“A fost odată o fată… care avea o umbră.”
Roşu ca sângele – Alb ca Zăpada – Negru ca abanosul
(Trilogia Albă-ca-Zăpada)
de Salla Simuka
Editura Trei
Colecția: Young Fiction Connection
Achiziționabile pe târgulcărții.ro
Trilogia Albă-ca-Zăpada a apărut, aşa cum mărturiseşte autoarea ei, Salla Simukka, dintr-o dublă aspiraţie. Începătoarea scriitoare finlandeză a remarcat vizitând Germania că în librăriile nemţeşti există o bogată ofertă de romane din genul Thriller Young Adult, cărţulii având toată doza de suspans şi acţiune a unui thriller clasic, dar adaptată pentru gusturile mai juvenile, cu personaje în care tinerii s-ar putea transfera mai uşor pe parcursul lecturii. Şi-a dorit să fie o deschizătoare de drumuri pentru gen și în Finlanda, tot aşa cum a pornit de la început în conceperea scrierii ei cu ideea de a oferi adolescenţilor o Lisbeth Salander a lor, o eroină asemănătoare cu protagonista celei mai celebre trilogii nordice detectivistice, Millennium, opera lui Stieg Larsson, dar care să fie de vârsta lor şi să se confrunte cu aceleaşi probleme ca tinerii cititori luaţi drept target.
Lumikki Andersson, deşi poartă un prenume care în finlandeză înseamnă Albă-ca-Zăpada, nu se simte deloc asemănătoare cu prinţesa din poveşti. La 17 ani locuieşte singură în oraşul Tampere şi învaţă la o şcoală de arte. Este o fire solitară, care evită să atragă atenţia asupra sa, nu încearcă să îşi facă prieteni, ascultă mereu muzică şi vizitează adesea muzeele în veşnică solitudine, părând să se refugieze în ele, nu numai din faţa agitaţiei societăţii, dar şi a propriilor amintiri.
În primul volum al trilogiei, Roşu ca sângele, facem cunostință cu Lumikki într-una dintre cele mai aspre ierni din Tampere, când zăpada imaculată, ce dă întregului peisaj aparenţa idilică de basm, nu poate ascunde urmele unor bani însângeraţi şi implicarea părinţilor unor colegi ai ei de la şcoală în activităţi infracţionale extrem de primejdioase.
Inteligentă şi deductivă, Lumikki, nu se mai ţine la distanţă când simte gravitatea problemei din lumea adultă scursă prin trăznăile colegilor ei iresponsabili, Tuukka, Kasper şi Elisa, în lumea lor, a adolescenţilor, punându-i în pericol pe toţi cei atraşi pe traseul a ceea ce se dovedeşte a fi o parte din operaţiunile mafiei traficanţilor de droguri, cea care ar fi în stare să elimine pe oricine le-ar afecta în vreun fel afacerile.
Generozitatea. curajul şi perspicacitatea de care dă dovadă Lumikki în timpul acestei palpitante situaţii limită, o transformă pe loc într-o eroină memorabilă, pe care de abia aştepţi să o urmăreşti şi în alte aventuri şi despre care vrei să afli mai multe.
Volumul doi, Alb ca Zăpada, ne scoate un timp din întroienita Finlandă, ducându-ne împreună cu Lumikki într-o excursie în Praga. Călătorie de refacere după întâmplările traumatice recente, pe care ea o savurează cu bucuria oricărui turist ajuns într-un loc încântător, până în clipa când se implică într-o altă înşiruire de evenimente extreme, fără nicio legătură cu cele din primul volum.
Sub fascinaţia unei tinere de 20 de ani, Zelenka, tipă care pretinde că este sora ei, fata nu poate rezista să nu afle mai multe despre Familia acesteia, sectă în care regăsita surioară este membră, şi ce a ajutat-o de la moartea mamei sale încoace. Poate părea surprinzătoare atâta naivitate şi dorinţă irațională de a îşi descoperi o soră pierdută pentru isteaţa eroină detectiv din primul volum, dacă nu corelăm amintirile şi fracturile ei psihologice cu dezvăluirile din cel de-al treilea volum al ciclului. De aceea, deşi firele epice nu au neapărat legătură unele cu altele, eu aş recomanda parcurgerea trilogiei în întregime şi în ordinea apariţiei fiecărui roman.
Misiunea care i se prefigurează în acest al doilea episod al peripețiilor sale, adolescentei din Finlanda, este de a salva pe toţi adepții sectei Famlia, tulburaţi şi manipulaţi de către liderul lor, carismaticul villain Adam, de la un ritual sinistru de sacrificiu uman în masă.
Volumul trei, Negru ca abanosul, ultimul din serie, cel pe care tocmai l-am terminat eu de citit, înnoadă cumva majoritatea firelor de continuitate desfășurate în celelalte. Aflăm, în sfârşit, mai multe despre familia finlandezo-suedeză a lui Lumikki, de ce trăieşte singură şi de unde toată obsesia surorii dispărute. Ne sunt dezvăluite una câte una una cam toate traumele ei din copilărie, cele care i-au format caracterul special şi au definit-o emoţional. În plus, toate aceste revelaţii au loc în regim de teroare, pentru că un psihopat o hărţuieşte pe fată cu faptele trecutului scoase la suprafaţă şi ameninţări lansate asupra celor dragi.
Întoarsă la studii în școala de arte, Lumikki, scăpată datorită trecerii timpului de relativa celebritate pe care i-au făcut-o ziarele finlandeze ce au relatat romanţat şi laudativ isprăvile ei din Praga, este acum aproape fericită, oricum mult mai liniştită decât o ştiam, implicată într-o relaţie romantică cu Sampsa, un coleg răbdător şi decis să-i fie aproape, care ştie cum să o ia şi când să îi acorde spaţiul necesar felului ei dificil de a fi.
