„Cum să explic? Cum să descriu? Până și perspectiva omniscientă se înfioară.”

Foc în Adânc

                                   de Vernor Vinge

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Titlul original: A Fire Upon The Deep (1992)
Traducător: Mihai Dan Pavelescu
696 pagini

 

   Foc în Adânc, romanul lui Vernor Vinge câștigător al Premiului Hugo în 1993, este un space-opera în cea mai expansivă variantă a conceptului, cuprinzând speculații științifice, străfunduri cosmice, nenumărate rase extraterestre, civilizații milenare, politici galactice și colonii umane ajunse în ciudate și periculoase regiuni ale universului.

   Scheletul ideatic pe care se structurează întreaga scenografie spațială se formează de la geniala ipoteză a unui univers în care legile fizicii nu sunt deloc constante și general aplicabile, ci se modifică în funcție de zonalitatea galactică.

Astfel, Calea Lactee este împărțită în patru regiuni în care proprietățile și manifestările materiei devin diferite: Adâncurile Negânditoare – zona de maximă lentoare, care cuprinde nucleul galactic, unde inteligențele organice funcționează cu o capacitate redusă la extrem, iar cele artificiale se blochează total ; Zona Lentă – ce include Terra și unde nu se poate trece peste limitările vitezei luminii, astfel că numai civilizațiile evoluate pot ieși din ea, după mari eforturi și dovezi de răbdare și planificare pe termen lung ; Exteriorul – unde viteza luminii își pierde valoarea sa absolută, totul se accelerează, tehnologia și inteligența artificială ajung la un grad incredibil de complexitate sau velocitate și numai civilizațiile super-dezvoltate reușesc să se întâlnească și să prospere ; Transcendentul – aflat la marginea galaxiei, dinspre ultimele astre prinse în rotirea Căii Lactee, spre imensele hăuri intergalactice. Aici chiar civilizațiile cele mai dezvoltate, cu greu sunt capabile să acceadă și atunci când o fac, efectuează un salt imens în evoluție, transformându-se în entități energetice aproape divine și adesea incomprehensibile pentru mințile ființelor rămase la stadiul precendent. Entitățile din Transcendent, numite de lumile din Exterior, Puteri, sunt de obicei dezinteresate de afacerile galactice lăsate în urmă, dar se întâmplă câteodată ca una dintre acestea să devină temporar o Aberație pusă pe distrugere și cucerire.

   O micuță companie din colonia umană stabilită în Domeniul Straumli, aflat în Exteriorul Superior, descoperă o arhivă veche de cinci miliarde de ani pe o planetă pustie de la limita Transcendentului Inferior. Arheologi și programatori pornesc munca de cercetare în această imensă Bibliotecă a trecutului, interesați de orice ar putea să-i ajute în dezvoltare și cu toată atenția conștientizării pericolelor la care se expun, atât de plastic formulate prin referința culturală la “Blestemul mumiei” ce ucidea inexplicabil pe deschizătorii mormintelor faraonice din piramide.

Totuși, inevitabilul se produce și scormonirea oamenilor în vastitatea  datelor stocate de întregi civilizații, trezește din letargie o Putere răuvoitoare anihilată cu mult timp în urmă. O Aberație ostilă, un tip de monstru ce apare uneori din jocul cu focul transcendenței al diferitelor culturi care-și forțează norocul, încercând să sară etape evolutive, astfel că nu înspăimântă încă Galaxia, până ce nu-și va dovedi forța distrugătoare de nestăvilit. Iar atunci va primi numele de Molima.

Însă odată cu Aberația, în procesul de explorare al Arhivei, s-au creat în sistemele informatice două conștiințe provenite din copiile minților a doi dintre cecetători. Ele intuiesc analitic preluarea controlului de către Răul trezit și reușesc să pună la punct o strategie de camuflare pentru a ajuta oamenii să scape de teribila Putere renăscută.

   Evenimentele povestite până acum au loc toate în Prolog, înainte măcar de primul capitol al romanului și sunt percepute mai confuz de cititorii care de abia au deschis cartea și încă nu înțeleg totul din noua lume. Sunt convins că o să simtă absolut fiecare dintre ei dorința să recitească partea introductivă, după ce au terminat romanul, cu satisfacția tuturor neclarităților lămurite.

