Furia Aurie

                 de Pierce Brown

Editura Paladin / Art
Anul apariţiei: 2016
Titlul original: Golden Son
Traducere: Iulia Pomagă
Numărul de pagini: 592

   Pentru mine, primul volum al trilogiei Red Rising, Furia Roşie, a fost o revelaţie. L-am descoperit fără să fi știut nimic despre serie, la început chiar cu un oarecare scepticism, din cauza worldbuilding-ului ce nu părea tocmai culmea realismului: o rearanjare pe baza  geneticii picturale a societăţii spaţiale din viitor, ce altfel copia civilizatia antică greco-romană. Astfel, Auriii erau clasa conducătoare, Argintiii – economiştii, Albii – preoţimea, Albaştrii – astronavigatorii, Cenuşiii – militarii, Maroniii – servitorii, Rozaliii – rasa submisivă destinată plăcerilor, Roşiii – muncitorii necalificaţi obligaţi să trăiască în condiţii grele etc. Un soi de Gattaca în care cel care încearcă să-şi transcendă condiţia prin operaţii şi updatări fizice este Darrow, un tânăr miner Roşu ce plănuiește să se strecoare în top-ul elitei Aurii, cu scop nobil reformator – sau oricum distrugător al orânduirii nedrepte actuale.
Cum s-a ajuns până în stadiul ăsta? Pentru că adolescentina sa soţie, Eo, este executată prin spânzurare.
Modul cum reuşeşte el să evadeze şi să iasă la suprafaţa planetei, unde descoperă că tot ce ştiau despre lume este fals şi că Roşiii erau înşelaţi să facă eforturi extractive în vederea colonizării marțiene, când ea deja era un succes pentru casta conducătoare, care prefera însă să îi păstreze în subterane muncind – constituie un scenariu interesant, chiar dacă încă nu fulminant.

   Partea cu adevărat excepţională a primului roman din serie începe când Darrow se înscrie în Institut, pentru a pătrunde în elita militară Aurie şi, mai ales, când are loc decimarea concurențială numită Trecerea, unde cursanţii Aurii, încă nişte adolescenţi în formare, sunt supuşi unui test spartan de supravieţuire. De aici genul Young Adult distopic urban se transformă brusc într-unul de tip Jocurile Foamei, dar mai medieval şi mai sadic. Acţiunea te înhaţă într-un suspans ucigător. Lumea se reduce la aria de testare şi supravieţuirea celui mai inteligent şi mai puternic în relieful variat, unde fiecare grupare îşi apără domeniul, castelul sau peştera. Intervenţiile de afară, ale supraveghetorilor activaţi de influenţele familiilor bogate ale participanților, par apariţiile capricioşilor zei homerici din Iliada în mijlocul muritorilor. Totul are un ritm ce îţi taie respiraţia şi o apăsare a incertitudinii pentru ceea ce urmează şi pentru cine dintre cei la care ai ajuns să ţii supravieţuieşte – nesiguranţă care face deliciul oricărui roman de aventuri reuşit. Finalul este mulţumitor chiar pentru o poveste de sine stătătoare, în privinţa segmentului cu întrecerea letală a Auriilor, dar tot rămâne dorinţa de a afla ce se întâmplă mai departe cu personajele, odată reîntoarse la realitatea lumii care le organizase confruntarea eliminatorie.

   Multe motive pentru care aşteptam nerăbdător acest al doilea volum al seriei, mai ales în ideea că scriitorul debutant Pierce Brown va evolua ca stil şi va reuşi să închege acum credibil toată construcţia universului Auriu, care în prima carte era mai mult un decor al arenei de luptă, decât un consistent sistem funcţionabil futurist.

   Ei, bine, nu am fost dezamăgit deloc, deşi din nou m-am trezit surprins de direcţia pe care o ia epopeea spaţială. Dacă am comparat primul volum cu Gattaca, peste care a fost suprapusă brusc Jocurile Foamei, Golden Son / Furia Aurie, această a doua parte, începe ca Jocul lui Ender, pentru că studiile militare ale lui Darrow din Institut continuă în Academie, dar se preschimbă foarte repede în atmosfera sufocată de conspiraţii şi intrigi ale Marilor Case din Dune, cu o pregnanță mai mare pusă pe conflictele spectaculoase inter-planetare şi luptele navale din spaţiu, ca în cele mai războinice secvențe de space opera.