Dar, ca totdeauna, nu durează mult până când fata atrage din nou problemele. Mai întâi pe cele sentimentale, prin apariţia vechii ei iubirii ciudate, Blaze, apoi pe cele, aş spune, obişnuite, dătătoare de fiori de groază şi de primejdie, în întruparea unui misterios expeditor de mesaje scrise ameninţătoare, care pare să cunoască foarte multe despre trecutul ei. Chiar mai multe decât ştie ea însăşi.
Emoţia atracţiei împărţite a lui Lumikki între confortabilul Sampsa şi insidiosul ex, reapărut, Blaze, este sufocată de accentuarea hărţuirii urmăritorului ei şi de includerea celor doi băieţi în cercul suspecţilor, ceea ce, în sine, poate constitui o dovadă că niciunul nu e totuşi o iubire adevărată, ci doar două reprezentări a două extreme diferite ale afecţiunii romantice, pe care adolescenta a simţit nevoia să le experimenteze.
La şcoală este în plin montaj o piesă de teatru nonconformist care exploatează basmul Albei-ca-Zăpada-Frumoasa-Adormită, având-o chiar pe eroina noastră în rolul principal şi acest cadru de poveste reconstituită prefigurează, parcă, refacerea memoriei şi a întregii vieţi uitate a celeilalte Albă-ca-Zăpada, Lumikki, care se trezeşte ea însăşi dintr-un somn al amintirilor reprimate.
Pe tot parcursul seriei, protagonista apare schimbată câte un pic de la roman la roman, chiar dacă toate i se întâmplă doar pe durata unui an de zile. Un proces de finalizare al creşterii pe care autoarea îl surprinde tare bine, preluându-şi adolescenta din cele mai crâncene zbateri psihologice ale vârstei şi predând-o aproape o adultă, cu feminitatea înfloritoare, sentimentele clarificate şi cele mai tenebroase cotloane ale propriei minţi exploatate şi expuse luminii analitice.
Mi-a plăcut mult această trilogie. Este o lectură captivantă, cu suspans perceput la modul mai relaxat, cu fiori dramatici, chiar tragici pe alocuri, dar într-o atmosferă generală de bună dispoziţie pe care o ai la urmărirea unui film fain de acţiune. Trei cărticele perfecte de făcut cadou oricărui adolescent. O serie care, odată terminată, îţi lasă în minte personaje interesante, aventuri condimentate cu un pic de mister şi locaţii deosebit de pitoreşti.
Seria Albă-ca-Zăpada conţine titlurile:
Roşu ca sângele (2013)
Alb ca zăpada (2014)
Negru ca abanosul (2014)
Romanele pot fi achiziționate pe site-ul librăriei Libmag și al anticariatului online Târgul Cărții la cel mai bun preț.
Dacă recenziile ar fi o artă, atunci ai fi magister ludi – așa cum Hesse și l-a închipuit ideatic. Parcă nici nu este greu de construit un roman thriller pe fondul acesta de alb înghețat și de nopți nesfârșite ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca s-ar învesti maestrii in artă cum se învesteau cavalerii pe vremuri, doar de un alt cavaler, dintr-o atingere de spada pe umar si o palma peste fata, deja m-as simti cel mai înnobilat dintre înnobilati, cand o astfel de apreciere vine de la cea mai mare artista pe care o stiu. ❤ Si care a scris, apropo, cel mai bun roman cu decor de un alb inghetat si nopti nesfarsite, citit vreodata. 😎
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ma intriga procentul de young adult pe piata cartilor. Am gasit articolul asta care explica unele lucruri, totusi cu altele raman putin in ceata 😦
https://ebookfriendly.com/young-adult-fiction-infographics/
Anyways, din experinta ta, care sunt factorii de crestere a acestei nise?
Mai mult, de ce se readapteaza basme, evenimente istorice etc?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Interesant articol! 🙂 Eu cred ca autorii incearca sa atraga publicul adolescentin spre carte cu armele care functioneaza in alte domenii, in primul rand cele ale videogames-urilor, dar si cu problematici proprii, de care spera ei ca imaturii vor fi interesati. Faza buna de marketing e ca daca ii prinzi de mici, te-ai asigurat pe cativa ani la o serie, fiindca la varstele astea gasesti cele mai fanatice inclinatii spre colectionare si nu au sa se lase micii dependenti pana nu achiztioneaza toate volumele, daca le-a placut primul, chiar daca nu mai ajung sa fie citite.
… Cred ca adaptarea vine din fantasy, unde e o moda, si, tot asa, din obiceiurile similare ale scenariilor de videogames. … Poate o explicatie pentru succesul general e ca romanele astea, in niciun caz, nu sunt citite doar de copii si adolescenti. Stilul lor simplu si relaxant atrage si alte multe categorii de cetateni. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu alte cuvinte, ii ai cum ii cresti, de mici adicatelea 😀
Si ii atragi si pe adultii mai mult sau mai putin ramasi in sfera copilariei.
Recenzia este foarte bine scrisa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci. 😀 Cred ca e un diagnostic destul de exact.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoase impresii. Nu le-am citit dar se pare ca merita !
Oricum la felul cum vorbesti despre carti e imposibil sa nu pui pe lista vreun titlu chiar daca nu te pasioneaza genul 😙
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Veronik! 🙂 Incerc sa le citesc numai pe cele care se prefigureaza ca bunaciuni si asa ajung mereu entuziast pana la faza de a povesti despre ele. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane