Ochii întunericului

de
Dean Koontz 

 

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: The Eyes of Darkness (1981, 1996)
Traducere: Mihaela Neacșu
Număr de pagini: 344

 

Romanul Ochii întunericului, publicat pentru prima oară în 1981, a căpătat brusc, odată cu izbucnirea pandemiei cauzate de virusul din Wuhan, o notorietate de oracol. Dar mai presus de orice includere în vreo teorie a conspirației sau profeție, el rămâne un excelent thriller psihologic, ce nu numai că nu s-a devalorizat cu trecerea vremii, dar chiar a și primit noi valențe interpretativ-ideatice.

Christina Evans, alintată Tina, este o fostă dansatoare în show-urile din Las Vegas, devenită coregraf de succes, până la stadiul de a regiza primul său spectacol grandios, dintre acelea cum numai în somptuozitatea publicitară a cazinourilor Vegasului pot fi puse în scenă.
Însă dincolo de poleiala sclipitoare a industriei de entertainment, femeia ascunde o tragedie, o durere continuă provocată de moartea fiului ei, Danny, la numai 12 ani.
Acesta și-a piedut viața într-o excursie montană de cercetași, condusă de un ghid care nu a avut niciodată, în alte expediții anterioare, nici măcar un eveniment problematic.
Până când autobuzul cu grupul în care era Danny a căzut într-o prăpastie… Un accident teribil, fără supraviețuitori.

Rana deschisă a dispariției copilului s-a dovedit a fi lovitura de grație care a spulberat căsnicia Tinei cu Michael, ce deja avea dificultăți. Atunci când soțul ei a început să o acuze de moartea lui Danny, a fost prea mult și femeia a renunțat să mai hrănească iubirea lor stinsă, alegând divorțul.

La un an de la cumplita pierdere, Tina locuiește încă în casa pe care o împărțea cu familia.
Camera lui Danny a rămas așa cum a lăsat-o băiatul înaintea zilei fatidice, mama lui neavând tăria de a se elibera de amintirile închise acolo. Doar o bătrână angajată să facă curățenie este cea care șterge praful din ea și o menține în ordinea-i morbidă.

Într-o zi, după ce a auzit un zgomot straniu venind din camera pustie a copilului, Christina intră să-i verifice sursa și găsește răsturnat pe podea șevaletul la care picta Danny, având pe planșa de desenat o inscripție nouă, dătătoare de fiori:
ÎN VIAȚĂ.

Simțind că înnebunește, mai ales că în ultimele zile i s-au întețit coșmarurile cu băiatul mort, femeia se auto-convinge că a scris chiar ea acele cuvinte, sau, eventual, soțul ei psihopat, ca să o terorizeze.
Decide că trebuie neapărat să scape de toate obiectele ce-i amintesc de tragedie, dacă vrea să rămână cu mintea întreagă și încearcă să se arunce în realitatea limpede a zilei de muncă…
Dar manifestările supranaturale se înmulțesc, clătinându-i credința într-o lume rațională.

Dacă totuși incidentul în care a pierit Danny nu a avut loc?

Cu ajutorul noului ei iubit, inteligentul avocat Elliot Stryker, Tina începe o investigație minuțioasă pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu adevărat în ziua când fiul său a fost declarat decedat.

În general, opera scriitorului american Dean Koontz (un Stephen King ceva mai religios) e o întretăiere de genuri, dar volumul Ochii întunericului se constituie într-un veritabil portal de fuziune a diferite specii literare.
Este un mega-thriller în care s-au topit elemente tipice romanului realist psihologic, mystery, științifico-fantastic, romantic, de spionaj, horror și chiar profetic (dat fiind că apare în el un virus produs într-un laborator din Wuhan).

Coincidență pe care eu o pun pe seama documentării serioase a autorului, care în prima ediție a cărții, cea din 1981, făcuse laboratorul sovietic, dar în reeditarea din 1996, l-a refăcut chinezesc, adaptând locațiile după schimbările geopolitice ale timpului.

Aceste este fragmentul din roman ce a răvășit internetul, odată declanșată criza COVID 19:

«— Ca să înțelegi asta, trebuie să ne întoarcem cu douăzeci de luni în urmă, spuse Dombey.
Cam pe atunci, un om de știință chinez pe nume Li Chen a fugit în Statele Unite având asupra lui, pe o dischetă, datele privind cea mai importantă și mai periculoasă armă biologică creată în China în ultimul deceniu.
Au numit virusul „Wuhan-400″, pentru că fusese dezvoltat în centrul de cercetare de la periferia orașului Wuhan și era tulpina cu numărul 400 dintre cele viabile create artificial în laboratorul respectiv.
Wuhan-400 este o armă perfectă. Afectează doar oamenii. Nicio altă ființă nu poate fi purtător. Și, asemenea sifilisului, nu supraviețuiește în afara organismului uman mai mult de un minut, ceea ce înseamnă că nu poate contamina suprafețe și obiecte, așa cum o fac antraxul sau alte microorganisme virulente similare. Iar atunci când gazda moare, virusul Wuhan-400 din corpul ei moare și el la scurtă vreme, imediat ce temperatura cadavrului scade sub 30 de grade Celsius.
Vă dați seama de avantaje?”»

Dean Koontz s-a născut în 1945, în Pennsylvania.
A lucrat ca profesor de limba engleză și s-a ocupat de copiii defavorizați.
Și-a împlinit visul de a deveni scriitor odată cu primul său roman, publicat în 1968.
De atunci a lansat, sub numele propriu sau diverse pseudonime, mai mult de 105 romane, nuvele și culegeri de povestiri, care au fost traduse în 38 de limbi și au fost publicate în peste 450 de milioane de exemplare.

 

 

Puteți achiziționa volumul online
– pe site-ul editurii RAO –
sau în librării