„Oamenii civilizaţi nu se pricepeau la violenţă – tocmai acest lucru îi făcea să fie civilizaţi”

Alb infinit

                    de Ken Follett

Editura RAO
An apariție: 2008
Titlul original: Whiteout
Traducere: Andreea Șeler
Număr de pagini: 480
Roman achiziționabil pe cartepedia.ro

Romanul Alb infinit este un thriller scris fără cusur, fără vreo abatere de la logică, o naraţiune menită să adune tensiune gradat, cu scop precis definit, ca o tăietură cu laserul, cu personaje descrise cvasi-clinic, fără detalii inutile sau analize psihologice care contrazic acţiunile.

Captiv şi captivat, încerci să-i ghiceşti deznodământul ca şi cum ai aproxima distanţa până la un miraj, pentru că nimic nu este ceea ce pare a fi, iar certitudinea pe care o întrezăreai acum câteva clipe se transformă în incertitudine, după câte o lovitură de teatru.

Primele pagini proiectează pe fundalul înzăpezit al Scoţiei dinaintea Crăciunului, siluetele tăcute ale celor care lucrează în laboratorul de cercetări farmaceutice Oxenford Medical, supranumit pentru impresia de fortăreaţa interzisă pe care o emană, Kremlin.

Cercetători bântuie coridoare sterile în costumele lor închise etanş, manipulând precauţi eprubetele care conţin virusuri ce dau o semnificaţie de masă cuvântului letal. Deşi un loc benefic, unde se obţin preţioasele antidoturi şi vaccinuri împotriva viruşilor patogeni şi a maladiilor, clădirea victoriană blindată protectiv transmite fiorii reci ai activităţii periculoase ce se desfăşoară aici în condiţii de maximă securitate –  o premisă de altfel falsă, pentru că perfecţiunea în pază nu există – aşa cum recunoaşte realista Antonia Gallo, zisă Toni. Această femeie atrăgătoare este directoarea de securitate a laboratorului, fostă poliţistă şi mâna dreaptă a lui Stanley Oxenford, deţinătorul companiei şi capul unei familii stranii, demnă de o analiză serioasă în cadrul unui studiu de psihologie.

Cel mai mare motiv de îngrijorare şi precauţie generală îl reprezintă Madoba-2, o tulpină a virusului hemoragic Ebola chiar fatală, cu rată zero de supravieţuire în caz de molipsire, pentru care cercetătorii nu reuşesc încă să găsească un antidot, în ciuda eforturilor lor.

Suspansul romanului se accentuează progresiv, deşi acţiunea este destul de comprimată temporal, desfăşurându-se faptic doar pe parcursul a 38-40 de ore, împărţite în etape care redau succesiv accelerarea evenimentelor. De la un capitol la altul, tensiunea creşte constant, ajungând până la limita paroxismului, o finalizare de efect garantată în toate scrierile lui Follett.

Situaţia de criză iniţială loveşte neaşteptat Kremlinul, atunci când se constată dispariţia unui iepure pe care se făceau teste cu medicamente experimentale antivirale, sustras prin fentarea complicatelor dispozitive electronice de siguranţă, de către unul dintre medicii angajaţi, cu simpatii pentru organzaţiile extremiste de luptă pentru protecția animalelor.

În timp ce Stanley, Toni şi toată administraţia Institutului de cercetare se străduie în conferințe de presă să păstreze imaginea de activitate fără risc pentru cetățeni, cu teama ca investitorii în frunte cu Departamentul Apărării al Statelor Unite să nu le retragă finanţarea şi să îi împingă spre faliment, o amenințare şi mai mare se prefigurează…

Dacă la laboratorul medical furtul crează convulsii în relaţiile administraţiei cu presa, poliţia şi manifestanţii pentru drepturile animalelor, în sânul familiei Oxenford membrii ei sunt ocupaţi cu pregătirile tihnite de dinaintea Crăciunului, urmând tradiţia proprie, a cărei bază a fost pusă de soţia defunctă a lui Stanley, o fostă sportivă de origine italiană. Relaţiile dintre rude sunt influenţate de secretele de familie ţinute foarte bine ascunse. Facem cunoştinţă cu surorile atât de neasemănătoare Olga şi Miranda, cu fratele lor, Kit – fiul inteligent, dar răsfăţat şi neprincipial al lui Stanley, oaia rătăcită, preocupat doar de maşinaţiuni ilegale şi de jocuri de noroc, precum şi cu partenerii femeilor și nepoţii adunaţi mai de bunăvoie sau mai constrânşi de către părinţi în cadrul întrunirii familiale.

