„Trebuie să crezi orice poveste auzi.”

.

Vraja oaselor
sub
clar de lună

.

de
Kathryn Purdie

.

Editura Corint
Colecția: CorinTeens
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Bone Crier’s Moon (2020)
Traducere: Adina Rațiu
Număr de pagini: 448

.

Vraja oaselor sub clar de lună este primul volum al unei noi serii fantasy apărute în splendida colecție CorinTeens a Editurii Corint.

Scriitoarea americană Kathryn Purdie reinterpretează original figurile misterioase numite generic Les Dames Blanches – spiritele feminine ale mitologiei și folclorului francez.

În variantele povestirilor medievale despre ele, aceste femei îmbrăcate total în alb cereau bărbaților pe care-i întâlneau noaptea pe un pod, să danseze împreună.
Dacă ei ar fi acceptat, i-ar fi lăsat să treacă, altfel, i-ar fi ucis.

Autoarea a rămas atât de fascinată de acest gen de legende cvasi-horror, încât a dorit neapărat să ofere o versiune proprie a motivelor pentru care Les Dames Blanches se comportau astfel.

Ailesse și Sabine sunt Leurress, Descântătoare de Oase, scopul lor formativ fiind să devină Fermecătoare, Călăuze ale sufletelor morților înspre Paradisul lui Elara sau Infernul lui Tyrus – două zeități ale acestui univers, în total fiind patru.

Fetele, una de șaptesprezece ani, cealaltă de șaisprezece, sunt cele mai bune prietene, aproape surori, dar au caractere total diferite.

Ailesse, fiica conducătoarei confreriei feminine, unica moștenitoare a acesteia, este curajoasă și plină de inițiativă, caută animalele cele mai puternice și periculoase pentru a le vâna și a  completa astfel talismanul său format  din oase a trei vietăți, amuleta magică transferându-i calitățile fiecăruia.
E foarte dornică să obțină toate abilitățile necesare pentru a deveni o Călăuză perfectă și a-și face mândră mama, pe Odiva, care pare o evaluatoare rece și obiectivă, ce nu își manifestă niciodată satisfacția pentru realizările fiicei.

Sabine este contrariul Ailessei aproape în toate.
Are doar harul unui animal prins în talisman, al unei salamandre, fiindcă îi e milă să ucidă altele pentru a modela magic oasele lor.
Totuși, atunci când prietena sa este în pericol, nu ezită să lupte până la sacrificiul de sine, încercând să o salveze.

Proba de maturitate a fetelor, ritualul de trecere în etapa adultă a vieții, constă în atragerea propriului sortit pe un pod, unde, la alegerea lor, pot folosi acești amourés predestinați pentru scurte relații dictate de nevoia procreării și apoi să-i omoare sau pot să îi ucidă imediat, ca o demonstrație de lealitate și dedicare țelului lor suprem.

Sabine și-ar dori să nu ajungă niciodată la acel moment al inițierii, pe când Ailesse este deja gata să treacă rapid de el.
Știe cântecul de atragere a sufletului său pereche, are pregătit fluierul de os străvechi cu care îl va intona, pumnalul cu care va săvârși sacrificiul și o are alături pe Sabine, ca tradițională martoră.

Ce nu știu cele două fete este că la întâlnirea ritualică le așteaptă alți vânători pregătiți să omoare.
Trei tineri care și-au închinat viața ideii răzbunării taților lor, pe care i-au pierdut din cauza femeilor în alb.

Bastien a văzut cu ochi de copil cum tatăl său este înjunghiat după dansul cu o Descântătoare de Oase, iar frații Jules și Marcel au fost alături de al lor într-un chin mult mai îndelungat, provocat de o relație cu același soi de vrăjitoare.

Cei trei plănuiesc asasinarea unei surate în alb, cu Bastien jucând rolul sortitului hipnotizat, până în clipa când se poate apropia de țintă.
Bastien și Jules (care deși e fată, este o foarte bună luptătoare) s-au antrenat îndelung pentru a face față super-puterilor animaliere ale zânelor-războinice, iar Marcel a studiat orice informație a putut găsi despre ele.

Această feroce confruntare adolescentină pregătită de fiecare dintre tineri, fără a cunoaște exact intențiile celorlalți, ar putea avea un efect care să cutremure din temelii atât lumea viilor, cât și pe cea a morților, pentru că fluierul din os străvechi pe care îl folosește Ailesse este unicul instrument care permite Călăuzelor să ghideze sufletele prin  portalurile ce duc spre Paradis sau Infern.
Iar dacă s-ar pierde sau ar fi distrus…

Narațiunea curge din perspectivele lui Bastien, Ailesse și Sabine.
Eu – cel mai mult – m-am atașat tocmai de protagonista cea mai improbabilă, Sabine, dar cred că autoarea a declanșat intenționat procesul ăsta încă de la primele pagini ale romanului, pentru că odată înaintând în poveste, rolul Sabinei crește.

Vraja oaselor sub clar de lună este o reinterpretare mitică ingenioasă și complexă.
Chiar dacă acest prim volum al seriei e unul introductiv, în care a fost necesară descrierea în amănunt a cosmogoniei universului plăsmuit de scriitoare, ea se face organic, treptat, strecurată – cu dozaj ideal – în acțiunea vijelioaso-haotică a cărții.

Un fantasy young adult concentrat mai mult pe aventuri și worldbuilding, decât pe love story, deși povestea de dragoste are și ea o multitudine de ingrediente (sentimente contradictorii – predestinare – triunghi amoros – suflete-pereche) ce o fac impresionantă și memorabilă.

Aș spune că întregul roman are ceva dintr-un poem cavaleresc, reușind să mențină constantă atmosfera melodioasă din jurul acțiunii care te ține cu sufletul la gură.

Kathryn Purdie locuiește în apropiere de Salt Lake City, Utah, împreună cu soțul și cei trei copii ai lor.
A studiat teatrul clasic la Oxford School of Drama. Compune cântece la chitară pentru toate poveștile ei și le oferă în mod gratuit cititorilor pe site-ul personal.
Vraja oaselor sub clar de lună este scrisoarea sa de dragoste pentru Franța, unde a petrecut o vară când avea 19 ani, și pentru cele trei tinere franțuzoaice care au ajutat-o în propriul rit de trecere.

.

.

Puteți comanda
volumul
 pe
site-ul
Editurii Corint