„Nimic din ce-ţi apare în vise nu-ţi poate face rău.”
Blestemul Câștigătorului
de Marie Rutkoski
Editura Corint
Colecția: Leda Edge
Anul apariției: 2016
Titlul original: The Winner’s Curse
Traducere: Oana Chițu
Număr de pagini: 368
Achiziționabil pe edituracorint.ro
Scriam în articolul dedicat fantasy-ul actual, despre marea deosebire dintre preferințele feminine și masculine în domeniu. Fantasticul romantic fiind apreciat în primul rând de suflarea feminină, pe când cel războinic, epic, cu aventuri medievale și grandioase conflicte armate, având priză mai ales în rândul masculinității.
Blestemul câștigătorului este unul dintre puținele romane fantasy care are toate ingredientele pentru a prinde cu același succes la ambele genuri de cititori, desfășurând atât o minunată poveste de dragoste, cât și o scrâșnită înfruntare a voințelor între invadatori cuceritori și cuceriți invadați, dintr-o zbuciumată perioadă post(inter)belică.
Ne aflăm într-o lume de dublă inspirație, pe de o parte extrasă din istoria antică greco-romană, când militarismul pedestru și spiritul practic roman au îngenuncheat înfloritoarea cultură milenară elenă, ale cărei principale caracteristici erau comerțul, navigația și artele. Pe de alta, în dezvoltarea efectivă a societății, lumea aceasta inventată aduce mai degrabă a perioada colonialismului european din ținuturi exotice, după moda vestimentației feminine, organizării balurilor, duelurilor de onoare, evoluția instrumentelor muzicale sau echitației și conceptele de utilizare a sclavilor. Sclavagismul roman având accente diferite, ce nu țineau neapărat de rasă sau naționalitate.
Până și titlul cărții provine de la o celebră butadă din timpul luptelor de cucerire romană a Greciei, simplificat, scuturat de orice raportare istorică și adaptat pentru aplicabilitate generală:
“Blestemul Câștigătorului e atunci când obții obiectul dorit, dar numai la un preț uriaș.”
Explică o participantă veterană la licitații de sclavi, uneia mai începătoare.
Adică o victorie à la Pirus, va sări îndată cu referința completă, orice iubitor de istorie, care nu poate uita răspunsul regelui grec al Epirului la felicitările adresate de către supuși după a doua sa victorie împotriva romanilor, obținută însă cu pierderi imense, de neînlocuit:
„Încă o victorie ca asta și suntem terminați.”
Dincolo de consemnarea lui Plutarh, care a păstrat analogia la îndemâna elitelor din toate domeniile, mediul afaceristic american se poate lăuda că folosește denumirea asta chiar cu același înțeles mercantil, încă de prin 1950, când aproximările câștigurilor la Bursă erau chiar mai imprevizibile ca acum.
Scuze pentru devianta hălăduire istorică, nu mă pot stăpâni când astfel de paralelisme între imaginar și real sunt așa ofertante. De altfel, fantasy-ul este un gen literar care își asumă modul acesta de a se inspira din istorie, asemănarea cu civilizații existente crescând credibilitatea oricărui worldbuilding fantasmagoric. Sper doar că nu am alungat deja toate cititoarele care erau atrase de partea romantică a poveștii.
Așadar, cine sunt acești Romeo și Julieta din națiuni beligerante, cu o întreagă tragedie mundană interpunându-se între simțămintele ce iau naștere în sufletele lor?
Kestrel este fiica de 17 ani a generalului Trajan, unul dintre liderii politici și militari cei mai reprezentativi ai Imperiului Valorian, cuceritorul poporului herrani. Frumoasă și inteligentă, numele ei înseamnă Șoim și este predestinată să devină o mândră valoriană. Chiar dacă nu a moștenit toate calitățile tatălui și nu e prea talentată în lupta fizică cu spada, fata are o mare capacitate tactică și strategică. Pentru a-și face datoria față de Imperiu, trebuie să aleagă, ca orice femeie a națiunii sale, ori căsătoria cu un valorian căruia să-i nască câți mai mulți copii frumoși și puternici, buni să sporească forța vitală imperială, ori să se înroleze în armată și să participe alături de tatăl său la cucerirea unor noi teritorii.
Mama fetei a murit în timpul unei molime, ea a fost crescută de o sclavă herrani, adică o locuitoare băștinașă a pământurilor cotropite unde s-a mutat familia sa. Poate din această cauză, poate din bunătate sufletească înnăscută, viziunea lui Kestrel asupra lumii este una diferită de cea oficială, chiar dacă ea încearcă să-și asculte tatăl și să se încadreze în asprele norme sociale valoriene.
