“Voi continua să cred în el până va avea încredere în el însuşi.”
După ce ne-am îndrăgostit (seria “After” volumul 3)
de Anna Todd
Editura TREI
Anul apariţiei: 2016
Traducere: Oana Dusmănescu
Nr. de pagini: 826
Să ne reamintim ce-avem aici. “After” al treilea volum al celei mai de succes poveşti de dragoste coborâte de pe wattpad. Scrisă de Anna Todd, iniţial în regim fanfiction, folosind numele şi figura lui Harry Styles, solistul trupei One Direction (nu mă-ntrebaţi – locul 3 la X-Factor, dar adevăraţii câştigători în sufletul adolescentelor – se abreviază 1D) pentru “eroinul” fantasmelor sale erotico-literare. A fost modificată în unele puncte, începând cu numele Hardin Scott, pentru a deveni o carte publicabilă cu doi eroi autodefiniţi. E un citat despre One Direction pe coperta fiecărui volum, dar până nu am dat şi eu pe net peste trebuşoara cu ficţiunea de fană, nu prea înțelegeam la ce se referă. Aşteptam vreun concert al lor care să aibă însemnătate în viaţa Tessei şi a lui Hardin, când colo chiar amorezul ar trebui să arate ca tipul din boyband, în imaginaţia fanfictautoarei.
Scrierea e simplă (ca de wattpad, unde cu cât îi ridici nivelul, cu atât pierzi din cititori), dar nu lipsită de calităţi. Are o curgere rapidă, tensionată în momentele cheie şi părţile erotice sunt chiar excitante. Povestea în sine produce în publicul cititor efectul ăla de ori-ori. Ori îi îndrăgeşti eroii şi nu poţi fără să afli ce li se mai întâmplă. Ori te irită cu desăvârşire. Doar că spre deosebire de alte cărţi care împărţeau aşa rasfoitorii în două tabere clare, seria asta de romane poate radia ambele influenţe la acelaşi cititor. Depinde în ce moment al ei te-apucă exasperarea şi-ţi promiţi că o abandonezi, fără ca totuşi s-o laşi din mâna.
Nu ar fi motive deosebite să se întâmple asta, poveşti simpatice cu băiatul viciat care în interior e de fapt o comoară, au mai fost spuse şi nu au fost la fel de controversate. Ce poate enerva (sau atrage masochistele nedeclarate) e că Hardin nu e sălbatic cu restul lumii şi îmblânzit doar cu iubita (cumva atracţia principală la un bad boy), dar e rău şi periculos chiar şi cu mieluşica noastră dulce şi virginală, Tessa. O terorizează psihic şi ne-o supără de ne vine să-l batem sau să-i strigăm ei : Lasă-l naibii, fă, proasto!… Justificări ar avea el ca să fie tulburat (tată beţiv, violul mamei la care a asistat şi îi provoca coşmaruri încă)… Totuşi conflinctele proaspătului cuplu sunt produse doar de interpretări greşite, mofturi sau lucruri nemărturisite. Ar putea părea exagerate, însă fiind atât de dese, e imposibil să nu rezonezi măcar cu unele dintre ele, amintindu-ţi că exact aşa ai păţit şi tu cu careva, ceea ce le dă brusc legitimitate realistică tuturor celorlalte.
Volumul trei, După ce ne-am îndrăgostit, ne preia exact de unde ne lăsase al doilea într-un soi de cliffhanger. Din faţa salonului de tatuaje, unde Tessa îşi întâlneşte brusc trecutul bântuitor în substanţa tatălui său ce o părăsise acum nouă ani. Hardin îl întâmpină iniţial cu obişnuita suspiciune şi intoleranţă, cu atât mai mult cu cât omu’ suferă de alcoolism ca şi tact’său, Ken. Dar pe când al lui Hardin se reabilitase şi înflorise, al Tesei doar degenerase. Totuşi când îl iau acasă într-o scurtă vacanţă de homeless dus la duș, iubitul fiicei începe să îl accepte şi chiar să îl simpatizeze. Aproape să crezi că s-a schimbat din cum îl ştiam.
Sunt şi alte semne. Băiatul se chinuie să devină mai raţional şi mai calm, mai puţin instinctual. Conştientizează tot mai clar că nu poate continua la nesfârşit cu ura asta împotriva a tot şi toate, care îi afectează şi relaţia cu Tessa. Dar tocmai efortul raţionalizat îi aruncă cumva pe cei doi protagonisti sisifici, printr-o serie de motive de gelozie şi vorbe spuse pe negândite sau cu intenţia de răzbunare, într-un alt vârtej conflinctual. Un adevărat maelstrom de data asta, parcă mai distrugător ca oricând.
Tessa încearcă să îl convingă să o urmeze la Seattle unde avea oportunitatea aceea de job (de care tot Hardin îi făcuse rost – vine reproşul imediat). El ar cârmi-o mai degrabă spre Anglia şi face tot ce-i trece prin cap ca să-i strice planurile. Zed cel bătut reapare în peisaj şi marchează puncte ca frumuşelul mult mai de treaba. O excursie cu părinţii lui Hardin, nu aduce nimic bun nici ea. Deşi în galeria personajelor, chiar da. Întâlnesc acolo un cuplu funny de lesbiene ca o reflectare a lor, cu care interacţionează amuzant şi un chelner înfipt, foarte curajos. Dar în rest tot mai multă ceartă. De parcă încercarea de schimbare şi conştientizarea că nu pot să o ţină aşa încă două volume, mai rău le-a făcut.
Asta până spre jumătatea cărţii, când brusc se întâmplă nişte răsturnări de situaţie dramatice. Aş spune că se revine la ele, în sfârşit, pentru că acestea asigurau succesul pe wattpad, unde scriai ziua ce visai noaptea şi schimbai brusc echipele cum voiai tu. Astfel că unele personaje pozitive evoluează în negative şi invers. Grozăvii violatoare de trup şi suflet sunt puse la cale. Secrete se întrevăd sau se dezvăluie. Revelaţii explodează. Nu zic mai mult.
Analogii - Antologii 