Viața mea nu chiar perfectă

                   de Sophie Kinsella

 

Editura Polirom
Colecția: Chic
Categoria: Literatură Universală
Anul apariției: 2017
Titlul original: My Not So Perfect Life
Traducător: Vali Florescu
Număr de pagini: 408
Achiziționabilă pe Libris.ro

 

   Mereu am fost un fan al romanelor chick lit și al tipului de relaxare amuzantă pe care ele o induc și nu le-am înțeles niciodată pe literatele care atacă genul. Scriitori bărbați nu am prea auzit să-l boscorodească, cel mult îl privesc superior ca pe o stranietate feminină sau ca pe un gadget roz inexplicabil al celuilalt sex, pe când tirade dure la adresa sa au tot fost lansate de femeile care nu-l gustă. Ștampila de instantly forgettable pe care i-a lipit-o întregului gen Doris Lessing, fiind chiar printre cele mai puțin sarcastice definiri ce i-au fost aruncate.

   Poate că, într-adevăr, e mai mult chic decât lit (ca să fac un joc de cuvinte derivat de la numele celei mai celebre colecții unde aceste romane apar la noi) în carțuliile viu colorate, dar de ce nu am avea din când în când chef toți, nu numai “puicuțele”, de nițică lectură ce te destinde în aceeași manieră ca o discuție agreabilă cu prietenii în oraș. În care subiectele să fie chiar cele abordate în grupurile feminine sau mixte de amici: cum a fost la job, cine cu cine s-a mai cuplat, ce ți s-a mai întâmplat amuzant – c-un pic de autoironie și haz de necaz. Ba, dacă trebuie neapărat să motivezi cumva astfel de preferințe în fața vocilor critice, chiar ai și ce învăța din astfel de cărți, pentru că mai toate sunt un simulacru al vieții citadine moderne, cu toate provocările de la serviciu și din relații, cu trecerile bruște de la reușite la mici dezastre, avantajul fiind că citind despre ele, le testezi senzațiile extreme fără să trebuiască să treci efectiv prin experiențe. Poate asprele evaluatoare critice sau scriitoarele care nu suportă să le fie asociate operele cu soiul ăsta de literatură au în vedere un target prea nemonden sau prea elitist, care simt eu așa, că ar putea fi mult mai mititel printre cititoare, decât au ele impresia.

Ma alătur, deci, celor multe, neserioase și funny în aprecierea colecției locale Chic de la Editura Polirom, ce are traduse în limba română cam cele mai bune piese chick lit și cele mai reprezentative autoare ale genului.

   Printre ele, Sophie Kinsella, cu stilul său super-nostim de-a scrie. Personajele ei seamănă mult, mereu sunt un pic cam zăpăcite și pe șablonul naiv-simpatice, dar reușește întotdeauna să le individualizeze și să le pună în situații foarte diverse.

Pe lângă cea mai discutată serie a ei, Shopaholic / Mă dau în vânt după cumpărături, ce a fost și ecranizată, dar din care a lansat un număr exagerat de volume, după opinia unora, mai avem publicate în Chic multe alte titluri de standalone-uri (cam tot ce a produs).

Absolut toate cărțile ei sunt hazlii, tonice și au fiecare câte o poveste romantică încântătoare.

   În Viața mea nu chiar perfectă, Katie/Cat Brenner este o fată de la țară foarte ambițioasă, care a reușit să își împlinească marele vis, acela de a ajunge în capitală. Dar viața la care jinduise nu se potrivește tocmai exact cu ce a obținut. Domiciliază într-o cameră mică a unei locuințe împărțite cu alți doi chiriași cam bizari, pe drumul până la serviciu se înghesuie inuman într-un metrou supraaglomerat, chiar dacă a ajuns să lucreze la o agenție de branding și marketing strategic, poziția ei este printre cele mai neînsemnate din organigramă, de-abia se ajunge cu banii de la un salariu la altul și s-a îndepărtat de cei dragi, fără să reușească încă să-i înlocuiască cu vreo gașcă de prieteni sau cu un iubit.

Dar ea încearcă să păstreze aparențele de ființă solară și optimistă. A reușit să își ascundă accentul de Somerset și să adopte felul lodonez de vorbire, și-a schimbat numele de alint prietenesc din Katie în Cat, doar fiindcă i se pare mai citadin cel nou, și-a modificat stilul de îmbrăcăminte, coafură și încearcă să pară mereu veselă și fără griji. Pe Instagram postează doar fotografii sclipicioase cu viața așa cum și-a visat-o, chiar dacă pentru asta trebuie să mai pozeze și lucruri sau porții sofisticate de mâncare ce nu sunt ale ei.

Ca să fie totul și mai greu, are la serviciu o șefă perfectă, care deși mai mereu o ignoră, i se flutură prin față ca exemplul ideal al reușitei, cea care este tot ceea ce își dorea ea însăși să ajungă. Având un nume gata aromat cu vedetism din naștere: Demeter, o casă superbă, o familie minunată, o carieră strălucitoare și o viață mondenă picantă și plină de satisfacții. Mai mult, când, în sfârșit, Cat găsește un bărbat simpatic de care se poate îndrăgosti, se dovedește că și acela e foarte posibil să fie amantul aceleeași șefe.

Casa părintească cu cei la care ține devine cumva un paradis pierdut al hranei îmbelșugate și sănătoase, al spațiului nesufocat de aglomerația metropolitană, dar, totodată, locul unde dacă s-ar întoarce defintiv ar însemna o recunoaștere a propriei ratări și a renunțării la aspirațiile evolutive.

Iar când aceeași șefă, Demeter, secondată de cel care era cât pe ce să fie al ei dacă nu ar fi fost deja și el al lui Demeter, Alex Astalis, o mai și anunță că e concediată … Cat simte apăsarea întregului oraș asupra sa.

Va fi nevoită totuși să se întoarcă în satul părintesc, unde acum are măcar scuza că ai ei au deschis o pensiune de lux în regim de glamping – ceva specie fițoasă de relaxare pentru turiști bogați, recurgându-se la simplitatea austeră bucolică. Cat – redevenită Katie se implică să dezvolte și să susțină noul concept de vacanțe exclusiviste țărănești, dar fără să le mărturisească celor apropiați tot adevărul despre problemele sale.

Ajutând la pensiune, continuă să braveze și să aplice în secret pentru un nou serviciu prin care să redevină carieristă, când, prin acel gen de renghi al sorții poznașe, se trezește printre oaspeții bogați în căutarea unei noi experiențe bio, chiar cu ex-șefa Demeter și familia perfectă a acesteia, care nu se dovedește chiar pe-atât de fericită cum părea de la distanță…

Ce va face Katie sub masca fetei de la țară, irecognoscibilă pentru fosta ei patroană aeriană, care nu i-a acordat niciodată prea multă atenție, măcar cât s-o rețină vizual? Se va răzbuna prin vreo tactică de gherilă rurală pe antipatica sa concediatoare? Va folosi faptul că nici măcar aia nu e tocmai ceea ce părea, pentru a o lovi cât mai rău, sau se va lăsa înduioșată de imperfecțiunile ascunse sub stratul fardat oferit lumii și va găsi noi puncte de legătură cu ea sau cu fascinantul amant-ne-amant Alex Astalis, care nu poate fi nici el prea departe când ițele încep să se descurce? Se va întoarce în tumultoasa Londră ori se va mulțumi cu idilismul Somerset-ului?

   Totul povestit în stilul spumos care poartă marca Sophie Kinsella. Dar, dincolo de amuzament, destindere, umor de situații și romantism, autoarea strecoară între file și o lecție de viață. Aceea că încordarea în a cultiva cu orice preț o aparență care să susțină un anumit statut social, ciobește o parte din umanitatea celor care aleg această cale grea a prefăcătoriei continue. Că stabilirea unui ideal sau șablon de reușită și perfecțiune face să se piardă din acea splendoare naturală a lumii, unde spontanietatea și diversitatea asigură armonia de ansamblu și confortul personal într-o societate neîngrădită… sau măcar ceva mai puțin stratificată pe categorii.

Fară să renunțe nicio clipă la tonul relaxat și lejer, scriitoarea exhibă în toată absurditatea lor atitudinile malformate născute din interacțiunea omului cu tehnologia. De la copiii care își ignoră părinții stând cu nasu-n telefon, la adulții ce își poartă prin intermediul comunicării electronice toate problemele de la serviciu cu ei, tot timpul, chiar și în așa zise vacanțe unde, chipurile, se întorc la natură, trăind ca strămoșii și hrănindu-se bio, de fapt făcând tentative ipocrite de a se reconcilia cu ceea ce simt că e esențial să nu uite complet. Dar, chiar percepând asta, nu vor să trăiască experiența decât tot oferită într-un pachet de lux doldora cu toate dotările confortului urban.

   Asadar, un chick lit așa cum le-ar plăcea până și celor mai pretențioși cititori dintre cei care nu suportă genul, dacă nu și-ar da seama după copertă ce răsfoiesc într-atât de absorbiți. Din acela care bine-dispune și te face să chicotești, dar și îndeamnă la reflecție și autoanaliză comparativă.

Da’ în primul și-n primul rând, distrează! Adică exact ce ne doream!

Puteți achiziționa romanul Viața mea nu chiar perfectă de Sophie Kinsella, pe site-ul librariei online Libris la cel mai șic preț.