Totuși, în loc de antrenamentul militar, fata preferă să-și petreacă timpul cu prietena ei Jess, ieșind în oraș, la baluri sau să călărească, dar mai presus de toate, cântând la pian, chiar împotriva voinței tatălui dictatorial, care vede în muzică, o decadentă născocire herrani.
Arin este un sclav care își urăște stăpânii. Un fost nobil al țării invadate, ce ține minte din copilărie locurile și felul în care a trăit, căruia i-a fost răpit tot ce avea, ce și-a pierdut familia, casa și vede acum lăfăindu-se în locurile unde s-a născut asasinii valorieni aroganți, pe cei care i-au schimbat atât de tragic destinul. Chiar dacă încă foarte tânăr, el e deja un suflet rebel și o minte revoluționară, ce urzește planuri de eliberare și de răzbunare prin masacrarea masacratorilor.
Jucând rolul de slujitor relativ supus, se pregătește să răbufnească alături de poporul său, la zece ani distanță de la cucerire.
Prima întâlnire dintre cei doi are loc la o vânzare de sclavi, unde Kestrel, nici ea nu știe de ce, începe să liciteze sume tot mai mari pentru robul în care vede ceva special, mai mult decât priceperea în ale fierăriei și chiar ale muzicii, anunțate de adjudecător. Cumpărarea lui se va dovedi curând cel mai inspirat gest al fetei, pentru că acest băiat deosebit cu care se poate înțelege și în limba valoriană și în limba herrani, învățată de la doică, îi va deveni un însoțitor, un partener de jocuri, călărie și apreciere a muzicii, un prieten pe care merită să-l apere până și de-ai ei, ba, poate chiar mai mult, … atâta vreme cât i-a cucerit gândurile și visele… Dar, va fi, totodată, și un gest fatidic pentru Kestrel și familia sa, pentru că sclavul aparent leal este un complotist ce pregătește în fierărie arme pentru o revoltă herrani și pentru un măcel generalizat gata să fie declanșat împotriva ocupanților.
Acesta este Blestemul Câștigătorului, nu suma mare de bani, neînsemnată pentru aristocrația valoriană, care a fost plătită pentru achiziția din piața de sclavi.
Raportul dintre cei doi tineri, ca exponenți ai popoarelor lor, dar în primul rând ca individualități umane îndrăgostindu-se, este șuvoiul principal de sentimente la care se adaugă afluenții trăirilor personajelor secundare, ce definesc și ele lumea duală valoriano–herrani. Legătura Kestrel–Arin crește și se maturizează prin descoperire reciprocă tot mai profundă de gânduri și amintiri, în jocul mărturisirilor și muzicalitatea confesiunii, însă toate până la pragul interesului național al fiecăruia. Până la linia invizibilă a secretelor ce nu le aparțin.
Dar atunci, mai este iubire adevărată, când sinceritatea totală înseamnă totuși a nu dezvălui o insurecție sau o contramăsură, dacă sunteți în tabere războinice diferite?
Cine e sclavul și cine stăpânul în dependența iubirii? Este dragostea mai importantă decât orice? E o dovadă de egoism inimaginabil sau un sacrificiu sufletesc suprem să te gândești mai mult la binele persoanei iubite decât la soarta propriului popor, când alegerea ta este prin ea însăși, letală?
Blestemul câștigătorului / The Winner’s Curse este un prim volum al unei trilogii pe care de abia aștept să o continui. Roman fantasy doar datorită locației și a istoriei regatelor imaginare, fără niciun alt element fantastic sau măcar diferit față de ce avem în propria lume. O carte Young Adult, numai pentru că protagoniștii ei sunt de abia ieșiți din adolescență, altfel tematica sa este diversă, bogată și impresionantă, de la relațiile părinți-copii, la prietenie, dragoste, război, trădare, înșelare a încrederii, tactici de luptă, dileme morale, integrarea în diferite tipuri de societăți și, peste toate, adaptabilitatea umană la renghiurile sorții, căreia-i place mereu să întoarcă roata complet și să inverseze perfect situațiile în care se găsesc la un moment dat fiecare dintre componenții cuplului de îndrăgostiți
Am sorbit-o dintr-o suflare! O ador! Recomandare înflăcărată!
Volumul doi a fost deja tradus și el la Editura Corint, în colecția Leda Edge : Trădarea câștigătorului / The Winner’s Crime și e în pregătire volumul trei : The Winner’s Kiss
Puteți comanda această minunată serie pe site-ul Editurii Corint
Felicitari Marius! O recenzie superba care m-a facut sa pun cartea pe lista de lectura si in cosul de cumparaturi 🙂🙂🙂! Multumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu multumesc, Nicole! 😳 Tare mult mi-a placut volumul si ma bucur ca am reusit sa transmit asta in recomandare suficient de convingator pentru o listare, in conditiile in care sunt atatea carti excelente care se bat pentru atentia noastra. 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asa este, atatea carti si asa putin timp 😊😊😊!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Blestemul Cititorului! – ca sa parafrazam titlul de-aici. 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😋😋😋 imi place cum suna!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Referitor la „ Scuze pentru devianta hălăduire istorică, nu mă pot stăpâni când astfel de paralelisme între imaginar și real sunt așa ofertante”.
Scuzele nu sunt acceptate, fără această notă introductivă, recenzia nu ar mai fi avut această notă de neegalat.
Superb!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Multumesc, Otilia! 😛 Dupa ce ai auzit o data : „Încă o victorie ca asta și suntem terminați.” rostita in contextu-i istoric, te bantuie subconstient pana gaseste potrivirea culturala perfecta, sa iasa iar la iveala. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Toate războaiele sunt înfrângeri.
„All war is a symptom of man’s failure as a thinking animal” John Steinbeck
… sau, precum a spus Oscar Wilde:
„As long as war is regarded as wicked, it will always have its fascination. When it is looked upon as vulgar, it will cease to be popular”
Interesantă fascinația pentru wicked… Te face să te gândești 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😀 … Mie mi se pare la fel de faina si asta: „War is like love, it always finds a way.”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Probabil ai făcut deja o paralelă cu „în dragoste și în război este totul permis”. Pare, de altfel, și ideea de bază a cărții, dar și a recenziei.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da 🙂 , numai ca povestea din primul volum al seriei se concentreaza pe exceptiile de la regula asta a sufletului. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se vede ca ti-a placut. Ma bucur de fiecare data cand recomanzi carti pe care nu m-as fi gandit sa le achiziționez si de cate ori ma razgandesc din cauza ta! 😅 . Felicitari pentru prezentare, Marius !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Vero! 🙂 Ma bucur de cate ori te fac sa te razgandesti, cand sunt sigur ca o sa-ti placa si tie la fel de mult cartea. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Atunci cand am vazut postarea, mi-am zis: „Stai asa! Ia sucul si clatitele, apoi treci la citit recenzia.” Banuiam ca voi avea parte de un festin literar. Si asa a fost! In plus, am primit un mare sut in… Scuze! Voiam sa scriu ” impuls” ca sa citesc cartea. De fapt, ambele volume. Multumesc!😘
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Merci mare-mare, Alinutza! 😳 Dupa o asemenea prioritizare, macar sa vin si eu cu niste bunatati. 😀 Ma bucur mai ales ca pot recomanda, in sfarsit, o carte si iubitoarelor de fantasy romantic si iubitorilor de aventuri belicoase. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ma bucur ca am citit aceasta recenzie, Marius! Aveam cumva impresia ca aceasta este una dintre acele carti cu tenta mult prea mare YA de care eu cam fug cat vad cu ochii, dar se pare ca nu este cazul! Stii ca eu sunt mai mult cu aventurile belicoase dar romantismul bine dozat nu ma deranjeaza deloc intr-o carte, ba chiar imbogateste mult povestea. Ma bucur sa aflu ca le are pe amandoua, precum si referirile la civilizatia antica. Se retine!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ana, pe mine ma tin in continuare aproape de YA exact genul asta de surprize delicioase peste care dai printre cartile stampilate asa. 😀 Pana la urma si Sanderson (Sufletul Imparatului) sau Abercrombie (Jumatate de Rege) scriu cateodata YA. Toate comorile imprastiate printr-un gen sau altul, depind numai de scriitor. Marie Rutkoski mi se pare deja un nume ce merita retinut. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu am o problema cu varsta adolescentina a personajelor, am citit multe carti mai ales fantasy cu personaje tinere si foarte tinere excelent conturate. Ma refer la o anume abordare des intalnita in multe carti din genul YA, mai degraba puerila. Nicicum nu cred ca toate cartile se incadreaza aici, comori ale genului am mai descoperit si eu.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, stiu despre ce zici.
Unii autori au impresia ca daca au decis ca vor scrie Young Adult, pot sa isi permita sa devina mult mai deliranti si ilogici decat in romanele serioase. 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Superba recenzie. Am cărțile iar anul acesta sigur le iau la citit.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Multumesc, Geo! 🙂 Sunt o incantare, acum am inceput si eu volumul doi. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lectura plăcuta!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Thx!!! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai țintit exact elementele care declanșează maximă curiozitate la un cititor! Felicitări pentru recenzie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mercic, Rodica! 🙂 Sunt atat de multe elementele de atractie, incat a trebuit chiar sa renunt la pomenirea unora dintre ele, ca sa nu devin prea spoileristic. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană