Fiind imagine

eseuri din adolescență

 

de
Elena Druță

 

Editura Datagroup
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 160

 

Fiind Imagine : eseuri din adolescență este o carte ca un fenomen natural spectaculos și rar, a cărei frumusețe trebuie neapărat savurată, fie și numai pentru că nu apare prea des ocazia să mai întâlnești așa ceva.

Adolescența în sine e un proces vulcanic de arderi și inflamare, acea stare psihologică incandescentă care permite cel mai puțin să fie imortalizată într-o reproducere definitorie prin artă.
Cu atât mai greu de artistul autoanalitic care chiar o trăiește, cu toate capriciile ei, pentru că el nu se va mai recunoaște pe sine însuși de la o zi la alta și va considera exagerat, ridicol și fals tot ce oglindise până în momentul pregătirii oricărui fel de bază de la care ar trebui să-și continue opera.
Ca să nu mai amintim de presiunile exterioare anticipative, venite într-o perioadă a vieții atât de delicată și supusă tuturor influențelor, la gândul cum vor fi percepute mărturisirile lui sentimentaliste de către cunoscuți…
Nici Sisif sau Meșterul Manole nu s-au apucat de-o lucrătură mai greu de stabilizat, decât adolescentul care încearcă să-și expună într-o formă literară trăirile…

Elena Druță a avut curajul – din același soi necesar și pentru primul salt de bungee jumping – să își adune într-un volum finalizat gândurile explozivo-exuberante adolescentine și să le publice, oferind astfel posterității zbaterile interioare ale unui suflet în formare, ca o filmare indiscretă de ecograf.

În exprimări estetice diafane, cu metafore originale care curg fluid și se acumulează în panoramări de ansamblu impresionante, cartea se structurează în colecții de impresii sau sentimente născute din tulburări sufletești momentane.
Ele sunt expuse stratificat, cu o minimă grupare tematică, uneori direct, alteori voalat, în desfășurări literare lirice sau epice.

Volumul are șase capitole și o Introducere melancolică, integrator-conclusivă:

«Există o tristețe în a te transforma în adult, lăsând adolescența în trecut. Îmi va fi dor de mine, de scrisorile mele de acum ceva timp și de copilăria care pe neașteptate și-a luat tălpășița…»

În Jurnale, file de carnețel cu însemnări intime foșnesc romantic sau iritat, visător, pasional, anxios, drăgăstos sau a scrâșnet de dinți.
Pisici portocalii, ceai negru, ochi albaștri și umbre le populează, disecate metaforic, în introspecție prozaică sau în versuri.

Capitolul doi, Iubiri, se înfiripă din exerciții de empatie.
Mai multe tipuri de dragoste, percepute din diferite perspective. Mici scenarii interconectate subtil de un anumit aspect generalizator sau un anume tip de personaj comun.
Arome de toporași, de scorțișoară, de amintiri, de gânduri furate și de clipe eterne.

Prin Scrisori netrimise intrăm pe tărâmul sentimentelor nerostite. Al formulărilor greu de închegat, al cuvintelor dificil de pronunțat, al lipsei ocaziilor de a le adresa.
Afecțiunea supremă, instinctuală, părinte-copil, întrebările care nu se mai pot pune unui ex, încercările de a creiona scopuri filosofice pentru viață, lacrimile admirative la moartea scriitorului preferat, toate se acomodează cu stilul epistolar, chiar și noile rafale de versuri sclipitoare, printre care și poezia ce dă titlul volumului:

«Fiind Imagine

Parfum și praf…
De-aș fi în stare, să mă dizolv în nepăsare,
Să nu mai am miros de fum,
Să nu urmez același drum
Cu fluturi strangulați în noapte, cu vise tainice în șoaptă,
Vâltoare firavă de scrum… 

Visări și cioburi…
Gânduri triste, himere groaznice, sinistre
Atacă-un început de dor,
Ascuns naiv într-un fior,
Născut din inocența fină, atât de caldă și străină,
A cărei umbră e un nor…»

În capitolul 4, Anotimpuri, senzațiile proprii devin meteo-sensibile și sezoniere.
Gândurile se împrăștie odată cu ploile toamnei, sufletul valsează cu fulgii de nea sau se moleșește în dansul verii, primăvara invadează prin fiori de tot felul, în jocul ștrengar al anotimpurilor.
Oda închinată naturii este organică, viscerală.

Capitolul cinci, Cuibul Haritelor, reinterpretează mitologia pentru a furniza realismul magic necesar dezvoltării unei galerii de personaje feminine reprezentative, care-și extrag forța vitală prin modalități diferite de recuperare și refacere a aurei individuale de energie spirituală.
Protagonistele au ochi asemeni mării, pleoape sidefii, râs de copil, speranță în suflet ori vise nemuritoare.

Capitolul final, șase, se intitulează boem Povești, și oferă spre degustare mai multe miniaturi epico-picturale cu morală atemporală sau încărcate de emoții multicolore răvășitoare.

Citind cartea Fiind imagine, te simți de parcă ai ieși la plimbare printr-un parc romantic, imediat după ce s-a oprit ploaia. Prospețimea sa este tonică și vitalizantă, dar atmosfera-i electrizată păstrează încă descărcarea de tensiune a aversei.

Volumul de debut al eseistei, poetei, povestitoarei Elena Druță prefigurează traseul unei scriitoare deja complete, care are toate calitățile pentru a deveni un nume important în literatura română.

 

 

Titlu achiziționabil pe
librarie.net , emag.ro ,
Editura Datagroup
sau 
blogul autoarei