   Firul epic propriu-zis devine unul dual, urmărind mai întâi evadarea singurei navete-cargo ce a scăpat din masacrul pe care Aberația l-a dezlănțuit asupra exploratorilor când a realizat că aceștia constituie un pericol. În ea se află familia Olsndot și multe cuve de hibernoterapie, unde sunt închiși în stare de somn indus artificial, ceilalți copii ai membrilor expediției. Tot în acest cargo, este ascunsă pe undeva și speranța de supraviețuire a nenumărate civilizații… Pentru că în celelalte secvențe ce se succed alternativ, asistăm la expansiunea Aberatiei Straumli, așa cum este denumită într-o prima fază, cât încă nu atacă decât sisteme solare din imediata ei apropiere. Aceasta are forța de a controla rețele informatice și oameni de pe planetele pe care a pus stăpânire și va deveni cunoscută drept Molima, când se va constata că periculozitatea i-a fost grav subestimată și că ea reprezintă ceva extraordinar de vechi și de puternic.

   În naveta-cargo supraaglomerată cu fugari apar probleme la cuvele de hibernoterapie și cei doi adulți sunt nevoiți să aterizeze la polul unei planete cu atmosferă, pentru a le răci. Lumea aceasta este locuită de o specie de ființe inteligente canine, aflate cu dezvoltarea socială la stadiul Evului Mediu uman. Cel mai războinc dintre clanurile locale îi atacă pe ultimii membrii ai expediției, ucigându-i pe unii și luându-i prizonieri pe alții.

   Jefri (băiețelul de șapte ani al familiei Olsndot) rămâne prizonier al celor care i-au atacat, Secta Jupuitorului, unde locțiitorul Stăpânului, vicleanul Lord Oțel, va reuși să-l manipuleze pe băiat și să-i câștige încrederea cu povești false, lăsându-l să se apropie sufletește de un puiandru nevinovat, Amdi. Liderul momentan al clanului războinic întrevede posibilități de evoluție a rasei sale și creștere a puterii personale, în uimitorul eveniment al coborârii oamenilor din spațiu.

   Johanna Olsndot însă, sora de 12 ani a lui Jefri, rănită în timpul atacului, este salvată de Peregrinul Wrickwrackrum și de Copistul Jaqueramaphan, două personaje luminoase și curajoase, aflate în trecere prin Regatul Jupuitorului. Aceștia o duc pe creatura din stele la Haita Cioplitoarea-în-Lemn, care conduce o comunitate pașnică – atâta timp cât nu este atacată, înclinată spre creație, artă și inovare.

  Închiputi-vă că aceste vietăți canine nu sunt alcătuite dintr-un singur individ, ci din cinci-șase membri care acționează concomitent ca degetele de la o singură mâna, împărțindu-și specializările pentru a forma o unică personalitate dibace. Atunci când unul dintre ei este rănit sau ucis, durerea afectează întreagă haită, ca și cum o ființă singulară ar pierde un organ important. Refacerea personalității cu un înlocuitor care să-l schimbe pe cel pierdut poate păstra vechea structură psihică a individului compus sau o poate modifica imperceptibil, în funcție de cât de compatibil este noul-venit cu restul corpurilor ce alcătuiesc întregul și amintirile transmise de acestea. O alipire mai mare de unul sau doi membri poate permite noilor-cuprinși în configurație să preia controlul, așa cum se întâmplă chiar cu Jupuitorul, care este nevoit să cedeze conducerea regatului lui invadator, Lordului Oțel, pentru că numai o parte din el a supraviețuit încercării nereușite de destabilizare a unui stat vecin și comportamentul său trezește suspiciuni despre adevărată sa natură. În sensul, cât de nemilos a rămas.

Johanna este cea care botează extratereștrii canini, Stilete, pentru prelungirile ascuțite de metal pe care le poartă războinicii pe gheare, iar planeta lor, în lipsa unei denumiri de cartografiere, devine Planeta Stiletelor.

   În timp ce pe lumea medievală se defășoară drama celor doi copii prinși în conflictul dintre Regatul Jupuitorului și cel al Cioplitoarei-în-Lemn, în planul galactic al Exteriorului Median, pe Releu, sunt interceptate cererile de ajutor transmise de Jefri sub supravegherea, chipurile amicalo-părintească, a periculosului Lord Oțel. Ravna Bergsndot, o corporatistă neînsemnată din enorma structură birocratică ce face să funcționeze Releul ca nod comunicațional important, fiind singurul om din zonă, este cooptată în cadrul planului uneia dintre Puterile ce încă se interesează de ființele neevoluate transcendental, pentru a ține legătura cu băiatul și a pregăti o expediție de salvare a lui și de recuperare a ceea ce ar putea deveni arma/contramăsura împotriva Aberației. Tot în acest scop este recreat din fragmente corporale ce au plutit în hibernoterapie mii de ani într-o epava din Zona Lentă, Pham Nuwen, un aventurier spațial din alte timpuri, născut pe o colonie omenească degenerată spre medieval și devenit mai târziu comerciant galactic, la bordul unei astronave de neguțători-militarizați.

   Ravna, Pham, Cochilie-albastră și Tulpină-verde – doi skrodcălăreți, un soi de plante mobile purtate de dispozitive de deplasare numite skrode, făcând parte dintr-o renumită rasă de negustori, sunt cei patru membrii ai expediției de salvare ce pornește spre Planeta Stiletelor pentru a recupera copiii și a activa Contramăsura împotriva Molimei.

Aceasta a ajuns mai agresivă decât își închipuise oricine și atacă inclusiv Releul și Puterea benefică care a inițiat misiunea. Nimic nu mai pare să-i poată sta în cale…

   Nu ai cum să nu te lași cucerit de grandioasa construcție a romanului Foc în adânc: structuri complexe întretăind structuri și mai complexe, pentru a alcătui toate, într-un final, un ansamblu monumental de splendidă arhitectură imaginativă.

Fiecare personaj, chiar și cele secundare, apărute meteoric, au destul material captivant pentru a deveni protagoniști.

O mare problemă a autorilor de SF este că ființele extraterestre nu reușesc să atragă interesul publicului ca și cele umane, în psihlogia cărora cititorii se pot regăsi. Cu cât mai îndepărtate sunt de modelul uman, cu atât scade empatia generală dedicată lor. Vinge găsește cumva rețeta perfectă pentru a inventa niște vietăți inteligente foarte deosebite de oameni și de cultura noastră, dar la ale căror sentimente, trăiri și valori să te poți cupla afectiv.

   Ideile minunat de originale, ale unui inovator de concepte prin excelență, Vernor Vinge stăpânind profesional științele exacte și fiind inventatorul noțiunii de singularitate tehnologică, sunt, în acest roman, Zonele diferențiate superluminic ale Galaxiei (mai puțin improbabile decât s-ar crede, gândiți-vă la existența Găurilor Negre, unde schimbarea zonală a legilor fizicii este dovedită) și rasele de câini alieni, cu configurările lor de mai mulți membri ai haitei pentru obținerea unei unice personalități.

Dar ce nu găsim în Foc în Adânc?! Avem de toate! De la hard SF din cel mai ambițios, ațâțător de imaginație tehnicistă, până la aventuri în lumi medievale pline de intrigi și conflicte, specifice fantasy-ului epic, ciocniri spațiale de proporții și naufragii ale unor copii pe planete cu amenințări groaznice, dar și cu animăluțe inteligente adorabile cu care pot să se împrietenească, ca în poveștile cinematografice ale lui George Lucas, din lumea Ewoks.

Iubitorii de SF apreciatori ai romanelor lui Alastair Reynolds și Peter F. Hamilton, se vor bucura să găsească încă o space-opera la același grad de fascinantă complexitate a aventurii.

Foc în adânc este legat prin unele dintre personajele sale de alte două romane ale lui Vinge. Adâncurile cerului îl are printre protagoniști pe Pham Nuwen, dar se petrece cu douăzeci de mii de ani mai devreme, în Zona Lentă, înainte de accederea omenirii în Exterior. Copiii cerului e o continuare directă a lui Foc în adânc, cu acțiunea plasată la zece ani distanță de evenimentele de aici. Amândouă volumele au apărut și ele la Editura Nemira.

Puteti comanda cărțile lui Vernor Vinge direct pe site-ul Editurii Nemira.

Mulțumim, Editura Nemira, pentru plăcerea fantastică și științifico-fantastică a lecturii.