Nordam 2190
SAPIENT
de
Alina Voinea
Crux Publishing
Dată publicare: 2026
Număr de pagini: 596
Amenințarea kindrusară care plana asupra Nordamului devine, în sfârșit, reală.
Sondra Warder ajunge în centrul unui conflict politic și militar care scapă rapid de sub control, în timp ce relația ei cu Rhad începe să se fractureze sub presiunea secretelor și a deciziilor imposibile.
Între conspirații, operațiuni militare, sentienți de pe Titan complet diferiți de ceea ce își imagina oricine și o lume aflată la limita colapsului, SAPIENT combină military SF, thriller politic, inteligență artificială și o poveste de dragoste tensionată într-o continuare întunecată, brutală și mult mai personală a seriei Nordam 2190.
Fragment
în avanpremieră
2191, Jay 24, luni
Titan
Baza III
„Nimeni nu se poate sustrage îndatoririlor stabilite ierarhic, iar acestea vor fi duse la îndeplinire prin colaborarea între egali, delegarea, după caz, către subordonați, și, cel mai important, obediență absolută față de superiori. În cazuri excepționale, prin decizia Dinastiei, ierarhia nominală poate fi înlocuită prin ordine directe.”
— Amendamentul A V Yī la Proclamația Federală Fundamentală Sacră și Absolută (comunicată popular și inclusă în Lege în 2096, Ober 18), Fey 2172
Qiú își petrecuse o mare parte din orele libere în compania nedorită a unui sentiment apăsător. Pe de o parte, misiunea pe care Mojiki o dusese la îndeplinire nu i se păruse admirabilă, dar Legea era clară. Nimeni nu se putea împotrivi deciziilor Dinastiei, iar calitatea de cetățean aducea cu sine obligația de a avea încredere, fără comentarii sau îndoială, în judecata și obiectivele stabilite de Semtóul Divin.
Ca nǎo însă, și încă unul vechi, de rang superior VI, din prima decadă, Qiú se simțea nedreptățit. Lăsând deoparte forma neadecvată a umanoidului cu țurțuri ridicoli la nas, XI era totuși un număr din decada a doua. Poate ar fi tolerat altfel autoritatea impusă a unui VII, a unui VIII sau chiar a unui IX, dar un XI, chiar dacă venea imediat după X, era, totuși, din decada inferioară. Era adevărat că modelul cu care defila Mojiki era unul recent, dar experiența acumulată de Qiú ar fi trebuit să-i compenseze cu vârf și îndesat vârsta.
Pe Shé nu-l interesase problema, pentru că între XI și LI erau cinci decade, așa că i se păruse firesc să facă ce i se spusese, fără ca să-și onduleze măcar vârful cozii. Qiú trebui să recunoască pentru sine că Shé era o operă de artă, strălucitor și amețitor de estetic. Lumina roșiatică a ambientului de pe Titan îi avantaja și forma, și statura mlădioasă, de anacondă metalică. Din păcate, operațiunile lui cognitive se bazau doar pe procesorul înghesuit în spațiul redus din tărtăcuța lui frumos placată cu titan irizat, așa că discuția se încheiase înainte să înceapă, cu Shé încolăcindu-se, alinător și cald, împrejurul furiei care mocnea sub membrana lui Qiú. Iar furia, cuprinsă cu atâta delicatețe, începuse să se domolească, risipindu-și fuioarele de abur în atmosfera cețoasă a Titanului.
Apoi, legănat de cele două inele pe care Shé le strecurase sub el, privise cu o încântare aducătoare de pace vălurelele calme ale imensității lichide din proximitatea Bazei III.
Mojiki ar fi putut fi competent. A V Yī ar fi putut fi un lider bun. Iar el, VI CIX Qiú, ar fi putut să fie un nǎo de ale cărui piese vechi nu mai avea nimeni nevoie, dar pe care prefera să se încolăcească făptura maiestuoasă a lui LI XI Shé.
Simplul fapt că ar fi fost mai costisitor ca părțile lui componente să fie dezasamblate și reciclate decât să se producă piese noi direct pe Titan trebuia să fie o consolare pentru care merita să-și vibreze membrana bătrână.
De parcă i-ar fi auzit gândurile, Shé se strânse și mai tare împrejurul lui.
Analogii – Antologii 