“Ce zi o fi azi? Ziua când toată lumea se ciocneşte de Cris?”

     My Dilemma is You  1

                                                                                                           de Cristina Chiperi

Editura Litera
Număr de pagini : 334
Traducere din limba italiană : Bianca Paulevici

   Un enfant du siècle în accepţiune modernă, Cristina Chiperi e o adolescentă născută pe plaiuri moldave, emigrată cu părinţii la doi ani în Italia, care îşi scrie primul roman pe telefon la 16-17 primăveri şi îl publică pe Wattpad, de unde va fi pescuit de editorii italieni ce îl vor transforma într-un fenomen de succes naţional şi internaţional.

  Având ca idee de pornire melodia My Dilemma a Selenei Gomez, romanul Cristinei e un fanfiction, adică un gen care are ca personaje vedete reale – actori sau cântăreţi… Da, fetelor, Cameron Dallas chiar există şi poate că e mult mai cuminte decât e în carte, dacă vă speria o bruftuluială în care el va fixează prin izbire cu umerii de pereţi, din motive neamoroase… Eul liric (cum mă obliga să-i zic de-a-n boulea, profa mea de română) – uneori chiar şi epic – este Cristina Evans, o fată de aceeaşi vârstă cu autoarea şi părând să aibă toate calităţile ei psihice şi fizice, ceea ce ne-o face imediat simpatică, măcar pentru că arată aşa drăguţă în poza echivalentă…

  Cris are o viaţă împlinită şi fericită în Los Angeles, în reţeta căreia pe lângă familie, îi sunt aproape bunii săi prieteni Cass şi Trevor, când, primeşte o veste tulburătoare pe nepusă masă (de fapt tocmai îi puneau părinţii una, încununată cu-n tort consolator). Tatăl său este promovat la serviciu şi trebuie să îşi mute întreagul roi casnic la Miami. … O urmăm pe eroină în această permutare iniţiatică în noua locație, de care ea mai întâi e deprimată şi temătoare, dar apoi tot mai incitată, pe măsură ce prieteni şi colegi noi apar în peisaj. Şi ce prieteni! Un trio de băieţi superbi, vedetele liceului, găsesc cele mai periculoase modalităţi de a face cunoştinţă. Nash o trăzneşte cu o minge pe plajă, Matt dă peste ea cu skateboardul, iar Cameron o bruschează de-a dreptul. Dar tot răul spre bine, reuşeşte în scurt timp ceva ce, după propriile mărturisiri, îşi doresc toate fetele din şcoală : să se apropie de toţi trei.

 Cea mai problematică relaţie va fi cea cu bad boy Cam, care e cuplat cu lidera majoretelor, mean girl Susan. Un cuplu ideal de bullies liceiali. Într-o primă etapă Susan o hărţuieşte destul de urât pe fata noastră (deşi nici ea nu se lasă), iar Cameron îi ţine isonul. Pe de altă parte, partizani ai Cristinei sunt ceilalţi populari : Nash şi Matt, plus surioara timidă a lui Cam (opusă lui caracterial), dulcica Sam, care îi devine noua cea mai bună prietenă. Aproape pe nesimţite Matt se transformă din amic în iubitul oficial, deşi sentimente greu de recunoscut, pentru urâciosul Cameron, zbârnâie strident în playlist-ul fericirii Cristinei.

  Dincolo de dramoletele amorezării si geloziei, tânăra autoare încearcă să abordeze şi teme mai grave ale vieţii adolescenţilor. Sam (surioara cameroniană cea bună) suferă pentru comportamentul fratelui ei şi din cauza istoriei familiale, până la a dezvolta o afecţiune psihică autolezionistică, pe care, poate doar noua prietenă Cris, o va ajuta s-o lecuiască. Un alt spectru teribil : consumul de droguri, se strecoară şi el printre prietenii fetei, aducând un rece fior morbid în cercul ei de cunoscuţi.

Mai presus, însă, de tot şi toate, adevărata dilemă a Cristinei devine (aţi ghicit) Cameron. Jocul de atracţie inoportună şi repingere neconvingătoare e chiar simpatic.

“Băiatul acela e cea mai mare dilemă a mea şi a reuşit să mă facă să îmi pierd capul după el din prima zi în care l-am cunoscut.”

  Un pic cam neprincipiale, personajele Dilemei. Nimănui nu-i pasă prea tare că îşi înşeală iubitul sau iubita, cât timp nu e prins şi nici că dimineaţa se sărută cu cineva, iar seara cu altcineva. Dar asta face parte din autenticitatea pe care o dă descrierii idilelor de liceu, faptul că ea e făcută chiar de o liceeană, nu de o scriitoare profesionistă care îşi aminteşte cum era în şcoală şi cu sursa asta vagă de inspiraţie, creează un univers sentimental logic şi compartimentat. Nici vorba de aşa ceva aici. Toată lumea se destrăbălează cu cine-i vine. Realism pur!

  V-am spus de Lexi? Nu v-am spus. E o micuţă bloggeriţă paparazzi, care terorizează lumea mondenă a liceului, cu articolele ei dezvăluitoare.

continuare…