Cartea cu scoarțe de argint,
ferecate
Delirul încapsulat
.
de
Florin Pîtea
.
Editura Crux Publishing
Anul publicării în limba română: 2015
Număr de pagini: 264
.
Cartea cu scoarțe de argint ferecate – Delirul încapsulat este o operă steampunk alcătuită pe principiul confecționării monstrului frankensteinian.
Nuvelete, povestiri și fragmente anecdotice sunt unite într-un cvasi-roman de aventuri, unde se mențin îmbucate unele într-altele, prin atmosfera aceluiași univers victorian și personaje comune ce reapar în peisaj, ranforsând unitatea narațiunii.
O compoziție demnă de genul căreia cartea îi aparține, unul în care toate rotițele dințate și mecanismele se îmbină organic:
epoca victoriană cu tehnologia modernă, noțiuni istorice cu elemente actuale de cultură pop, eleganță stilistică a altor vremuri cu interpretări glamour futuriste, măiestria manuală a unicatului cu tipizarea revoluției industriale, fantasticul dark cu parodia fantasy dezlănțuită.
Romanul-colecție-de-povestiri începe într-o întunecată tușă gotică, urmărind traseul unei cărți cu coperți de argint superb ferecate, de nedeschis, care, asemeni obiectelor prețioase letale din jungla lui Rudyard Kipling, modifică dramatic destinele tuturor celor în posesia cărora ajunge, atingându-i cu blestemul misterului său menit a rămâne indescifrabil… până când… Gavroche o salvează pe Fetița cu chibrituri de la îngheț și o găzduiește în statuia elefantului de mucava, unde locuia, pentru a o delecta cu poveștile cuprinse între scoarțele filigranate.
După această introducere panoramică, utilizată perfect drept pretext pentru descrierea lumii în care curg poveștile steampunk, dualitatea conceptuală începe să se manifeste plenar, prin schimbarea totală a registrului, în comic de limbaj și satiră cu referințe culturale subtile.
Pe ursul Fram și pinguinul Apolodor – cel plin de dor de frații lui din Labrador – îi regăsim contopiți în Fram, ursul bipolar, care a ajuns la ambii poli.
Membrii Clubului pentru Explorări şi Experimente, în frunte cu Lady Badminton și Amélie de Sans-Souci, lansează un nou sport: badmintonul.
O confruntare pașnică, finuță și feminină, cât timp nu se încurcă nimeni în plasa ce întretaie terenul de joc.
Când moare Pălărierul Nebun, elita societățiii locale intră în criză profundă.
Vă puteți închipui o lume steampunk fără pălării? Ar scădea dramatic genul în preferințele practicanților de cosplay.
Așa că, Pălărierul Nebun este resuscitat de către doctorul Victor Rammstein şi Jeanne d’Arc Électrique, într-o variantă a sa mai plictisitoare, devenind astfel Pălărierul Sănătos.
Este război și agentul secret Bon d’Age se află în serviciul Maiestății Sale Imperiale.
Imediat după ce se dichisește în salonul frizerilor dubioși Rasputin,Tunsputin și Frezatputin, se îmbarcă la bordul clasicului dirijabil, pentru o nouă misiune peste mări și țări.
Cea mai scelerată dintre ele presupune eliberarea în teritoriu inamic a unor fiole cu substanța destabilizatoare mintal numită delir încapsulat – soluție furnizată de bătrânul doctor Young, de la spitalul de boli nervoase.
Când asemenea deformatoare de percepții ajung la îndemână, nici nu e de mirare că se ivesc în continuare personaje ca: scriitorul Philip K. Dickens, psihanalistul Sigmund Fraud, frații Marx și Engels, generalul Motors, contele de Tuna-Sandwich, căpitanul Nema, filosoful Sokreztu, războinicii Tatae-sana și Minoru-sana sau mecanoida botezată Fecioara de Fier Forjat.
Se poate remarca, de-a lungul firului narativ, punctarea anumitor inovații reale din perioada industrializării, în aceeași cheie comică.
Avem parte de reinterpretări ale conceptelor de telefonie mobilă, internet sau iluminat public… Ies niște chestii de parcă s-ar fi amalgamat Muzeul Invențiilor cu Expoziția Ciudățeniilor.
Cartea cu scoarțe de argint ferecate – Delirul încapsulat își asumă rolu-i malformator social, poate în ideea că într-o oglindă ce răsfrânge denaturat, lucrurile nelalocul lor se văd mult mai clar.
Sau poate doar din pur amuzament scriitoricesc. Nu îți dai niciodată seama… și tocmai în această lipsă de morală afișată, stă farmecul discret al umorului cărții fără scoarțe de argint ferecate, dar cu multe înțelesuri și subînțelesuri încapsulate.
Florin Pîtea s-a născut în 1971, la Câmpina, şi a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti, cu specializările limba şi literatura engleză, respectiv limba şi literatura franceză.
În 2011, a primit titlul de doctor în filologie engleză, cu o lucrare despre subspecia literară (post)cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime.
Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar până acum a publicat trei volume de proză scurtă (Necropolis, 2001, An/Organic, 2004, Delirul încapsulat, 2015), două romane (Gangland, 2006, Anul terminal, 2012) şi trei volume de nonficţiune (An Introduction to 20th Century British and American Fiction, 2008, Art Wasn’t Quite Crime, 2010, O introducere în opera lui Liviu Radu, 2014).
Lucrările sale sunt prezente în periodicele CPSF Anticipaţia, Almanah Anticipaţia, Lumi virtuale, Helion, Jurnalul SF, Ficţiuni, fiction.ro, Galileo, Gazeta SF şi Ficţiuni.ro.
A publicat schiţe şi povestiri în antologiile Nemira ’95, Nemira ’96, Almanah-antologie Nautilus, România SF 2001, Alte lumi, alte legende, AtelierKult – Povestiri fantastice, Millennium Fantasy & Science Fiction 2 – Şase ani de ficţiuni, Dansând pe Marte şi alte povestiri fantastice – A doua antologie AtelierKult, Premiile Galileo 2011, Steampunk – A doua revoluţie, Dincolo de noapte – 12 feţe ale goticului, Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF, Ferestrele timpului, Lumi stranii şi Istorii alternative.
A fost distins cu premiile ARSFan (1994, 1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007), cu Premiul I la Convenţia Naţională de Science Fiction Călăraşi (1999), cu Premiul al III-lea la concursul de proză scurtă Helion (2010 şi 2011) și cu premiul pentru eseu la RomCon Suceava (2015).
A tradus proză scurtă de Bruce Sterling, William Gibson, Walter Jon Williams, Nancy Kress, Greg Egan, Gregory Benford, Ted Chiang, Greg Bear şi James Patrick Kelly.
Recent, autorul a lansat și volumul doi din
Cartea cu scoarțe de argint, ferecate:
Motorul de căutare
.
.
Coperta este absolut minunată! 😍Și conform recenziei tale de 3 dă DA, ascunde o poveste tare interesanta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Triplu-multumesc, Dana! 😀 Daaa, e superba coperta! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci, altfel spus, e un steampunk mai traznit, cu tot soiul de trimiteri amuzante. Im place ideea, iar coperta este, intr-adevar, foarte faina. As incerca! Multumesc pentru recomandarea frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Ana! 🙂 Da, cred ca steampunk-ul cere obligatoriu un pic de trazneala si mult umor. 😀 Lectura placuta! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Coperta e fascinanta si cred ca si cartea e pe masura. Nu am citit niciodata steampunk, chiar sunt curioasa cum mi s-ar parea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eva, stiu ca ti-a placut Râurile din Londra. E un gen destul de apropiat de steampunk, deci am un prim indiciu ca te va prinde… 😀
ApreciazăApreciază
Originala ideea! Imi place si coperta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază