„Răzvrătiți sub un cer de cenușă”
Ultimul Imperiu
Născuți din Ceață
#1
de Brandon Sanderson
Editura Trei
Anul apariției: 2014
Titlul original: Mistborn: The Final Empire
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Număr de pagini: 816
roman achiziționabil pe
libmag și târgulcărții.ro
Saga Mistborn (Născuți din ceață), deși nu a avut încă timp să se clasicizeze, apărând relativ recent, a devenit deja pentru fantasy ceea ce reprezintă Dune pentru science fiction: cea mai impresionantă utilizare literară a mitului mesianic – a sacrificiului ce readuce speranța în viața unei lumi disperate.
Brandon Sanderson este unul ditre autorii de top ai genului, eu îl apreciez într-atât încât am hotărât să vorbesc pe blog despre absolut fiecare roman al lui tradus la noi. Am publicat deja recenzii entuziaste pentru grandioasele tomuri Calea Regilor și Elantris. Mereu original și surprinzător, chiar și pentru cititorii care au ajuns să-l cunoască bine, scriitorul are totuși o constantă în toate cărțile lui, ceva ce le face cu atât mai de apreciat. Deși le da o formă literară simplă și ușor de înțeles (fără însă a renunța nicio clipă la estetică), reușește să construiască lumi complexe, solide și cu o densitate foarte mare de fenomene ce le definesc. Toate locațiile și conceptele create de el primesc o dezvoltare istorică logică, care le-a făcut să fie astfel, și un set de reguli precise, la fel de clare și de ușor de urmărit în formarea și integrarea lor în worldbuilding. Iar lucrul cel mai neobișnuit, în acest domeniu al fantasticului, unde e mereu prezentă tentația de a utiliza soluții minune, inventate rapid pentru o situație sau alta, regulile stabilite pentru lumile lui Sanderson nu se încalcă! Personajele lui trebuie să se descurce în a-și îndeplini misiunile în limitele lor și folosindu-se doar de puterile acordate.
În Născuți din ceață, magia apare sub forma Allomanției, adică a abilității umane, transmisă genetic, de a extrage forță vitală din metale, arzându-le (mistuindu-le intern după ingerare, într-un mod special). Capacitățile allomanților nu sunt absolute, ele se educă, pot fi îmbunătățite, însă nu dincolo de puterea înnăscută a fiecărui individ care le folosește. Unii fiind mai înzestrați, alții mai puțin, în accesarea lor. Folosirea metalelor, calitățile lor și împerecherile reactiv-contrareactiv dintre ele sunt descrise și codificate cu o atât de mare credibilitate, încât pare că înveți o materie nouă, fie ea și vrăjitorească, descoperindu-le.
Ultimul Imperiu, primul volum al seriei, ne absoarbe în ținutul unde tot acest sistem magic se aplică. Au trecut o mie de ani din ziua Ascensiunii, misteriosul eveniment care a făcut ca soarele să devină roșu și a umplut atmosfera de ploi de cenușă, lăsând pământul aridizat și aproape neproductiv, sub asediul cețurilor stranii ce-l acoperă în fiecare noapte. Atunci Lordul Legiuitor a luat puterea de la Fântâna Înălțării, unde se presupune că a învins o teribilă entitatate stăpânitoare a magiei, despre care nu se mai cunoaște acum nimic în afara numelui de Adâncimea, și a obținut astfel însușirile unei divinități. Ele i-au permis să cucerească întreaga lume cunoscută și să creeze Ultimul Imperiu. A fost botezat astfel pentru că este menit să existe pentru eternitate și fiindcă în el sunt incluse toate celelalte națiuni, popoare sau alte imperii care au existat vreodată, nemailăsându-se nicio șansă pentru apariția vreunui altuia.
Lordul Legiuitor a condus cu voință tiranică lumea reorganizată după viziunea sa, de o mie de ani încoace, neantizând orice urmă a vechilor civilizații, culturi sau religii – ce i-au precedat proiectul atotcuprinzător.
A creat propriul sistem de caste, favorizându-i pe cei care l-au ajutat în războaiele de cucerire, înnobilându-i și înzestrându-i cu puteri allomantice pe care ei și descendenții lor să le folosească în ducerea la îndeplinire a dorințelor sale. Cei rămăși fără răsplata dăruită celor credincioși, au ajuns să fie numiți skaa, expresie care definește statutul lor de țărani iobagi alocați unui moșier sau cel de servitori a căror viață nu contează, termen foarte apropiat de conotațiile celui de sclavi.
Puterile primite fiind unele ereditare, nobililor le era interzis să se împreuneze cu plebeii skaa, pentru a nu se naște creaturi hibride allomantice în alte familii decât cele nobiliare. Dacă totuși nobilii se foloseau sexual de femeile skaa, erau obligați să le ucidă înainte de a da naștere vreunor progenituri vitrege ale lor.
În Luthandel, orașul-capitală a Imperiului, o tânără hoață skaa, Vin, a fost abandonată de fratele său, Reen, și a ajuns să lucreze pentru Camon, un brutal șef de bandă criminală. Vin este o Născută-din-Ceață în stare sălbatică, nu este conștientă de puterile ei, dar le folosește pe cele de Domolire pentru a se apăra în cadrul bandei și a îndeplini ordinele șefului acesteia, influențând simțăminte și emoții. După o încercare de lovitură mult prea îndrăzneață, fata este remarcată de Kelsier – tot un Născut-din-Ceață, devenit legendar printre skaa, și este salvată de el din dezastrul ce se preconiza și din viața de măruntă infracționalitate.
În schimb, Kelsier îi propune să se înroleze în ceata lui, majoritar alcătuită din Cețurieni, care are un imens scop nobil și este mai mult o trupă de răzvrătiți ce a pornit război de gherilă cu oficialitățile, decât o bandă de tâlhari. Deși niciodată vreo revoltă skaa împotriva Lordului Legiuitor nu a avut succes, Kelsier este hotărât să răstoarne regimul tiranic al acestuia.
Cândva cel mai vestit dintre hoții gentilomi – cei care acționau dând lovituri temerare cu eleganță și viclenie, el a fost totuși, până la urmă, capturat și trimis la muncă silnică în Puțurile de la Hathsin. Mina din care se extrăgea valorosul metal allomantic atiu, pentru depozitele secrete ale Lordului Legiuitor, era un adevărat lagăr al morții, căruia nimeni nu-i supraviețuia. Dar Kelsier a reușit, iar în timpul crâncenelor încercări prin care a trecut s-a înstăpânit peste puterile sale de Născut-din-Ceață, căpătându-și astfel și renumele de Supraviețuitorul de la Hathsin.
Planurile lui actuale sunt de neînțeles chiar și pentru cei din ceata lui, însă lui Vin el îi trezește încredere. E pentru prima oară când fata își permite să spere în intențiile bune ale cuiva, în pofida instruirii aspre, bazată pe paranoia, pe care i-o inoculase fratele ei.
“Prefer să am încredere în oamenii mei în loc să mă-ntreb ce-o să se-ntâmple dacă mă vor trăda.” – îi spune odată, ca o contra-lecție, Kelsier.
Vin este folosită în întortocheata strategie a liderului răzvrătiților pentru a învrăjbi familiile nobiliare, astfel încât atunci când va porni revolta skaa, acestea să nu fie capabile să reacționeze unitar. Infiltrată printre ei ca o naivă nobilă de la țară, pe nume Valette Renoux, ea participă la baluri și petreceri, unde îl cunoaște pe Elend Venture, un june nobil studios, ce-i demonstrează că nu toți bogătașii din casta lui sunt la fel. Sentimente nedorite de Kelsier și periculoase pentru planurile lui se nasc între cei doi tineri.
Nimeni nu înțelege cu adevărat toată amploarea intrigilor revoluționare ale marelui maestru al combinațiilor, Kelsier, dar părți vizibile din ele îi fac chiar pe membrii cetei sale să se teamă că acesta, cu veșnicul lui zâmbet sfidător, pregătește terenul pentru a deveni el însuși un nou Lord Legiuitor, după cum își cultivă aura de legendă printre skaa, pentru care ajunge aproape o figură mistică.
Un jurnal al Tiranului găsit de conspiratori arată că nici măcar Lordul Legiuitor nu a fost mereu opresorul nemilos de acum, ci odată credea doar că se jertfește pentru binele omenirii și tot ce spera era să salveze lumea de Adâncime.
Mitul mesianic al salvatorului profețit și al împlinirii destinului prin eliberarea popoarelor și vindecarea planetei sunt temele cele mai tulburătoare ale romanului. Cele care ating aproape blasfemator sentimente profunde de credință, venind cu o poveste de sacrificiu suprem asemănătoare celei a Noului Testament, ce se desfășoară într-o lume paralelă, având doar unele corelații schimbate. Succesul e garantat tocmai pentru că el nu este evidențiat. Mesianismul sub orice formă ar fi mascat, dacă activează suficient trăirile religioase inconștiente, va stârni imediat reacțiile impresionabilității absolute.
Mai mult decât sacrificiul din dragoste, mai mult decât cel patriotic, cel pentru întreaga umanitate, având o forță de impact maximală în a mișca sufletește.
Cine s-a sacrificat, se va sacrifica sau va mima sacrificiul pentru a-și atinge scopurile, rămâne să descoperiți în excepționalul prim volum al seriei Născuți din Ceață. Revelațiile de final vin într-un tsunami răvășitor și nu se constituie ca un cliffhanger pentru următorul volum, toate șuvoaiele subterane ale misterelor părând că se revarsă la suprafață în încheierea acestui roman.
Dacă ați citit Banda celor șase ciori, care s-a inspirat cu poftă din cartea lui Sanderson, regăsind aici originalele ideilor de-acolo, treceți la următorul nivel al fantasy-ului de geniu. Ticălosul Gentilom ar mai fi o serie care se poate compara ca atmosferă cu acest întâi volum din Mistborn. Și, bineînțeles, deja menționatul Dune, din paralela lume a SF-ului.
Trilogia inițială a seriei Născuți din Ceață (între timp au mai apărut romane din același univers, ce se petrec peste ani) arată astfel:
Ultimul Imperiu – Mistborn: The Final Empire (2006)
Fântâna Înălțării – Mistborn: The Well of Ascension (2007)
Eroul Evurilor – Mistborn: The Hero of Ages (2008)
Romanul poate fi achiziționat pe site-ul librăriei Libmag și al anticariatului online Târgul Cărții la cel mai bun preț.
A fost prima carte de Sanderson pe care am citit-o, absolut fascinanta. Dupa ce am citit „Calea regilor” a devenit incontestabil autorul meu preferat. Inteligenta, rafinament, emotie, gasesti de toate in operele lui. Felicitari pentru recenzia superba!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Ana! 🙂 Eu acum vreau sa ma apuc si de primul roman Mistborn din afara trilogiei initiale – Aliați în slujba dreptății – care a aparut recent la Trei si de Stealheart-ul de la Paladin. Sunt curios daca o sa raman la fel de fascinat de stilul lui Sanderson si dupa ce a iesit din atmosfera medievala. 🙂 Pariez ca da. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit „The Alloy of Law” si mi-a placut, nu stiam ca a fost tradus. Vreau sa citesc si eu Steelheart.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! Deja l-ai citit? Eu nu stiam ca volumul patru o sa se petreaca la atata timp in viitor si am avut un mic soc cand am vazut coperta cu un tip in costum , cu pardesiu si melon, langa un bloc-turn, fara nicio spada.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-am citit imediat dupa trilogie. E un roman fresh, cu tenta western.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suna perfect pentru urmatoarea mea lectura sandersoniana. 🙂 Doar daca nu-mi soseste mai repede Steelheart si-i ia fata, ca ala are super-puteri. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hehehe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Extrem de interesanta recenzia ! Felicitari Marius 🙂 ! Pare o carte fascinanta, recunosc ca nu am citit nimic de acest autor, o sa remediez 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Nicole! 🙂 Sanderson n-are cum sa lipseasca din orice top fantasy ar putea fi intocmit. O sa te cucereasca si pe tine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Off nu stiu cum reusesti de fiecare data sa-mi dai toata organizarea peste cap. Cum zic ca am planul facut, faci o recenzie minunata si iarasi trebuie sa schimb 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nicole, la atatea carti frumoase care ne atrag de peste tot, ezitarea in a alege pe care sa o abordam, poate fi o placere in sine. 🙂 Sunt fericit daca reusesc si eu sa o augmentez. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar reusesti 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😳 – hi, hi, arata cam spasit imbujoratul asta, cautam un smile fastacit, dar mai bucuros 😀
ApreciazăApreciază
Se vede ca-ti plac cartile autorului.