Chiar cunoscând stilul lui Follett, nu ai cum să nu remarci cu încântare forţa de disecţie înnăscută cu care autorul pătrunde în esenţa evenimentelor şi rezumă psihologia personajelor, surprinzându-le în momentele cheie, cele care le definesc cel mai bine şi stabilesc rolul fiecăruia în întrepătrunderea firelor narative:

“Nu îi iertăm niciodată pe cei care i-am nedreptăţit”

„Kit era o combinaţie de realizări frivole şi slăbiciuni grave”

„Nu ştiu ce putem comenta despre o persoană singuratică ce nu are pe nimeni să o modereze”

„Toni şi-i închipui pe fiecare: chipeşul şi răutăciosul Kit; dolofana şi drăguţa Miranda; Hugo, un casanova de dimensiuni reduse, şi formidabila Olga”

Sau virtuozitatea cu care îşi accentuează tuşele umoristice într-o discuţie feminină despre utilitatea bărbaţilor:

„— Pentru sex? O, fii serioasă. Nu ai auzit de vibratoare?
Miranda chicoti.
— Nu e acelaşi lucru.
— Chiar că nu e. Un vibrator e mai mare, mai tare şi te poţi baza pe el, iar când ai terminat, poţi să-l pui la loc în sertar şi să uiţi de el”.

Ori  în descrierea manifestărilor ce urmează logica simplistă a unui câine:

„Nellie ieşi din bucătărie şi se postă lângă uşa dând din coadă, sperând, cu un optimism canin imposibil de reprimat, că urma să fie scoasă la plimbare”

O furtună de zăpadă loveşte coasta Scoţiei şi planurile tuturor vor trebui redefinite. Apar informaţii noi, altele se scurg prin diferite surse, noi secrete ies la iveală generând proaspete conflicte, peste cele existente deja, iar tensiunea acumulată ameninţă să răbufnească în vila lui Stanley Oxenford, unde se strâng toţi protagoniştii. Gelozia, invidia, lăcomia, lipsa de scrupule, problemele familiale se amalgamează cu planurile banditeşti urmărite de personajele sinistre cu care s-a înhăitat Kit cel naiv: Nigel, Elton şi cea mai violentă dintre toţi, instabila Daisy.

Duritatea unor situaţii este echilibrată ingenios în carte cu elemente de-a dreptul candide. Grija lui Kit de a nu fi surprins de cei din casă în timp ce practic declanșa un act terorist, exprimarea ezitantă a sentimentelor lui Toni pentru şeful său, spiritul de contradicţie al ex-ului ei care face mereu invers decât spune ea, chiar în calitatea oficială de poliţist-şef, iubirea drăgălaşă care se înfiripă între Craig şi Sophie, nepoţii magnatului, în timpul unei crize de neascultare tipic adolescentine.

De la tehnicianul dispărut cu iepurele de laborator, care părea un iubitor al animalelor făcând gesturi haiducesco-amatoriale de infractor pentru o cauză nobilă, se ajunge la un atac bioterorist organizat în cele mai mici detalii, cu implicaţii la nivel naţional şi cu ameninţări apocaliptice planând asupra omenirii întregi.

Toată această conjuraţie troienită spectaculos este dirijată coral de scriitor într-un scenariu dark învăluit de cel mai intens alb al iernii, brutal, realist, un roman care împleteşte plauzibilul cu explozibilul, dând naştere unui thriller ştiinţifico-psihologic demn de toată lauda şi lectura.

…….

Excelentul thriller Alb infinit poate fi comandat pe
site-ul  librăriei online Cartepedia.

Cronica literară executată in comuniune interpretativă de
Natașa Alina Culea și Marius Andrei.