   Darrow este acum campionul Casei Augustus ; chiar dacă încă studiază la Academie, se pun mari speranțe în el. Scopul său ascuns, mereu primordial, rămâne integrarea cât mai sus în Societate, şi pentru asta acceptă să fie chiar lăncierul celui care a dat sentinţa în cazul morţii soţiei lui, Arhiguvernatorul Nero au Augustus. Dar lumea perfidă în care a intrat nu e una în care planurile se îndeplinesc cu uşurinţă. O greşeală de tactică în confruntările spaţiale pentru care se antrenau în Academie, în faţa celor din Casa Bellona  – duşmanii familiei sale adoptive, dar şi ai lui însuşi, pentru că le-a ucis fiul în probele Trecerii, pe Julian – îi opreşte ascensiunea. Ieşit din graţiile ArhiGuvernatorului, la un pas să îi fie cedat contractul de angajare, fără protecţia Leilor, devenind astfel o ţintă mai uşor de atins pentru Cassius, Karnus şi ceilalţi membrii ai Casei Bellona ce îl urăsc şi l-au tot hărţuit şi în Academie, Darrow se află într-un moment dramatic al infiltrării sale.

   Fii lui Ares, cei care l-au transformat în calul troian ce-a devenit, au trecut şi ei printr-o schimbare, iar când în sfârşit îl contactează, după o lungă perioadă de legătură întreruptă, se dovedesc a fi alt tip de organizaţie decât erau sub comanda lui Dancer, odată puterea preluată de Harmony. Una mai directă în a acţiona, mai nemiloasă, mai solicitantă de gesturi imediate de sacrificiu. Actele lor de violenţă nu mai sunt aţintite punctual asupra Auriilor, ci afectează prin magnitudine şi civili de alte culori, în tipicul vortex al progresiei teroriste. Presiunea se exercită asupra lui Darrow şi dinspre ei, astfel incât, în dorinţa sa de a fi cât mai util cauzei eliberării culorilor subjugate, tânărul simte tot mai acut nevoia să discute cu însuşi Ares. Misterul despre cine se ascunde în spatele acestui personaj-fantomă, ideolog al revoluţiei roşii, este în sine un punct de interes incandescent în desfăşurarea evenimentelor.

   Chiar dacă este fidel amintirii dureroase a morţii iubitei sale soţii de 16 ani (căci viaţa e scurtă şi comprimată în puţurile de extragere şi coloniile roşii, ca în toate epocile de sărăcie şi mizerie ale umanităţii), Darrow a dezvoltat un sentiment tot mai adânc pentru frumoasa Virginia, fiica familiei Augustus, poreclită din timpul aventurilor din Institut, Mustang. Şi relaţia dintre ei o găsim mult complicată, după aceşti doi ani care au trecut de la încercările din Trecere. La fel şi pe cea cu foştii lui camarazi din armata victorioasă ce-a asaltat Olimpul, care acum s-au împrăştiat prin tot Sistemul Solar.

   Toate firele de interes încep însă să se concentreze înspre Summit-ul organizat de Suverana Octavia au Lune, unde istoria sângeroasă a marilor case şi a moştenirii datoriilor de răzbunare familiale pot provoca o reacţie în lanţ, care să facă fărâme întreaga structură socială atât de meticulos organizată în caste, printr-un război civil devastator. Stă la alegerea lui Darrow să încerce să inflameze spiritele până la a-l declanşa sau să urmeze îndemnul membrilor extremişti ai organizaţiei de eliberare ce l-au reinventat şi să spulbere întreaga Curte Aurie, într-o gigantică explozie sinucigaşă.

   Nu pot să povestesc mai mult despre cum va acţiona Roşul preschimbat în Auriu pentru a îşi indelini planurile de sabotaj megalitic, pentru a nu strica surpriza nenumăratelor lovituri de teatru, schimbări de poziţie spectaculoase, trădări şi uneltiri concretizate brusc, care abundă în această confruntare plină de intrigi şi lupte pentru putere.