Eu încă nu am citit nici o carte de a lui.
Niciodată nu e tarziu , nu ?
Frumoasa recenzie, Marius! Ca de obicei !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Vero! 🙂 E tipul ala de scriitor pe care de cum l-ai testat, l-ai pus pe lista de preferati. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersi de recomandare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu tot dragul si cu tot entuziasmul literar, Veroniq! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte buna recenzia, se vede ca iti place Sanderson, mie nu-mi place, sunt doar nesanatos de obsedata de cartile lui. Am citit tot ce s-a publicat in SUA pana acum plus doua manuscrise nepublicate , pe care le gasesc geniale si sper sa se razgandeasca si sa le publice. Daca ti-a placut Calea Regilor, care ne deschide un pic lumea din The Stormlight Archive, vol 2 si 3 te vor agata iremediabil ( si o sa ajungi, asa ca mine 🙂 🙂 ). Am citit si vol 4-6 din Mist born, Era Steampunk si mi se pare ca numai el putea sa faca asa ceva , la 300 de ani dupa trilogia Mistborn si sa fie ceva nou dar atat de cunoscut… ( aaa stai Ken Follett a facut-o in Kingsbreadge ). Personajele nu mai sunt asa de multe ca in Mistborn Era Medievala, dar sunt la fel de deliciose. Abia astept sa vedem ce ai de spus si dupa alte carti ale lui.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci maaare! 🙂 Toti fanii te invidiaza pentru accesul la manuscrise! Nu o sa ne treaca decat daca il convingi sa le publice! 😀 Cred ca oricum o sa i le scoata la lumina post-mortem vreo ruda mai mercantila, dar e riscant sa asteptam pana atunci.
Mi-am propus sa ajunga comentat pe blogulet tot ce apare tradus in limba romana de Sanderson si de Follett, sper sa ma pot tine de ritmul in care produc ei romanele lor gigantice. Au ambii o viteza incredibila in a scrie. Spre bucuria celor care-i apreciaza. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Comentariul referitor la manuscrise nu l-am facut sa atrag invidia ( desi ma simt un pic speciala, dar eram eu si inainte ….), am adus vorba de ele ca sa stiti ca exista posibilitatea sa arunce pe piata si altceva, chiar sunt amandoua fff bune. Mie mi s-au parut mai bune decat Elantris.
Pai ii avem pe cei doi ( Sanderson si Follett ), vin din spate mai tinereii Brent Weeks si Joe Abercrombie; ca in baza unora ca : George R R Martin si Patrick Rothfuss, ne apuca pensia. Uitam ce am citit. Eu tin pe noptiera vol. 5 al lui Martin neterminet ca sa il reiau cand apare 6. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, nu auzisem de Brent Weeks, acum ma pun sa-l caut, avand in vedere in ce sir de talente l-ai mentionat. Eu l-as fi pus acolo pe Mark Lawrence sau pe Peter Brett. Ar fi extraordinar sa mai existe cineva tanar considerat de aceeasi valoare cu Abercrombie! Din pacate, Martin si Rothfuss sunt la polul opus al harniciei. 😦 Migalesc ani intregi la un singur volum, desi nu se vad mari diferente calitative comparativ cu ceilalti geniali care lucreaza mai repede. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Brent Weeks am citit doar seria Night Angel, urmeaza seria Lightbringer ( au aparut 4 vol din 5). Mark Lawrence, Peter Brett si multi, multi altii nu am citit inca, dar sunt pe lista de 2018-2019. Aceeasi dilema am si eu: Cum este posibil ca Sanderson sa scrie asa repede si sa nu ii gasesti crapaturi, fisuri in concepte, magie, world building?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Convins! A ajuns pe lista mea scurta Brent Weeks. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur. Astept feedback. 😊😊😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Marius, pasiunea pentru un stil anume se observă din „vocea” recenziei. Se vede că te prinde acest gen de carte, pentru că ai prezentat-o atât de sublim! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Ro! 🙂 E genul de roman despre care iti vine sa povestesti totul si, mai ales, sa-i despici in patruzeci finalul spectaculos. M-am straduit din greu sa ma pastrez in politica fara spoiler a recomadarilor calduroase pentru cei care nu l-au citit inca. 😛
ApreciazăApreciază