din Stelarium nu mai viețuiesc pe Terra) așternute între cele două episoade, așteptam cu nerăbdare să aflu cum arată destinul umanității iernatice în viziune cosmică, odată desprinsă de Pământul devenit inospitalier.

         Regatul Sufletelor Pierdute, prima parte a acestui restart de saga, ne debarcă pe planeta Galene, din sistemul solar Etain, corp ceresc cam de aceeași mărime cu Terra, acoperit în proporție de 90% de ape și având un singur continent locuibil.

Ea a fost aleasă de coloniștii de pe trei nave spațiale: Celeste, Ascensiune și Bonaventura, desprinse dintr-o mare flotă de dispersie a umanității, mai întâi pentru un popas de avarie și apoi ca nouă casă, când tentația de-a rămâne a depășit ideea de a urma un plan prestabilit, ce i-ar fi dus spre alte locații galactice.

         La începutul acțiunii cărții, au trecut 500 de ani de la colonizare. Continentul Nuna (botezat inițial NovaEuropa) este deja amplu și divers populat. Oamenii s-au împărțit mai întâi în două, apoi în trei state, pe criterii spiritualo-filosfice, și și-au reluat principala preocupare existențială: conflictele, duse până la războaie, între o facțiune și alta.

Regatul Celest, Uniunea Republicilor Libere și Marele Comintern, care e legat în capitala Diege, prin Podul Ascensiunii, de nou construită Stație Spațială Liftport, se confruntă în ideologii și scopuri ascunse, inclusiv din acelea care privesc viitorul coloniei și al tuturor locuitorilor planetei.

Regatul este cea mai radicală dintre entitățile statale, având principii ce intră în discordanță puternică cu cele ale Republicii și Cominternului, între care nu există decât o minimă diferență de interpretare a dogmei religioase, dar din genul celor care de atâtea ori au îndepărtat culturi vecine sau înrudite, mai mult decât le-au antagonizat pe altele marile diferențe. Momentan, există o alianță oficială între cele două structuri politico-administrative din sud, împotriva nordicului Regat Celest, precum și un tratat de armistițiu care a transformat înfruntările directe într-o frenetică activitate de spionaj, cam ca în timpul Războiului Rece de pe Pământ.

         O importanță deosebită pentru viața generală pe planetă, și extraordinară pentru tot ce ține de informații, o are energia galenică, tip special de legătură simbiotică, utilizată de fauna și flora locală într-o modalitate pe care eu am perceput-o ca asemănătoare celei din filmul Avatar. Coloniștii au învățat să o exploateze și ei, dezvoltând două rețele informaţionale principale: Reţeaua Republicii, la care au acces numai posesorii de implanturi cu pseudoclathrin, şi Fluxul Anh, utilizat drept bază de date şi platformă de comunicare de către agenţii Anh ai Regatului Celest. După sute de ani de ameliorări genetice, specialiştii Regatului au reuşit să îmbunăţească chiar genomul agenţilor, astfel încât să poată capta energia galenică şi s-o poată folosi pentru a altera realitatea oamenilor obişnuiţi.

         Personajele care acționează în acest cadru atât de complex structurat sunt foarte numeroase, ajungând la diversitatea celor dintr-un volum de Peter F. Hamilton, dar cele spre care se îndreaptă cel mai mult atenția sunt patru agenți speciali, trimiși în misiuni diferite, ce par a nu avea legătură, până când încep să se intrezărească manipulările unui maestru păpușar, îndărătul lor.

Ceea ce se conturează drept un obiectiv principial al civilizației de pe Galene, în fața măreției căruia orice alte interese devin meschine, era de prevăzut din însăși cunoașterea naturii umane. Nu e în firea oameniilor care au gustat odată din ideea de călătorii spațiale, să nu încerce să le reia cât mai repede, indiferent dacă locul spre care-i vor duce va fi mai bun sau mai rău.

Și poate că nici nu există un loc mai bun sau mai rău, decât pe moment, fiindcă odată ocupat de oameni, el va deveni oglinda tuturor societăților lor, ce își perpetuează aceleași șabloane, indiferent de mediul în care sunt transferate. Așa cum s-a întâmplat și pe Galene.