O să remarc doar că la acest nivel al bătăliei pentru controlul Sistemului Solar, orice decizie şi întorsătură de situatii, nu mai înseamnă numai alegere individuală şi pericol pentru propria persoană, ci flote navale spaţiale care atacă planete, armate întregi ce năvălesc din ceruri peste oraşele asediate aparţinând altor familii, nenumăraţi soldaţi  înfruntându-se fără cruţare și pătrunzând în adăposturile duşmanilor. Războiul cu toate ororile lui, cu atât mai apăsător pentru Darrow, care ştie că stă la baza dezlănțurii lui, dar care pentru cauza sa reformatoare e, poate, singura şansă a schimbării.

   Dar aşa cum am fost avertizaţi de cele întâmplate până acum, în acest univers neiertător cu greşelile, al Stăpânirii Aurii, toţi au planuri. Planuri ascunse în interiorul altor planuri ascunse în interiorul altor planuri, cum citează, practic, Brown celebra definţie strategică a lui Frank Herbet din Dune. Iar coliziunea dintre ele lasă victoria celui care ţine cont cel mai puţin de prieteni şi are cea mai puţină încredere în alţii. Se va transforma Darrow într-un câştigător sigur, cu riscul pierderii umanităţii sale sau partea sa prea idealistă îi va periclita din nou scopul suprem?

   Despre cum se prezintă cărţile din serie în edițiile din limba română, am numai WOW-uri. Arată super, aşa, cartonate, zdravene, cu coperţi auriu şi roşu, pe fond negru. Bravo, Editura Paladin, pentru întreaga colecţie de SF şi fantasy! Aştept febril şi volumul trei, care să le completeze. Cei obsedaţi să aibă romanele în stare perfectă în bibliotecă ştiu însă că, paradoxal, tocmai faptul că au copertele cartonate constituie un pericol pentru integritatea lor, în cazul când le cumperi online. Dracii de curieri şi poştaşi fac mereu ce fac şi ţi le îndoaie la colţuri, cum le izbesc prin maşinile lor sau… nici nu vreau să îmi închipui ce altceva le mai fac pe traseu. Şi în vreme ce paperback-urile îşi revin, fiind mai flexibile, tocmai cele mai tari rămân cu mai multe mototoliri la extremităţi. Aşa că, dacă le comandaţi dintr-o librărie virtuală, vă reamintesc să apelaţi doar la site-urile care au mare grijă la felul cum împachetează astfel de romane hardcover. Mie mi-a ajuns Furia Aurie în stare perfectă prin portokal.ro, învelită şi protejată ca o adevărată bijuterie fantastică, ce e. Anul ăsta se pare că va apărea și ultimul volum al trilogiei, Morning Star / Furia Dimineţii. Yupiiii!

   În tradiţia blogului meu antologic, am încercat mai multe analogii cu alte romane SF celebre, dar trebuie spus că lumea lui Pierce Brown e mai apropiată totuşi de fantasy. Pe o scală care urcă de la fantasy la Sience Fiction, dintre cărţile pomenite, doar Jocurile foamei ar fi pe acelaşi nivel de necomplexitate speculativ-ştiinţifică cu Furiile. Gândindu-mă mai ales la unele cititoare pentru care asta este chiar o calitate mult dorită, am să trec la recomandările de genul: dacă v-a plăcut saga acesta, o să adoraţi şi... două romane fantastice într-un stil apropiat de ceea ce nu e apropiat de Dune şi Jocul lui Ender, din Furia Aurie. Variante ceva mai soft ale acţiunii spumegânde şi ale relaţiilor complicate dragoste-ură dintre personajele acestei fascinante epopei:  Elias şi spioana Cărturarilor, de Sabaa Tahir şi Blestemul câştigătorului, de Marie Rutkoski. Garantez același gen de satisfacție în parcurgerea lor, asemeni celei din Furia Roșie și Furia Aurie.

Toate romanele amintite in recenzie pot fi comandate pe site-ul librăriei online portokal.ro.