«…Considerând că primii colonişti au călătorit sute de ani pentru a ajunge aici, de ce n-am putea şi noi să facem acelaşi lucru folosind tehnologia lor, beneficiind însă de habitate mai bune, cum ar fi cele dezvoltate de Comintern, creiere vegetale mai performante şi de un ecosistem ce se va guverna singur în timp ce călătorii vor fi în crio-somn? Colaborarea cu Regatul ar fi importantă aici, pentru că oamenii lor de ştiinţă s-au ocupat de îmbunătăţirea Criptelor şi au crescut şansele de supravieţuire ale corpurilor revitalizate după sute de ani. De asemenea, se cunoaşte interesul Regatului pentru IA-uri şi pentru valorificarea acestei tehnologii în scopul obţinerii de avataruri, asemănătoare celor care au condus navele antice.

Studiul asupra fragmentelor de vechi pânze solare descoperite în nordul Republicii au permis replicarea şi îmbunătăţirea lor pentru a dezvolta mai multe vele ce vor propulsa, pentru început, un prototip ce va depăşi planetele Tinia şi Taranis, deplasându-se spre cea mai apropiată stea vizibilă. Dacă există şi alte stele mai apropiate, ecranate de Etain, rămâne de văzut…»

         Nu cred că vom găsi vreun fan SF care să se plângă prea repede de structura insolită a unei cărți, de multitudinea de perspective care alternează, de lipsa temporară de indicii sau direcții orientative. Suntem o specie răbdătoare, care știe că va fi răsplătită din plin, la un moment dat.

Alta ar putea fi situația pentru cei care și-ar dori o carte la fel ușor de savurat ca Împăratul Ghețurilor. Regatul Sufletelor Pierdute chiar este cyberpunk, adică un subgen la care până și iubitorii de stiințifico-fantastic pot avea probleme de integrare a conceptelor. Romanul de debut al autoarei nu e, deși un lector universitar care a scris o prefață foarte frumoasă, probabil contaminat gustativ de povestirile publicate înainte sau chiar retroactiv, de seria Stelarium, susține că da. Nici măcar nu ar fi rentabil să se meargă pe ideea asta, pentru că Împăratul Ghețurilor se poate adresa unui public mult mai larg, dacă este considerată doar o pasionantă poveste distopică de iarnă planetară.

Mi-a lipsit un personaj feminin la fel de interesant în Regatul Sufletelor Pierdute. Scriitorii bărbați de SF sunt destul de misogini și te aștepți ca o mână feminină să aducă mai multe femei în peisaj, nu să se ia după ei și să le dea roluri minore. Nu ar fi fost deloc straniu ca vreunul dintre agenții importanți sau liderii implicați să fie de alt sex.

Dar, poate, tocmai pentru că a reușit să creeze un personaj memorabil feminin în romanul anterior, scriitoarea a dorit să schimbe perspectiva aici. Sper să regăsesc unul-două-trei în volumul următor al seriei.

Tare bine alese, butadele de început de capitol! Orgasmic intelectuale!
Exemplu:

«Există o singură parte a universului pe care o poți îmbunătăți și aceea este propria ta persoană»

Foarte utile și venind la momentul oportun sunt și explicațiile despre câte o anumită noțiune a noii lumi, funcționând ca o gură de aer sorbită periodic, înainte de imersiunea în vârtejul epic.

         Se simte că Ana-Maria Negrilă își iubește universul și are atenția unei miniaturiste în finisarea fiecărui element din vasta lui arhitectură.

         Regatul Sufletelor Pierdute este primul volum, pe cât de complex, pe atât de ofertant în idei, al seriei Stelarium. Elemente high tech, de nano și biotehnologii, experiențe genetice, organizări statale și teologice, rețele informatice sau de informații, umbra și proiecția unei expediții cosmice, creiere vegetale sau umane vegetative, robotizări mecanice și psihologice, IA-uri uneltitoare, filosofii revoluționare, toate ne sunt prezentate în forme originale, și-ntr-un flux captivant de evenimente.

Urmează
Ascensiunea Stelară!

 

 

Romanul poate fi achiziționat pe site-ul editurii
Crux Publishing